Problemele erau următoarele:
- Îmi place să fac un grătar, dar nu în ploaie. Deci trebuia undeva lângă foișor.
- Îmi place să stau și la foc, pur și simplu. Merge și un ceaun sau un disc, deci e nevoie de o vatră
- Iarna am nevoie și de afumătoare.
Curtea mică, pretențiile mari, n-aveam loc de toate astea înșirate prin diverse locuri și colțuri din curte. Așa că luni întregi am căutat tot Pinterestu pentru ceva care să fie toate într-o singură chestie. Am găsit și nu prea. Ceea ce am făcut e o combinație pornită de la o idee de acolo.
Am folosit ultimii bolțari rămăși de la zidirea beciului pentru a contura baza pe care să zidesc.
Costuri
Materiale:
- 350 de cărămizi de șamotă x 3 lei = 1050 lei
- 5 saci de ciment din de zidit X 20 lei = 100 lei
Manoperă: de neprețuit. :))
Am băgat umplutură, am zidit ce era de zidit cu bolțari și m-am apucat de zidit vatra și grătarul din cărămizi de șamotă din Dedeman.
Operațiunea asta s-a întins pe mai multe luni din lipsă de timp și chef. Astfel încât între timp ne-am mai bucurat de fiecare etapă. Observați aici că vatra e zidită pe cant. Cărămizile fiind zidite cu ciment refractar, amestecat cu soluție de silicat, exact cum scrie la carte. O prostie. Nu zic să nu faceți asta, pt că așa zice la carte, dar în cazul meu, deși am respectat rețeta, cimentul s-a dovedit a fi o prostie inutilă care nu lipește deloc.
Am dărâmat vatra și am zidit ulterior cărămizile cu ciment normal, pe lat. Între timp, am făcut un disc, am testat locul, ergonomia procesului și alte chestii d’astea. E cât se poate de bine.
Am trecut apoi la turnat placa la grătar. Partea pe care se va face focul din grătar: cofraje, armături din resturi de fiare de prin curte, ciment, toată nebunia și mizeria aferente. 🙂
Se vede puțin aici partea care ține de afumătoare. În dreapta pozei, unde e lățimea cofragului am lăsat un spațiu ca o fantă care comunică cu partea de jos a grătarului din 2 motive:
1- pt a face din grătar o afumătoare. Focul îl fac jos într-o vatră de metal și fumul trece prin fanta respectivă in camera de ardere a grătarului unde stau atârnați cârnații.
2- chestia asta e utilă și pentru tirajul camerei de ardere a gratarului. Ajută fumul să iasă e coș.
Când am zidit coșul am pus între cărămizi 2 corniere paralele de care agăț apoi niște lemne pe care stau chestiile la afumat. N-au fost suficiente și vedeți că am improvizat ceva ca să intre toți cârnații. Ca lungime, cârnații au fost la limită. Puțin mai scurți dacă erau intrau perfect, dar astea sunt detalii care se rezolvă data viitoare.
Gatarul propriu zis (care nu apare în poze), partea din metal, e ceva cumpărat din Hornbach, care s-a potrivit pe dimensiuni, din inox, destul de gros. Se comportă bine până acum.
Ca notă de finisare, ar mai trebui să-l șlfefuiesc pe ici pe colo, unii zic c-ar trebui chiar să-l vopsesc. O să fac o probă undeva prin spate să văd cum iese. Dacă e bine continui, dacă nu, rămâne așa.
Știu că sunt multe imperfecțiuni. Le știu și pe alea pe care nu le vedeți în poze. Mulțumesc de atenționare, data viitoare o sa fiu mai atent. 🙂 Scopul însă n-a vizat perfecțiunea execuției (fiind a 2-a oară în viață când zidesc ceva din cărămizi), ci utilitatea, care de altfel a și fost obținută.
