Browsed by
Tag: plastic

Știrile mele 11 martie 2017

Știrile mele 11 martie 2017

De la noi

Germanii de la Continental dau drumul la treabă în Brașov.

Piesele Airbus fabricate la Cluj sunt în drum spre Belgia.

Revizuirea manualelor abia ajunse in școli? Pentru că facem noi altele, cu ai noștri.

Camioane cu lemne din Făgăraș, blocate de activiștii de mediu

Propunere: Prefecții și subprefecții să nu mai fie funcționari publici. – Ar putea să nu mai fie deloc. Oricum sunt degeaba.

Manuale de religie "defecte" la cap ca și cei care le-au făcut.

De dincolo

Elon Musk: Dacă nu rezolv problema electricității în Australia de Sud în 100 de zile o fac gratis.

Android vs Windows

Gard de plastic reciclat

Scoția vrea încă referendum pentru independență

Trump trimite Regimentul 75 Ranger împotriva ISIS. Turcia dislikes this

 

Știrile mele 8 martie 2017

Știrile mele 8 martie 2017

Altă casă scoasă la imprimantă 3D

Aparent Casa Albă a plagiat un comunicat de presă

Salesforce va folosi IBM Watson

La cerere, medicii se vor putea pensiona la 67 de ani

 – UK nu știe cum să Brexit mai bine, pt că d'aah, nicicum nu e bine. Nici cu acord, nici fără acord.

Se va înființa Institutul Național de Administrație ca să joburi la stat pe bani mulți, pentru că Agenția Naționala a Funcționarilor Publici nu era destul

Seacă Marea Galileii

2,6 mld euro pentru fermierii care protejează mediul

10 obiecte din plastic la care poți renunța ușor

Finisarea lemnului. Chestii de bază

Finisarea lemnului. Chestii de bază

Sunt printre cei care devin "crancky" când văd o frumușețe de lemn acoperit de o vopsea ce nu lasă vibra naturală a lemnului la vedere. Există două feluri în care poți proteja lemnul lăsându-i frumusețea la vedere:

1- lac (diverși compuși poliuretanici)

Lacurile protejează mult mai bine decât uleiurile, însă pentru unii, au dezavantajul de a da lemnului un aspect mai… artificial, de plastic. Mie nu mi se pare, dar fiecare cu ale lui.

2- uleiuri

Uleiurile se impregnează, pătrund în fibra lemnului, lăsând totuși un aspect mai rustic, "nefinisat" al lemnului, dar și mai natural în același timp. Sunt mult mai puțin protectoare decât lacurile și necesită o finisare, (șlefuire) mai atentă, mai fină, spre deosebire de lac.

 

 

 

Știri din 20 ian 2017

Știri din 20 ian 2017

Primul tren direct cu marfă din China ajunge în Londra (pentru că vapoarele făceau prea mult timp și pentru că trenul e cost efective)

Pacea vine în mod natural, nu te poți ridica în plin asalt cu steagul alb în mână.

Treaba cu grațierea explicată. Toate la un loc

HA! Facebook blochează Russia Today până după inaugurarea lui Trump

Ce pot face profesorii pentru 25% + la salariu

Cea mai neagră noapte a lui Obama

Lista celor pe care i-ar scăpa grațierea buclucașă

Unilever: ambalaje din plastic 100% reciclabil. (nu e tot plasticul reciclabil?)

Săniușul de azi

Săniușul de azi

     Am fost la săniuș. Știți voi… for the kids! Și a 2-a sanie tot pentru ei. La fel și capacele alea de plastic cu mâner de te dai pe fund cu ele. Tot pentru ei. La săniuș, pe cele câteva părtii improvizate în parcul din Bragadiru, era plin de lume.

     Ba nu, mai întâi plin de mașini. Mașini parcate în buza pârtiei ca să nu înghețe ăia mici. Apoi plin de părinți și bunici care stau în moțul pârtiei și se uită la pitic cum alunecă cu sania. Unii mai și filmează. Unii au venit citez, "ca să fac un selfie și gata plec". Nici noi nu eram altfel. Doi părinți cu doi copii. Dar măcar ne dădeam și noi și-i mai învățam pe ăia mici cum să ghideze sania. În fine, a fost distractiv DAR:

– copiii nici la derdeluș nu mai vin singuri. Ok, noi eram din alt oraș, dar sunt sigur că erau unii care au venit de la 500 m cu mașina încălzită.

– Ca unu care a crescut într-un oraș care practic e construit pe o pârtie imensă (Slatina e pus pe terasa Oltului) pârtiile alea abia reușeau să întărâte copilul din mine, trezind vagi amintirii născute din sunetul talpilor saniei pe gheață.

– Practic erau mai mulți adulți decât copii. Unu păzea o bancă la capătul pârtiei să nu intre copiii cu sania în ea, lucru care pe vremea când eram eu copil, era ilegal în lumea noastră.

Am refăcut 3 topoare

Am refăcut 3 topoare

Pentru că n-aveam ce face între Crăciun și Anul Nou am dat o tură prin Leroy-Merlin. Cum nici bani nu mai aveam de Fiskars sau alte SF-uri am cumpărat chestiile astea ieftine cu 5 lei bucata, pentru că știam că am mai multe jumătăți care zac prin magazie. Așa mi-am făcut de lucru.

Ăsta e un topor pe care l-am cumpărat din târg de la Călugăreni de la faimoșii țigani fabricanți de faimoasele topoare țigănești.  Prețul e cam la fel ca cel din magazinele de bricolaj pentru gama de mediu sper jos. Diferența e că oțelul din ele e praf și pulbere. A ajuns așa după nici 3 zile de spart butuci de lemne. De obicei, un topor mă ținea cam un sezon, adică vreo 10 tone de lemne sparte. Asta a fost cel mai prost dintre toate topoarele pe care le-am ținut în mână.


Cozile de lemna le-am șlefuit cu flexul ca să obțin grosimea dorită. La cea din firbă am procedat cam la fel cu aia din lemn. I-am pus ceva lipici și o pană. Mie nu prea îmi place cum vibrează coada aia din plastic, dar e ok să fie acolo de rezervă.

Cel mai bun e toporul din mijloc. E mai greu decât cel de deasupra, coada ceva mai lungă, are o cădere mai grea. E genul de topor pe care te poți baza când dai de greu. Coada a intrat bine pentru că e un cap de topor care a fost gândit pentru coadă de lemn. Spre deosebire de cel de deasupra.

Oțelul la toporul ăsta de mai jos, este unul superb. E un cap de topor care a avut coadă de fibră de sticlă. A spart mulți butuci mari, desi el era unul mic. O toporișcă. Acum i-am pus o coadă mai lungă și l-am ascuțit puțin. Pentru că a avut coadă de fibră, gaura este mai îngustă așa că nu știu cât va ține coada de lemn la grosimea aia. Dar deocamdată intră frumos în lemn, ca-n brânză și se simte bine în mână. E ușor, dar are o cădere bună datorită cozii mai lungi decât cea inițială.

 

De ce am ales brad artificial

De ce am ales brad artificial

     Știu, nici mie nu-mi vine să cred că am făcut asta, dar am făcut-o încă de anul trecut și mă simt foarte bine! Toată copilăria am avut brad natural. Miros, ace, nebunie. (într-un an am nimerit un brad, nu molid, și ăla nu mirosea deloc… pfff dezamăgire, dar arăta superb).

     Bun, deci am ales de vreo 2 ani brad artifcial, 1,80m o frumusețe. Are ace și d'alea rotunde de molid și d'alea de brad turtite, ba chiar are și ace lungi de pin. Și ceea ce n-o să aveți voi în bradul vostru natural, sunt conurile. Da, bradul meu artificial are conuri, care pot sta în jos sau în sus. 🙂 Beat that! 🙂 Ok hai să trecem așa cu listă:

Avantaje brad artificial:

 – Îl ai acolo. În casă. Nu trebuie să alergi după el în fiecare an, să cauți, să-l alegi, etc. Știi exact unde l-ai pus.

– E la fel de superb în fiecare an.La fel de des, cu multe rămurele de nu se vede prin ele. Are forma aia de brad, triunghiular așa cum ne-au învățat desenele animate.

– nu trebuie să cioplești "cotorul" sau să tai vârful dacă e prea înalt.

– nu trebuie să mături acele care inevitabil cad din ziua în care-l pui.

– nu te înțeapă la împodobire/montare

Dezavantaje brad artificial

– nu miroase a brad în casă

– e fake. (e un simbol, aș zice eu)

– spatiu de depozitare. (în apartamentele comuniste poate fi o problemă)

– investiție inițială (mai) mare.

Avantaje brad natural

– miroase a brad în casă

– preț anual mai mic

– nu e nevoie de spațiu de depozitare în casă

Dezavantaje brad natural

– trebuie să alergi după el în fiecare an.

– set-up ul e mai complicat.(cioplit, tăiat vărf etc)

– face mizerie (cad acele din prima zi)

– Se usucă destul de repede

– Ce faci cu el "după"? în găleata de gunoi nu intră, pe toboganu de gunoi nu are loc. E un efort în plus!

     Bun și acum marea dilemă: care dintre cele doua variante e mai ecologică, mai prietenoasă cu mediul?

     Artificial –  procesul de fabricație este clar unul poluant. Fier și plastic. În contra partidă, întrebarea ar fi de câți brazi ar fi nevoie ca să "spele" poluarea asta? Era pe undeva o cifră care exprima cantitatea de CO2 pe care o absoarbe un brad pe durata vieții lui. Nu mai caut cifrele astea, dar eu cred că-și scoate pârleala. Adică producția unui brad artificial emană atâta "poluare" cât poate absorbi unul natural în toată viață lui. Dar cu un brad artificial nu salvezi doar unul natural, ci vreo 3-4-5. Depinde câți ani îl ții, cât de bine îl păstrezi, cât de bine se menține el.

     Natural –  Lemnul în general este o resursă regenerabilă.dacă e gândită în perspectivă. Deci teoretic,  existența pepinierelor n-ar trebui să fie o problemă. Bradul ăla e plantat pentru asta. E un business. Nu se intervine în procesul împaduririi sau despăduririi.  Dar nu poți să nu te întrebi cum ar fi dacă pepinierele astea ar fi lăsate să se dezvolte ca păduri naturale.

Cei în ghiveci sunt un mit! Marea lor majoritate nu supraviețuiesc! Am avut vreo 3. Toți au murit mai devreme sau mai tâziu. Chiar și cei aclimatizați, luati din pepinieră. Poate o să mai încerc. Vom vedea!

En fin!

Cam așa arată o pepinieră de brazi de Crăciun.

Mizeria asta e genială

Mizeria asta e genială

M-am jucat puțin cu pistolul ăsta de lipit cu batoane de plastic. O mizerie chinezească genială. Am salvat câteva globulețe ramase fără agățătoare, dar posibilitățile sunt practic nelimitate. Suntem înconjurați de mii de chestii de plastic, tot felul de mizerii care cedează, plesnesc, se crapă. De multe ori n-ai ce sa faci decât “să iei altul” pentru că e ieftin. Ei bine, nici minunea asta nu e scumpă. Cam la fel cu toate chinezăriile pe care le poate repara. Dar valoarea ei stă în faptul că ai soluție, atunci, pe loc, la ceva pentru care nu există alta variantă. Până acum îmi place. Hai, dați- mi ceva de lipit!

Știrile mele 08 dec. 2017

Știrile mele 08 dec. 2017

Unde duc știrile false

Amazon deschide un fel de Mega Image unde platesti lejer cu aplicația de pe mobil

Iar suntem praf la testele PISA

Cele mai importante alegeri dupa 89

Dacă l-ați ratat pe Cioloș la Gâdea

DIY: cum sa devii un submarin uman

Studiu PwC spune că dinamica pe piață muncii a crescut! N-aș zice, dar na, ei au un studiu!

Alternative la ambalaje de plastic

2 milioane de buletine de vot trimise în diaspora. Puține. Dar bune și alea.

 

Pistolul de vopsit Stern e chiar ok

Pistolul de vopsit Stern e chiar ok

     Am avut timp ieri să testez noul pistol de vopsit Stern. Înainte de el am folosit ceva mai ieftin, de genul ăsta, care a fost ok la început, dar a cedat mult prea repede.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce n-a fost ok la ăla ieftin?

– Incă de la început, de nou, arunca stropi mari de vopsea la fiecare pornire. La fel și pe final, când se golea recipientul de vopsea.

– Pentru unele lucrări, recipientul era prea mic și era nevoie de reumpleri mult prea dese care-ți mănâncă timp.

– Picura pe la duză. Rămâneau mereu stropi și picături de vopsea pe duză. N-ar fi fost o problemă, dacă nu s-ar fi prelins pe restul pistolului.

– Recicipentul, fiind dintr-un plastic moale, subțire, s-a deformat de la a 2-a, a 3-a utilizare.

– Înfiletarea recipientului a devenit astfel mai greoaie. Tot din cauza calității plasticului.

– Uneori, pur și simplu nu stropea. Mergea, dar nu stropea.(banuiesc un aer fals pe undeva)

– Într-un final a decedat pe câmpul de lucru, după niște zeci de mp vopsiți de-a lungul scurtei lui vieți. (era ceva din China de slabă calitate)

Pistol pentru vopsit_Stern_01

Pistol pentru vopsit_Stern_02

Pistol pentru vopsit_Stern_03

 

Ce e ok la noul Stern?

     În primul rând, tind să cred, fără să mă pricep, că detaliul tehnic prin care recipientul de vopsit e un corp diferit de "aspirator", contează și face diferența.

– Duza și reglaje sunt pe alt principiu, și cel puțin până acum, par să fie mult mai ok.

– Fără stropi mari aruncați aiurea.

– Fără picurări pe la duză

– Stropește mai uniform, ceea ce-l face puțin mai eficient.

– Plasticul recipientului e de o calitate mult mai bună.

– Se lucrează mai curat, n-a fost nevoie să folosesc diluant ca să mă șterg pe mâini. Ceea ce e foarte bine.

– E mai silențios, dar și mai puternic în același timp.

– Recipientul e mai mare, are autonomie mai mare.

 

 

Fără taxe pe reparații?

Fără taxe pe reparații?

     O posibilă soluție la societatea consumatoare de bunuri și servicii, crede Suedia că este, relaxara taxelor pentru serviciile de reparații de chestii. Pe principiul s-a stricat pantofu, mă duc cu el la cismar și-l repar, în loc să iau alții noi.

     Teoretic sună bine, numai că în multe privințe, bunurile de larg consum sunt gândite să nu poată fi reparate. S-a rupt o piesă de plastic, o rotiță, un ceva turnat din ceva. N-ai ce să mai repari la aia. Sau reparația nu face cât e bunul respectiv nou. Nu cred într-un efect de amploare al unei astfel de politici pentru simplul motiv că e în anititeză, contra curentului mondial impus de forta de munca ieftină din țările slab dezvoltate care au nevoie de volume noi de bunuri pentru a supraviețui.

     Chinezul nu-ți va face jucării pe care să i le repari lu' ăla micu', pentur că el are nevoie să-i dea de muncă în continuare amărâților din provinciile sărace și preferă să-ti dea o jucărie nouă, mai ieftină decât ai putea tu s-o repari. Eventual îți face chestii de unică folosință. Multe, iefitne și proaste! Cam ăsta e trendul economiei mondiale. Poți combate chestia asta local? Nu știu, dar e interesant de urmărit

 

Știrile mele din 22 septembrie 2016

Știrile mele din 22 septembrie 2016

Sezonul mușamalizărilor

Dragnea n-a priceput nimic

Franța interzice și ea paharele de plastic

PSD e o fabrică de lebede negre

Primul magazin Gerovital din România

Chinezii sunt bandiți

Moartea autostopului

Softul cu RCA-uri e picat

 

ochelari pentru știrile mele 

Știrile mele 9 septembrie 2016

Știrile mele 9 septembrie 2016

România cel mai mare exportator de grâu din UE

Turcia a deblocat importul de carne de vită din România

Obama semnează pentru interzicerea particulelor de plastic.

Cum arată o medalie de la Rio

Despre medicamente

Tolo e prost

Dosar penal pentru furt calificat de porumb. (tb sa știi ce să furi, de la care, când, nu e așa simplu)

Cartelele pre-pay vor fi vândute doar cu date de identificare

 

Cu cortul la mare

Cu cortul la mare

     Anul ăsta ne-am luat inima-n dinți și am zis să încercăm experiența "cu cortul la mare 2-3 zile".  Și când zic la cort, ma refer "cu el pe plajă."

Nu camping

     Am încercat în alți ani și varianta camping, dar nu prea ne-a plăcut. Era ca și cum aș fi pus eu cortul la mine-n câmpul cu lucernă, doar că ceva mai încolo la vreo 10 minute de mers, era marea. În plus mai erau și bude infecte, dușuri infecte, lume căcălău, destul de multă gălăgie. Pe scurt: nu prea!

Cu cortul pe plajă

     E altceva. Simți cu adevărat că ești la mare. Ești acolo cu marea tot timpul, mai aproape de atât e să dormi în mare! În fine, zis și făcut! Am găsit o plajă semi-sălbatică, adică erau 2 terase amărâte din lemn, o budă șubredă între trestii, dar spălată cât de cât cu furtunu cu apă, 2-3 salvamari și cam atât. Ăsta era centrul plajei, în stânga și-n dreapta din ce în ce mai pustiu, mai sălbatic și cumva mai frumos. Mai liniște. Noi am ales să stăm la marginea acestui "centru", la vreo 500m de locul unde lăsam mașinile.

     O chestie importantă e umbra. Cel puțin 2-3-4 ore ani nevoie de umbră.  Noi am avut niște umbreluțe și o verandă generoasă a cortului unde țineam și măsuța, dar e drept că umbra unui copac maaare, ar fi fost de vis. Însă pentru 2-3 zile nu e un capăt de țară. Aveam material să fac un umbrar, dar am uitat să-l iau!

La mare cu cortul_1

La mare cu cortul_11

La mare cu cortul_7

 

Dacă ai mai pus vreodată cortul la munte sau undeva pe iarbă, trebuie să uiți tot ce-ai învățat despre cum se pune cortul, pentru că la mare e altă mâncare de pește:

Uită de cuie. Sunt complet inutile în nisip. Cea mai mică adiere le scoate de parcă nici n-ar fi fost acolo și le poți pierde foarte ușor prin nisip. Eu am găsit unul de la cortul dinainte.

În loc de cuie poți folosi pietre. Mari. Sunt cele mai indicate. Dacă n-ai pietre poți folosi sticle de plastic. Imposibil să nu găsești câteva pe plajă. Cele mai bune sunt alea de 5L, le umpli cu nisip, legi corzile cortului și îngropi sticla în nisip. Din fericire noi am găsit pietre. Cele care nu erau prea mari le-am îngropat în nisip pentru mai multă rezistența.

Nisipul e aliatul tău. Poți modela marginea cortului din nisip astfel încât să te protejezi de vreun val mai îndrăzneț, (daca riști să pui cortul prea aproape de apă sau dacă plaja e îngustă).

Noi am avut "norocul" să punem cortul pe o furtună de gradul 4. Dar a ieșit ok-ish!

– Noaptea e frig. Nu ezista să iei sacii de dormit, hanorac șosete și pantaloni lungi.

La mare cu cortul_2

       

       Plimbările lungi pe plajă sunt o plăcere. La noi plimbarea de familie dura 1-2 ore si cei mici abia așteptau să mai descopere câte ceva.

La mare cu cortul_4. La mare cu cortul_6

 

     Un alt avantaj la cort e faptul că e mult mai ușor să vezi răsăritul de pe plajă. Mai ales pentru cei care nu sunt matinali: te trezești cu ochii crăpați, ieși din cort cu sacul de dormit pe tine, dibuiești ceva strălucitor acolo în depărtare, după care te duci și te culci la loc.

La mare cu cortul_răsărit1

La mare cu cortul_răsărit2

     

     Un alt avantaj este pentru copii. Ai mei și-au făcut tot timpul de lucru cu câte ceva. Când nu erau în apă meștereau ceva la nisip, cu pietre cu scoici, cu ziduri de apărare a cortului împotriva valurilor, etc. Nu s-au plictisit deloc, n-au cerut desene, telefoane sau alte chestii. Seara picau lați!

La mare cu cortul_8

 

     Pentru prima dată am văzut un izvor de apă ducle pe plajă. Mi s-a părut fascinant pentru că la câmpie mai rar văd apa ieșind din pământ, iar pe plajă, până acum, eu n-am mai văzut izvoare de apă dulce.Practic acolo e altitudine zero. Cum iese din pământ și mai reușește să și curgă… la vale?!

La mare cu cortul_10

 

     Ne-a plăcut la mare cu cortul. Data viitoare vom încerca ceva mai "sălbatic" și vom încerca și "foc și grătar pe plajă noaptea" cum au făcut unii la vreo 2 corturi de noi. Ceilalți oameni de la corturi au fost foarte ok. Întâmplător am nimerit între 2 corturi de brașoveni cu care ne-am înțeles bine și am povestit destul de mult. Deja am pile la Leroy Merlin în Brașov. 🙂

Cărămizi din plastic reciclat

Cărămizi din plastic reciclat

     Cum de nu s-a gândit nimeni la asta până acum? Mi se pare atât de simplu și de ușor de realizat. Care o fi buba? Nu le place oamenilor să stea în plastic? Izolația? Nu respiră pereții? De ce nu m-am gâdit eu la asta până acum? Ce-i drept am văzut-o pe aia cu sticle de plastic umplute cu pământ, dar asta pare și mai ok.

 

Invenții: deșeuri de plastic transformate în carcase de mobil

Invenții: deșeuri de plastic transformate în carcase de mobil

     Se vorbește aici de niște liceeni italieni care au inventat un tonomat în care bagi deșeuri de plastic, de orice fel, pe o parte, alegi modelul de telefon și-ti iese o carcasă de telefon pe partea cealaltă. Mă rog, asta ar fi varianta ideală. Practic, ce se întâmplă, e că plasticul e tocat mărunt, bucățele, apoi folosit ca materie primă pentru o imprimantă 3D care "printează" carcasa de telefon pe care o vrei. Procesul e de durată, dar cred că dacă obțin sprijinul pentru o producție de serie, lucrurile pot fi îmbunătățite.

Aparat de bărbierit electric

Aparat de bărbierit electric

     Absolut întâmplător mi-am cumpărat o mașină de bărbierit electrică, o chestie pe care mi-o doream de mult, dar nu mă învrednicisem să cumpăr pentru că aș fi vrut să încerc una înainte de a prăpădi 2-300 de lei sau să iau una ieftină de test și apoi după un timp să iau ceva serios. Am intrat întâmplător în magazinul ăsta cu nume imposibil de pronunțat JYSK și am dat peste aparatul ăsta la doar 89 lei. L-am luat pe loc!

     L-am folosit până acum de 3 ori și deocamdată sunt mulțumit pentru că:

– nu mă ciupește (chestie de care mi-era "fircă", nun de ciupituri, ci de faptul că l-aș fi aruncat la gunoi în secunda doi.

– bărbierește la fel de bine ca lama cu spuma de bărbierit

– Are acumulator, ceea ce e minunat pentru că pot să mă bărbieresc și când baia e ocupată. Câștig timp dimineața, lucru important pentru că se știe că dimineața o oră are 5 minute, nu 60 ca-n restul zilei.

Ce pare a fi cu minus:

– pentru unii conteaza aspectul. Ăsta e puțin mai bădăran.

– poate e cam greu pentru băieții ăștia schilozi din ziua de azi și s-ar putea să le cadă mâna înainte să se termine de bărbierit.

– l-am desfăcut să-l curăț și chestiile de plastic dinăuntru, care se învârt, nu mi-au inspirat prea multă fiabilitate. Păreau cam firave. Vom vedea.

 

JYSK_apara ras Kalix_1

JYSK_apara ras Kalix_3

JYSK_apara ras Kalix_4

 

Încă o dovadă că românii sunt proști negustori

Încă o dovadă că românii sunt proști negustori

     Întâmplător m-am pus la coadă într-o dimineață la patiseria Georgiana-mi-se-rupe-imens din bd.  Dimitrie Pompeiu. Stau vreo 5 minute cu 10 inși înaintea mea și observ că au fost serviți vreo 2 clienți, maxim 3, nu i-am numărat exact, dar am observat staționarea neobisnuit de lungă pentru cozile de la patiserie care peste tot, în mod normal, sunt pe repede-înainte. Nu și aici. Am renunțat evident. La birou, discuțiile ieftine de dimineață cu colegii care-i iau apărarea "Că ei se mișcă dar au au mulți clienți, au multe produse etc".  Ok, zic, am fost eu beat de dimineată. Dupa 1 oră mă duc din nou. valul corporatișților ieșiți de la metrou spre birou trecuse. Ghici ce? La Georgiana, aceeași durere-n cot imensă. Coadă la fel de mare. Mă înarmez cu mai multă răbdare și aștept. Pe măsură ce înaintam mă uitam la fătuca de la casă cum doarme pe ea. 

     Operațiuni pline de ineficiență

    Îmi vine rândul, clientul din fața mea pleacă, mă postez în fața "ghișeului" și aștept un contact vizual sau ceva semn că poate să-mi preia comanda. Nu, fătuca aia se uita lateral la colega ei care-i povestea ceva. Se apleacă deschide un sertar scoate un teanc de manuși și începe tacticos să-și pună mănușa anti-microbi. (nu știu ce făcuse cu cealaltă, de ce o schimbă sau cât de des). După ce termină de înfipt mănușa pe degete, se uita în sfârșit la mine: "Spuneți!" "Un ștrudel cu brânză dulce și o dobrogeană". Se apleacă din nou la sertarul magic, scoate un teanc de pungi de carton. Ia două. Se duce la vitrina din dreapta ei, pune chestiile în alea 2 pungi. Se mai apleacă odată la sertarul magic, mai scoate un teanc de pungi de plastic branduite "Georgiana durere-n cot imens" și pune punguțele în pungă și zice: "6 lei". Aveam banii pregătiți, pentru că știam ce vreau, știam cât costă și întâmplător aveam mărunt. Altfel, ar fi urmat încă un deceniu de numărat și dat restul.

     Contextul în care insistă să fie ineficienți

     Patiseria asta e fix lângă iesirea de la metrou Pipera. Aici vin zeci de mii de oameni zilnic. ZILNIC ZECI DE MII de clienți trec pe lângă prăvălia ta pentru că n-au cum altfel.  Peste drum ai un singur concurent pe gama ta de produse. Sunt ceva mai scumpe, dar și mai bune (mai multă brânză în merdenele, chestii d'astea). Acum concurentul tău e în renovare. Deci ești singur câteva zile, poate mai mult. Și ce faci?

– Servești la o singură casă (pe cealaltă o ții doar pentru sandvișuri pe care nu le ia nimeni dimineața.)

– O ții pe fătuca aia adormită, netrăinuită, ne… nimic.

– Ceilalți angajați se hăhăie aiurea în loc s-o ajute pe asta la casă, măcar să-i dea covrigii jos din cuptor ca să nu stea oamenii ca proștii la coadă atâta timp.

     Cum e la alte patiserii

Pungile  alea sunt atârnate undeva la îndemână și dintr-o mișcare care durează 1 secundă, ai punga disponibilă.

– Nu se pune pungă, în pungă în punguță. Pentru comenzi mari e dă o pungă mare, pentru comenzi mici o pungă mică. Dacă sunt prea multe, se pun toate într-o pungă de plastic. Dar nu pui orice covrig în două pungi pe care le scoți dintr-un sertar de sub pământ. Pe rând. Mă mir că nu ținea pungile alea în beci.

– Când apare bizonul la ghișeu că vrea să halească, îi iei comanda instant, nu aștepți să-ți pui mânușa anti-microbi și dup'aia zici ceva. Că doar nu vorbești cu mănușa.

– Întâi preiei comanda și spui și prețul ca să-i dai timp omului să-și caute banii. Cât caută el banii, tu-i pui în punguță comanda, bați pe casă și-i dai și bonul. Iei banii și dai restul. Ba mai mult, unii se uită dinainte ce bani scoti și pregătesc restul instant. NEXT!

     M-am gândit și la teoria conspirației: Mă, poate e o tactica de vânzare, să țină coada lungă să creadă lumea că uite ce produse bune au, că stă lumea la coadă pentru ele. Numai că tactica asta se duce naiba în 2 săptămâni dacă n-ai produse bune. Și chiar dacă ai, câtă răbdare să ai să stai la coadă.

Georgiana covrigul imens

 

Cum faci alei de beton

Cum faci alei de beton

Buget

     Sigur, sunt multe metode de a turna și decora aleile de beton. Eu vă povestesc cum am făcut eu. În primul rând, la un calcul simplu, concluzia a fost că e mai eficient să torni betonul direct cu CIFA, cu betoniera. Chiar dacă nu ajunge direct în locurile unde ai nevoie, e multi mai rapid, mai ușor, mai ieftin și mai bun calitativ să torni betonul așa decât să cumperi peitriș, ciment la saci să amesteci și să torni tu. Chiar dacă îl cari cu roaba dintr-un loc unde-l lasă betoniera, tot e mai eficient din toate punctele de vedere. (atunci cand ai peste 1 mc de turnat) Sigur, fiecare face cum crede. Eu așa am ales. Calculele le poate face fiecare. 

     În cazul meu am dat 600 lei pe 1mc de scândură din care am făcut cofragele, 50 lei pe negrese, și aproximativ 200 lei pe mc de beton. Am turnat în total aproximativ 14 mc de beton, aleile prin curte, căminul de la puț și un rest de bordură de 6 m la gardul cu vecinul. Prima dată am platit și pompa de ciment (300 ron) care mi-a permis să torn direct în zone mai greu accesibile. Am mai retușat pe ici pe colo cu niște șapă autonivelantă,  Am mai luat niște plasă subțire de fier să fie și ceva armătură pe ici pe colo cât de cât, total general rotunjit undeva în jur de 4500 lei doar ca să scapi de noroiul din curte. Și merită toți banii. Credeți-mă! MERITĂ, să-i dea D-zeu sănătate lu' ăla de a inventat cimentul, apa, betonul și tot amestecul ăsta minune. E de vis!

Decorare

     Apoi, după ce te vezi cu sacii-n căruță, scăpat de noroi, praf și buruieni, începi să faci mofturi. Vrei să fie fin, să fie altă culoare, alt model și tot felul de fițe. Povestea cu mătura pe betonul proaspăt la mine n-a funcționat pentru că n-am avut mătura potrivită, adică nu se face cu una d'asta

Alee_beton

ci cu una d'asta:

     Scopul betonului, mai este și acela de a nu lăsa apa să se acumuleze lângă pereții casei. Și din punctul ăsta de vedere am cam reușit. Mai am 3-4 bălți, dar sunt foarte mici si se usucă repede chiar dacă nu e vreme caldă sau însorită. Per ansamblu e ok panta de scurgere peste tot. Așa, luat la bani mărunți, e ca-n fotoshop, nu se termină niciodată dacă te apuci să retușezi.

    Dar s-o luăm cu începutul. Se curăță cât se poate de bine terenul de buruieni în primul rând. Eu n-am făcut așa de bine, dar nici nu cred că mai trece iarba prin folia de plastic și prin beton. Iar dacă trece, merită să trăiască.

Alee beton_7

 

Cofrag alee beton

Alee beton_8

 

apoi Am pus o folie neagră de construcții

Folie cofrag alee beton

Folie cofrag alee beton_2

     Pentru un plus de rezistență și pentru a împiedica putin crăparea cimentului peste 2-3 ani, peste folie am pus o plasă sudată, cea mai subțire de 3mm pentru a-i conferi puțină rezistență și un minim de flexibilitate. Am tăiat-o cu flexul la dimensiunile de care aveam nevoie. (merge și cu un clește de sârmă mai sănătos sau cu un clește de fier d'ăla mare, dacă aveți, dar dacă aveți d'ăla, deja ce spun eu aici vi se pare ABC).

Folie plasă cofrag alee beton_2

Folie plasă cofrag alee beton

După care am turnat beton. Și pentru că magazinele de bricolaj sunt praf și nu găsești scule banale, mi-am improvizat scula asta cu care, (singur fiind în anumite etape) am reușit să dau panta de scurgere. Și a funcționat foarte bine.

Alei beton_1

Alei beton cu pisici

Alee beton_9

 

Aseară am încercat o soluție de decorarea a betonului cu vopsea. Vopselele de ciment din magazinele de bricolaj cau doar câteva nuanțe de excepție (gri, gri deschis, roșu și bej). Am făcut o probă cu bej. Am decupat o placă de polistiren de izolat, de genul celui care-l pui sub parchet, de 2 mm subtire încercând să imit piatra de râu. Trebuie să mai exersez. :)) S-ar putea să chiar să vopsesc tot cimentul o singură culoare fără nici un model. Vopseaua îi prelungește durata de viață (acoperă toți porii prin care intră apa și îngheață și-l crapă) Am făcut un test în zona unde voi muta țarcul câinelui.

20160515_082633[1]

 

Probleme și soluții

Luați cusaci uscați și cu cât mai puține noduri (dacă vorbim de cofraje de pereți, plafoane, beciuri, cămine de puțuri.) La alei e mai simplu. Da,am avut parte de probleme din belșug. În primul rând cușacii cu care am făcut cofragul la căminul de la puț (acolo unde stă bazinul de presiune, pompa de apă și unde e locul de unde mă aprovizionez cu apă în casă) deci cofrajul de acolo a cedat la un moment dat când turnam cu elefantul. Rezultatul: vreo 10-15 cm de beton moale de pe fundul căminului a trebuit scos cu găleata. Atunci rapid, pe moment. Apoi dă-i și întărrește cofragul, pune-i proptea și toarnă mai departe. Din cauza asta am risipit puțin beton, pentru că nu am mai putut sa torn până sus așa că am pus la intrare la poartă, undeva unde nu era prevăzut. Din cauza asta, am întârziat cu restul așezării de beton, s-a cam întărit și n-am mai putut să-l așez să fie cât de cât fin. Pur și simplu n-am mai avut timp. S-a întârit mult prea repede. În altă etapă a venit ploaia înainte să se întărească. A dat câțiva stropi cât să lase urme, repede să n-apuc să-l acopăr și dup'aia s-a oprit. Parcă natura făcea mișto de munca mea. 🙂

Faceti betonul mai moale. Un sfat ar fi, ca atunci când comandați beton la cifă, dacă știti că aveți nevoie de mai mult timp să-l cărați unde vă trebuie sau aveți nevoie să-l manevrați mai mult de 2 ore să zicem, într-o zi cu soare, îl rugați pe șoferul de pe betonieră să-l facă mai moale, adică să-i mai pună puțină apă, e ok, nu se strică și puteți să faceți treaba ca lumea. Nu cum am făcut eu. Sigur și eu am dres-o într-un fel cu șapă autonivelantă de trafic mediu, care apropo, e genială. Numai ca ea are tendința să îndrepte terenul pe care e turnată, ori mie îmi trebuia puțină pantă, dar s-a rezolvat. Destul de scumpuță jmecheria asta, dar merită.

Acoperiți bălțile. În câteva locuri s-au format bălți. Am făcut un amestec de ciment cu apă, un fel de lapte de ciment (un sac de ciment de 40 kg e 17 lei) și am turnat în locul cu pricina. Eu, de vreo 4 ori pănă când balta n-a mai fost sau a fost prea mică să mai merite deranjul. Pare simplu, dar n-a fost.

Aruncați pisicile la câine. Pisicile au deosebitul talent de a călca exact acolo unde ai turnat un petec de ciment proaspăt. Sunt incredibile. Îmi venea să le arunc peste gard, dar nu le-am prins și pe cățea o durea sub coadă de problema mea.

Știrile mele – 5 mai 2016

Știrile mele – 5 mai 2016

În Canada ceva incendiu de proporții.

Parlamentarii turci s-au luat la cafteală. Miza? Ridicarea imunitătii a 128 dintre ei urmăriți în diverse cazuri de corupție.

Mitropolitul Ardealului a blestemat un jurnalist?

Conținutul ar trebui să nu fie gratuit

N-ai nevoie de aer condiționat la case din sticle de plastic

Eclipsă de soare+păpușa gonflabilă+lipsa internet= înger decăzut

 

 

ochelari pentru știrile mele
ochelari pentru știrile mele

 

 

Veste bună pentru vegani

Veste bună pentru vegani

     Pe lângă faptul că salvează animalele neconsumând carne, deci fac un bine incontestabil planetei, ei pot acum să curețe planeta de toate plasticele pe care consumerismul le-a răspândit pe planetă. Vestea cea mai bună este că de acum putem, cu toții de fapt, elibera planeta de toate plasticele. Cum? Știința, de pe culmile ei cele mai înalte a inventat/descoperit, (nu-mi dau seama) o ciupercă ciudată care se hrănește cu plastic. Când se face mare și e gata "coaptă", ciuperca se poate servi în salată sau mânca pur și simplu așa cum este. Nu știu cum se comportă pe grătar cu brânză la mijloc că mie așa-mi plac, dar dacă nu se prelinge-n jar, mă bag și eu. Ciudat, nu?

De ce nu se vând bine salatele?

De ce nu se vând bine salatele?

     Mă refer aici la publicul larg, cel care ar încerca și altceva decât mâncarea tradițională, altceva decât ce-și cumpără zilnic în pauza de prânz. Într-o zi, am fost și eu unul d'ăsta, nehotărât, și-am zis, hai să-i văd și pe ăștia cu salatele lor cu… te miri ce prin ele. Dacă-mi plac?! Cine știe m-apuc să mănânc sănătos. Am ales un fel din cele 58 de feluri de salată, din aia la bol d'ăla mare de inox. Toate ingredientele erau fade, seci și fără gust. Prima chestie observată a fost lipsa a ceva lichid. Când mănânci o salată te aștepți să simți apa din legume aromatizată de fiecare buruiană din castronul ăla. Ori asta nu prea se întâmplă. Există zeama de la porumbul ăla din conservă, ceva ulei de măsline de proastă calitate, dacă e și ăla, un oțet dubios și cam atât.

     Salata, ardeiul, castraveții, trebuie să stropească vapori de arome când sunt striviți între măsele. De roșii nu mai zic. Nici sarea nu e cea mai bună. Morcovii dați prin răzătoare sunt ca niște firișoare de plastic, tari. Ori morcovul trebuie să fie ușor zemos și ducle, nu ațos. Da, morcovul e dulce, în caz că ați uitat. Toate ingredientele alea din salate sunt praf, sunt legume de proastă calitate, fără gust și cel mai probabil fără nutrienții necesari, crescute doar ca să dea producția la hectar și să fie frumos colorate.

     Așa se strică rețetele bune, folosind ingrediente de proastă calitate. Mi se tipărește în minte ideea de a mânca chestii mai simple, dar din ingrediente de calitate. Într-o zi, acasă, am luat o felie de pâine cu diverse semințe prin ea, genul pe care nu-l cumperi de obicei, ceva mai scumpă, am pus niște ulei de măsline extravirgin pe ea, puțină sare adusă direct de la salină (neiodată), o roșie (din supermarket, că era iarnă) și o felie de brânză de oaie. Am mâncat vreo 3-4 d'astea și au fost excelente. Și exemple d'astea sunt multe. Cel mai cunoscut e probabil pâinea caldă, cu roșii reci și dulci, cu sare și brânză proaspătă, toate la umbra unui castan, într-o zi toridă de vară!

 

Cum să faci o sfoară rezistentă dintr-un PET

Cum să faci o sfoară rezistentă dintr-un PET

Nu înțeleg de ce au nevoie oamenii ăștia să se ducă pe kick starter. Oricine-și poate face un dispozitiv d'ăsta de tăiat sticlele din plastic și transformat în sfoară de plastic tip nylon!

 

Cam așa se face!

 

Problema ambalajelor

Problema ambalajelor

 

     Problema cu ambalajele nu e că firmele nu plătesc nu știu ce taxe sau că nu fac ambalaje reciclabile, asta fiind doar o soluție parțială la problemă. Problema ambalajelor, așa cum spune Annie ține de scopul final, de schimbarea regulilor și a obiectivelor economiilor lumii. Degeaba dăm vouchere pentru reciclarea plasticului, dacă noi încurajăm producția de plastice. Asta înseamnă, cu toată reciclarea, și  mai mult plastic pe planetă. Nu, soluția este înlocuirea sau eliminarea plasticelor din viața noastră cu altceva mai puțin sau deloc nociv sau poluant. Și sustenabil.

Și se poate! De exemplu, Tetra Pak, unul dintre cei mai mari producători de ambalaje din lume, au lansat anul trecut ambalajul 100% făcut din materiale reciclabile.

Mario Abreu, Tetra Pak’s vice president for environmental affairs, (…) explained (…) how the Tetra Rex package is recycled to recapture the wood fibers and bioplastics for re-use. The process is both simple and cost effective. First the empty containers are immersed in a water bath. Then a device like an enormous blender spins the mixture. The wood fibers dissolve and are drawn off. The  plastics remain and can be recycled.

 

sursa

Povestea cu interzisul

Povestea cu interzisul

Deși iubesc libertatea absolută, trebuie să recunosc că unele lucruri e bine să fie interzise. De ce? Pentru că nu avem timp. Nu avem timp să așteptăm ca fiecare gigel de pe planetă să realizeze de ex. faptul că sticlele de plastic sunt o infecție pentru mediu, pentru Casa asta în care trăim. Normal, frumos și ideal ar fi ca oamenii să taxeze corporațiile pentru mizeriile pe care le fac.

"Băi Cora, ia mai lasă-ne cu pungile tale de plastic, eu de acum vin cu plasa de acasă, aia de pânză sau oricare alta și nu-ți mai cumpăr plasticele tale." Și dacă am face așa cu toții, le-ar scoate de la vânzare, le-ar scoate din producție și am avea mai puține plastice pe marginea șoselei de centură a Bucureștiului, unde peisajul de de-a dreptul dezolant. Așa ar trebui să facem la fiecare capitol: și cu poluarea și cu alimentele mizere care ne omoară încet și sigur și cluburile insalubre și cu tot ce consumăm. Dacă oamenii s-ar respecta pe sine, lumea ar fi un loc mai bun. Din păcate asta presupune nițică educație, iar la noi asta e la pământ. Profesorii care sunt mai de doamne-ajută își găsesc soluții bănești mai avantajoase. Rămân doar leneșii și proștii.

Ce vroiam să spun de fapt e că în California se întâmplă chestii bune pe tema plasticelor.La 1 iulie trebuia să intre în vigoare o lege care interzicea supermarketurilor să ofere pungi de plastic de unică folosință, însă aplicarea ei s-a amânat pentru 2016, pentru că industria producătoare a făcut lobby și vor acum public vote în nov. 2016. Dar ca idee sunt pe calea cea bună.

Apoi mai este faza cu apa în sticlele de plastic. Se intezice comercializarea apei în sticle de plastic la evenimente mai mari de 100 de persoane (cu exceptia celor sportive) și pe terenul public al orasului. Un început bun, pentru că e aiurea ca pentru fiecare sticlă de plastic să se consume 1/4 petrol din volumul ei cu producția și transportul. Până-n anii 90 omenirea reușea să se hidrateze și fără sticle de plastic, și ar cam fi timpul să ne amintim asta.

foto

 

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com