Praful se va alege multe chestii pentru că peste tot, în majoritatea domeniilor predomină superficialitatea. Și lumea pare să fie ok cu asta până când nu vor mai merge lucrurile. 3 povești în sensul ăsta:
1. Cineva, ceva consilier pe marketing, habar n-am, povestea pe facebook ce trebuie să faci să vinzi mai mult. Erau 3 chestii și una din ele era "să te poziționezi ca un expert în domeniul tău". Am comentat că nu poți pur și simplu să te poziționezi ca un expert într-un domeniu, decât dacă EȘTI un expert în domeniu, chestie cumva dovedită anterior sau să dovești că știi despre ce vorbești într-un fel sau altul. Pozitionarea asta din gură nu merge decât 3 secunde, până când trebuie să arăți efectiv că ești expert. Nu și nu că cel care vinde ceva oricum știe mai bine decât cel care cumpără. Ba pardon, nu e mereu așa. Și aici mergem la povestea a 2-a.
2. Acum vreo 2-3 săptămâni m-am dus la Unicredit să înlocuiesc digipasul cu o variantă software pe telefon, ca să nu mai car după mine încă un device. Mă îndemnaseră ei prin niște mesaje să fac asta. Nu contează. Aveam o vagă idee cum merge povestea cu codul emis de digipas cum că e sincronizat cu cel emis pe un server, dacă e match, primești acces. En fin. Fetele alea de bancă știau mai bine. Și anume: m-au anunțat că digipasul ăsta funcționează prin SMS, că voi primi un sms de fiecare dată când vreau să accesez internet banking sau mobile banking sau să semnez o tranzactie. Nu dragelor, nu e nici un sms, e o aplicație care se descarcă în telefon și generează niște coduri care sunt sincronizate, bla, bla, bla. Dar voi nu știți asta. Și nu pentru că ar fi vreo filosofie tehnică sau ceva imposibil de înțeles și explicat unui copil de 7 ani, ci pentru că 1. n-ați folosit nici măcar o dată serviciul pe care-l vindeti și 2 probabil n-ați citit/documentat despre el. Pentru că nu vă pasă și aveți impresia că vânzarea se face doar cu cămășuțe albe umplute la piept și fustițe negre. Nu, nu se face așa. Culmea, mai sunt oameni care înțeleg pe ce lume trăiesc și cum funcționează, în principiu, lucrurile pe care le folosesc.
Ășția sunt oamenii normali, care înainte să cumpere ceva, se interesează cât de cât despre produs sau serviciu, se uită puțin și la concurență ca să aibă măcar habar. Și e ciudat că ăla care-ți vinde, habar n-are ce vorbește.
3. A 3-a poveste e despre oamenii care nu știu pe ce lume trăiesc și de unde le vine salariu sau cum se învârt în general banii într-o "fabrică". Fie ea și bancă, pentru că vorbim de CEC. La un moment dat undeva unde eram angajat, era un jurist al firmei. Printre alții ca el. Dar ăsta era special pentru că avea talentul de a îngropa toate proiectele. Se muncea la un proiect X luni, Y oameni, ajungea într-un final la juridic care spunea "NU SE POATE" pentru că nu știu ce chițibușărie și ceva cu probabilitatea de 0,01% să se întâmple ar putea în anumite condiții să genereze nu șțiu ce catastrofă improbabilă. În fine, argumentele lui erau scenarii vecine cu paranoia, anti-raționale și în general împotriva logicii și firescului mers al lucrurilor.
Un astfel de om e undeva în birourile de la CEC și singurul lui scop în viață, singura lui rațiune de a exista este să găsească hibe mai mult sau mai puțin reale, dar care sa-i alunge pe clienți. Asta pentru că în mintea lui creață salariul lui e plătit de un fond de investiții extraterestru care se închină unui iepure gigant magic ce scoate bani pe fund. Și așa primește CEC-ul bani și are să-i plătescă lui salariul. În acest univers paralel din mintea lui, e absolut normal și firesc ca el să alunge toți clienții din te miri ce motive. Și el e fericit așa.
Cam asta e situația peste tot în lume. Mai sunt sclipiri pe ici pe colo, dar…
