Mă tot gândesc că n-ar fi rău să fiu și eu, ca toată lumea, fotograf de ocazie. Nu d’ăla pasionat, artist, ci unul pișcotar, care prinde tot felul de ciupituri. De exemplu, la o grădiniță de stat din Ilfov, li se propune părinților să dea 50 ron pentru a-i face poze copilului, chipurile poze profesioniste. Și chiar dacă ar fi profesioniste, hai să facem un calcul simplu, pe genunchi.
Într-o grădiniță mare sunt cam 200 de copii. Să presupunem că nu vor toți poze. Ci doar jumate (deși, dintr-o grupă de 20, doar 3 nu vor să facă), dar ca să simplificăm foarte mult calculul, zicem 100.
100×50= 5000 ron. Presupunem că fiecare primește 3 poze pe hârtie, adică 300 de poze. Văd că prețul e cam 3 ron/poză (20×30).
Avem așa:
Venit=5000 ron
Costuri: 300×3=900 ron. Rămân 4100 ron de împărțit. Eu cred că “accesul” în grădiniță nu e mai mult de 1000 ron, 1500 ron maxim, la top management. Rămân 2600-3100 ron curați. În maxim 2 zile. Deci muncești 2 zile pe lună și ești relativ ok, dacă n-ai rate. Asta e una, dacă mai prinzi încă o grădiniță în luna aia, poți spune că ești ok, chiar dacă ai rate.

Bun… hai să nu exagerăm. Poate că 100 de copii sunt mulți, dar și 20 daca ai in 2 zile, tot e pomană curată.

Ceea ce mă uimește pe mine este faptul că în secolul 21, când aparatele foto destul de bune sunt la prețuri derizorii, când toată lumea face mii de poze la orice și oricum, mai sunt oameni care plătesc astfel de servicii. Sigur, mai e și spiritul de turmă pe care ar trebui să-l depășim. Sau ideea că “vai, cum?! toți să facă poze și copilul meu cum se va simți?” Eu cred că se va simți mult mai bine dacă-i explici că în loc de prostia aia de poză îi poți lua o jucărie, joc, puzzle, carte de colorat, de povești etc. În 50 ron găsești destule variante, n-ai nevoie să-i arunci aiurea pe poze.