Browsed by
Tag: primul

Când mintea cucerește trupul

Când mintea cucerește trupul

    Îl auzeam dimineață la radio pe Tiberiu Ușeriu zicând că antrenamentul petru maratonul de la Polul Nord (600km?!) e 70-80% mental. 80% mental, vă dați seama ce procent enorm?! Așa o fi fost și la tipul ăsta de la atletism. Ca un om care a alergat ceva în copilărie, îmi dau seama cam ce înseamnă chestia asta de mai jos. Din ultimul, să ajungi primul.

Știrile mele 7 martie 2017

Știrile mele 7 martie 2017

Infrastructura duce la creștere economică

USR depunde propuneri de transparentizare a regulementelor de funcționare a Parlamentului.

GM pleacă din Europa. Peugeot-Citroen cumpără Vaxhall șI Opel

– Un conflict vechi de sute de ani, ar putea fi stins: Brăila+Galați = Dunărea de Jos :))

UE: primul cartier militar general

Ungurii dau semne de trezire

Uitatul la păsări, face bine la depresie

 

Dacia e tot pe val în Franța

Dacia e tot pe val în Franța

  Aparent există un "fenomen Dacia" în Franța și 2017 se anunță și mai spectaculos pentru marca mioritică!

Anul trecut, fără să-şi fi reînnoit cu nimic gama, constructorul român, proprietatea francezilor de la Renault, şi-a bătut din nou recordurile de vânzări în Franţa unde, în 2016, a trecut pentru prima dată ştacheta celor 100.000 de înmatriculări. Astfel, Dacia se clasează pe locul 5 al constructorilor şi dacă luăm în calcul numai vânzările către particulari, modelul Sandero ocupă în mod regulat locul întâi. (sursa)

     Într-un fel fenomenul ăsta e unul normal, îl văd ca pe o întoarcere la rațiune și pragmatism. La modelele Dacia, chiar și cele mai dotate, lipsesc diverse opțiuni pe care eu le numesc mofturi. De ex. închiderea automată a oglinzilor, o opțiune care probabil ar costa undeva la câteva sute de euro, să zicem 100€, hai 50€ habar n-am, zic o estimare. Cât de des folosești chestia asta? Cât de leneș să fii ca dacă e musai să închizi oglinzile din varii motive, să n-o faci manual? Merită ăia 50€ pe bune pentru așa ceva? Și sunt multe opțiune de genul ăsta care ridică prețul nejustificat la multe mașini.

     Eu merg mai departe și zic "oglinzi laterale cu încălzire". Fordul avea chestia asta. Inițial mergea binișor, apoi, cu timpul n-a prea mai funcționat până când la final nu mai funcționa deloc. Și am realizat că pot trăi la fel de bine și fără chestia asta. Dar, da, am beneficiat de ea. Cam cât?  Enorm de puțin. În zilele de iarna nu făcea față. Tot manual trebuiau dezghețate oglinzile, în zilele cu ploaie măruntă usca picăturile într-adevăr (mare discofort ce să-ți povestesc, picăturile alea), când ploua tare, din nou nu făcea față. Per total, utilitatea acestei opțiuni este destul de redusă. Da, e drăguță, dar, ca marea majoritate a opționalelor, nu e un deal breaker. Și cred că oamenii, francezii și nu numai ei, încep să înțeleagă chestia asta. (nu știu cum stă Dusterul în Scoția, ar trebui să rupă, având în vedere prețul :D) 

În SUA, pentru majoritatea oamenilor, mașina e un must have. Societatea americană nu poate funcționa fără mașini. Mașinile sunt ca hainele. Ai nevoie de ele în primul rând pentru a funcționa normal. Ăsta e criteriul principal. Apoi vine nevoia de statement. Da, poate pe alocuri valorile s-au inversat, dar în ultimă instanța, ai nevoie să deplasezi pe distanțe lungi pentru a supravietui, până să poți folosi mașina ca declarație a statusului social. Despre asta este vorba și d'aia cred eu că Dacia are succes și va avea în continuare.

 

Proști, adormiți și aproape morți

Proști, adormiți și aproape morți

     Nu-mi place imnul României și cred că ar trebui schimbat cu altceva. Nici n-o să-l cânt în stradă că dup'aia urmează imediat Tatăl Nostru în genunchi, c-așa era la Revoluție!  Deci să-l schimbăm sau măcar să cântăm altceva. Nu știu cu ce, dar cu ceva mai incisiv, mai săltăreț, mai antrenant, ceva pe care să poți să te încâlzești,  sa poți să sari, că tot ne place să ieșim în stradă iarna! Ceva care să nu sune așa mult a Miorița. Da, mi se pare că imnul sună a resemnare, complacere într-o stare de lâncezeală.

     În primul rând "Deșteaptă-te" ! De ce nu, "Trezește-te". Ok, da, înțeleg, arhaisme și vrăjeli, dar nu ne obligă nimeni să păstrăm asta. Deșteptarea duce cu gândul la prostire. Am fost prost, dar m-am deșteptat. Ceea ce în esența n-ar fi tocmai rău, doar că vedeți, e… fals. Am crezut noi că ne-am mai deșteptat odată, dar n-a fost să fie. Nu ne-a purtat noroc imnul, ce-ar fi să-l schimbăm poate merge așa!

     "Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte"

Nu poți s-o ții într-una cu chestia asta pentru că de fapt confirmi că nu faci asta niciodată. Mesajul ăsta ar putea fi unul de moment și atât. Și nu, nu cred că momentul ăla e acum! De fapt, nici nu e un moment, nici măcar la scară istorică.

     De câte ori cântăm imnul confirmăm că suntem pe moarte, dormim în izmene și acum e momentul să ne trezim să bem apă, după care ne băgăm înapoi la tras bășini sub plapumă.

"În care te adânciră barbarii de tirani". 

     Care tirani fraților? Cine ne-a adormit pe noi în ultimul secol? comuniștii, nu? Care comuniști? Ai lor sau ai noștri? cine a distrus cultul politicii? Fanarioții! Știți cine a fost mai rău decât fanarioții? Fanarioții noștri, ăia care veneau de la noi! Deci teza dușmanului exterior (teroriștii ăia de la revoluție) e falsă, fraților. Adevăratul dușman e în noi, printre noi!

"Acum ori niciodată"

     Asta mi se pare cea mai mare tâmpenie. Nu, nu îndeamnă la nimic, nu e cu nimic antrenantă. Știți ce spun cuvinetele astea? ACUM, să facem acum sau deloc. Sună a șantaj. Nimic planificat, nimic pregătit, nici un back-up plan, nimic. ACUM sau murim! Și de cele mai multe ori e niciodată. Pentru că nu suntem în stare să facem o tabula rasa, pentru că nu avem un plan niciodată, pentru că nu suntem organizați. Nu e nici deal, nici vale, nici munte, nici câmpie E o treime d'aia, o treime d'aia și o treime câmpie. E o sinusoidă ce se repetă obsesiv: când cu unul, când cu dracu, când cu liru trandafiru. Ei, în situația asta noi nu suntem decât ca omul beat care speră ca megând pe trei cărări va ajunge acasă. Noi nu suntem: "Bă, bag pana, mă pun pe banca asta, dorm puțin și apoi mă duc acasă" Nu, noi suntem: "Cine mă? eu nu sunt beat. N-am nimic. Vrei să-ți arăt câte flotări fac?" după care cădem în nas.

"La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani"

Cred că Andrei Mureșan (sau cine a scris versurile, mă rog) tocmai testa ceva tare când a scris versul ăsta. Lăsând la o parte că la vremea scrierii versurilor nu exista România, harta zonei de atunci arăta cam așa:

 

Deci, ce puteai fuma în anii ăia, încât să scrii că oricare din cele 3 imperii care te călăreau, se vor închina la noua soartă pe care ti-ai croit-o tu, om beat fiind din tată-n fiu de când a ars Burebista viile și pâna azi?!

O sa ziceți, bine mă, e nașpa imnul? Ce punem în loc? Habar n-am fraților! Ziceți și voi, ceva cu românii, uniți, plini de mândrie, cu Decebalus, cu Mihăiță bătăiosul chestii d'astea! Plus cineva care să-l cânte și să arate și bine. Uitați-vă la Scoția, e imna mea preferată! 🙂 și apoi la Marcel Pavel  cu deșteptarea lui și plângeți!

 

 

 

Știri din 20 ian 2017

Știri din 20 ian 2017

Primul tren direct cu marfă din China ajunge în Londra (pentru că vapoarele făceau prea mult timp și pentru că trenul e cost efective)

Pacea vine în mod natural, nu te poți ridica în plin asalt cu steagul alb în mână.

Treaba cu grațierea explicată. Toate la un loc

HA! Facebook blochează Russia Today până după inaugurarea lui Trump

Ce pot face profesorii pentru 25% + la salariu

Cea mai neagră noapte a lui Obama

Lista celor pe care i-ar scăpa grațierea buclucașă

Unilever: ambalaje din plastic 100% reciclabil. (nu e tot plasticul reciclabil?)

Știrile mele 13 dec. 2016

Știrile mele 13 dec. 2016

Paris: Transportul public e gratuit. O încercare de a reduce poluarea.

Se văd deja rezultatele alegerilor: Primul magazin al unei cooperative agricole la oraș.

Câteva nume de deputați și senatori, vechi și noi

Cel mai lung tunel din lume e acum în Elveția

Ghiță s-a 'mbătat de bucurie. Crede că va scăpa de pârnaie.

Trumpo fi-ț-ar capu ăla portocaliu că și renii slăbesc din cauza ta

Guns a vândut 1 mil de bilete în 24h

Cum scapi de șoareci?

Cum scapi de șoareci?

     De-a lungul celor 7 ani de când stau la casă, am avut 2 șoareci în pod. Nu știu cum au ajuns acolo, din câte am înțeles, una din variante ar fi că pur și simplu se cațără pe perete, pe tencuiala decorativă și găsesc ceva loc pe la sageac. O altă variantă ar fi că intră pe sub pământ ajung la temelie și de aici în sus pe sub izolație până-n pod. Nu știu care e mai plauzibilă, dar vreau să vă spun cum am scăpat de ei.

     Primul, acum vreo 2 ani, a sfârșit prins în lipiciul unei capcane cumpărate din Hornbach. Lipiciul ăsta venea la tub sau sub forma unor plicuri care desfăcute se transformau într-un fel de tune de carton prin care trece șoarecele și partea de jos e ca o foaie autoadezivă, scoți folia și rămâne lipiciul. Secretul cred că este să-l pui pe traseul lui. Soarecii au de obicei trasee pe la colțul de jos al camerei. Deci nu puneți o capcană în mijlocul camerei pentru că nu e în firea lui să meargă pe acolo. Probabil se simte expus sau ceva, nu știu. Pe la colțuri, pe jos, pe lângă perete.

foto

 

Al doi-lea, a fost anul ăsta. I-am pus capcana clasică din Tom și Jerry.

foto

 

     Rezultatul a fost zero. Doar două bucăți de cașcaval în minus. Deși foarte sensibilă, capcana aia nu s-a declanșat.

    Ba chiar am urcat și pisica în pod. A mieunat vreo oră până s-a obișnuit cu ideea După care a tăcut toată noaptea. Dimineața abia am dat-o jos că-i era frică să coboare. 2-3 zile n-am mai auzit nimic de șoarece. Duipă care a revenit.

foto

     În cele din urmă cred că i-au pus capac pliculețele cu otravă. Mă urc în pod și văd într-adevăr că unul dintre ele e început. Din câte am înțeles, efectul se produce în câteva zile. La mine a durat cam o săptămână, până să nu mai aud nimic de el și să trag concluzia că a mierlit-o pe undeva. Partea interesantă la otravă e ca poate să de și celorlalți amici de-ai lui, dacă-i vizitează. Cert e că acum e liniște și izolația pare in regulă.

foto

      Totuși nu înțeleg cum de putea el să stea sau să umble prin vata de sticlă cu care am podul izolat? Adică eu, mamifer chipurile mai evoluat, când o manevrez îmi pun ceva mască sau măcar un fular la gură, și el înoată așa prin vată de sticlă?

 

Prea mult să știți că n-am evoluat

Prea mult să știți că n-am evoluat

     Practic, studiul ăsta spune că Europa a evoluat destul de puțin comparativ cu Evul Mediu, atunci când vine vorba de violența domestică. Adică despre ce vorbim? Cum adică e ok să o faci cu cineva fără acordul lui/ei? CUM? România e pe primul loc. Mai avem un drum foaaaarte lung de parcurs.

View post on imgur.com

 

Pistolul de vopsit Stern e chiar ok

Pistolul de vopsit Stern e chiar ok

     Am avut timp ieri să testez noul pistol de vopsit Stern. Înainte de el am folosit ceva mai ieftin, de genul ăsta, care a fost ok la început, dar a cedat mult prea repede.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce n-a fost ok la ăla ieftin?

– Incă de la început, de nou, arunca stropi mari de vopsea la fiecare pornire. La fel și pe final, când se golea recipientul de vopsea.

– Pentru unele lucrări, recipientul era prea mic și era nevoie de reumpleri mult prea dese care-ți mănâncă timp.

– Picura pe la duză. Rămâneau mereu stropi și picături de vopsea pe duză. N-ar fi fost o problemă, dacă nu s-ar fi prelins pe restul pistolului.

– Recicipentul, fiind dintr-un plastic moale, subțire, s-a deformat de la a 2-a, a 3-a utilizare.

– Înfiletarea recipientului a devenit astfel mai greoaie. Tot din cauza calității plasticului.

– Uneori, pur și simplu nu stropea. Mergea, dar nu stropea.(banuiesc un aer fals pe undeva)

– Într-un final a decedat pe câmpul de lucru, după niște zeci de mp vopsiți de-a lungul scurtei lui vieți. (era ceva din China de slabă calitate)

Pistol pentru vopsit_Stern_01

Pistol pentru vopsit_Stern_02

Pistol pentru vopsit_Stern_03

 

Ce e ok la noul Stern?

     În primul rând, tind să cred, fără să mă pricep, că detaliul tehnic prin care recipientul de vopsit e un corp diferit de "aspirator", contează și face diferența.

– Duza și reglaje sunt pe alt principiu, și cel puțin până acum, par să fie mult mai ok.

– Fără stropi mari aruncați aiurea.

– Fără picurări pe la duză

– Stropește mai uniform, ceea ce-l face puțin mai eficient.

– Plasticul recipientului e de o calitate mult mai bună.

– Se lucrează mai curat, n-a fost nevoie să folosesc diluant ca să mă șterg pe mâini. Ceea ce e foarte bine.

– E mai silențios, dar și mai puternic în același timp.

– Recipientul e mai mare, are autonomie mai mare.

 

 

Am dat o tură prin Măgurele

Am dat o tură prin Măgurele

      Duminică după-amiază am plecat tot familionul să ne plimbăm cu bicicletele prin Măgurele. Și am mers prin locuri prin care nu mai trecusem niciodată, locuri relativ aproape de centrul orașului, dar cumva, mai "în spate", unde nu se vede de la traseul coloanei oficiale. Și am mers pe toate străzile și străduțele posibile în special în zona din "spatele" străzii Mărășești.

     Am văzut zeci, de case pe dumuri neasfaltate, unele fără gaze, câteva fără curent, dar marea majoritate fără drum și canalizare. Și nu vorbesc despre case bătrânești, uitate la margine de sat, ci de case mari, noi, scumpe, îngrijite înăuntru, dar cu infrastructură zob. Ăsta e rezultatul a zeci de ani de urbanism făcut cu creier de găină, de nepăsare, de sistem defect bazat pe șpăgi, de sistem care a înfrânat dezvoltarea unui oraș ce putea fi unul dintre cele mai faine din Ilfov. Și asta e doar o parte din Măgurele, o parte aflată la 5 minute de centrul orașului. Nu mai vorbim de satele anexate din jur. Acolo e jale mare și va fi mult timp de acum încolo dacă nu se schimbă abordarea.

     Mă uitam la cartierele astea și nu pot să nu mă întreb. BĂI FRATE, CÂT DE GREU E MĂ, SĂ SAPI UN ȘANȚ PRIN CARE SĂ PUI APĂ/CANAL ȘI SĂ ASFLATEZI UN DRUM. CÂÂÂT DE GREU? ÎN SECOLUL 21? DE CÂȚI ANI E NEVOIE?

      Și mai ales, de ce să mai stai pe gânduri dacă sau când să faci chestia asta? După al II-lea război mondial, primul lucru pe care l-au făcut nemții după ce și-au scuturat molozul din păr, a fost infrastructura: apă, canal, drumuri. Romanii, acum 2000 de ani, făceau același lucru pe unde ajungeau (printre altele), dar noi, ceva mai "deștepți" după 2000 de ani de evoluție a civilizației umane, știm mai bine și stabilim "priorități", stăm cu mocirla la picioare în orașul cu cel mai puternic laser din lume. Mi se pare ireal!

(Maps e mult rămas în urmă, cam prin 2012-2013, străzile alea paralele sunt acum pline de case, una lângă alta, dar ele au rămas la stadiul de "drum între tarlale")

 

Măgurele

 

De ce n-am donat pentru Cumințenia Vieții

De ce n-am donat pentru Cumințenia Vieții

     Pe scurt, pentru că n-am simțit așa. N-am simțit că dacă fac asta sunt mai român, sunt mai patriot, sunt mai iubitor de artă, de Brâncuși de olteni, de oltence, de cobiliță sau de orice altceva mai mult decât dacă n-aș face-o.

     Mai pe larg. Cred ca valoarea unei  opere de artă, asta în speță, rezidă în simbolistica din spatele ei, și nu în materializarea ei fizică sau mai ales locul unde există această materializare. La istoria artei, am învățat că (țin minte și acum că definiția era în partea de jos a paginii) arta este… (bla, bla, bla nu-mi amintesc primul rând,) să-i zicem o chestie care exprimă frumosul și transmite un mesaj. Astea două condiții le-am reținut: ca să fie artă trebuie să exprime frumosul și să transmită un mesaj. Mi se pare destul de cinstit, de larg, de cuprinzător, dar și decent.

     În cazul nostru, frumosul e dat de formă, da? E o statuetă, nu? Forma ei exprima frumosul, e plăcut ochiului. Mesajul din spatele ei… ei bine aici stă toată jmecheria operei lui Brâncuși, în filosofia din spatele operei. Și aici e loc de aberat cât cuprinde. Nu insist pe asta.

     Ce vroiam să spun? Nu mă interesează unde stă statueta. Eu știu ca e făcută de Brâncuși, de un român, de un oltean, pe care o întreagă lume l-a recunoscut drept un mare artist, da.. Stim toate astea, nu mai avem nevoie de nici o validare a valorii nici a lui Brâncuși nici a operelor sale. Unde stau ele fizic este o problemă pur administrativă. Dacă vreți e cam la fel de important unde stau și manuscrisele poeților, ale compozitorilor etc. N-am auzit să se facă prea mare tam-tam despre locul unde stau manuscrisele, notițele lui Verdi, Beethoven sau Puccini. Evident că și ele au o valoare în sine, ca și hârtii vechi scrise de mâna autorului, dar adevărata valoare se vede pe scenă, cu orchestră. Acolo, opera de artă e sunetul obtinut. La Brâncuși, opera e "văzul", forma și mesajul transmis de ea. Nu piatra originală în sine.

      Repetir: opera lui Brâncuși are valoare prin simbolistică, nu prin calitatea, dificultatea și perfecțiunea execuției (cum e David al lui Michelangelo de exemplu. Da, era și acolo o filosofie, omul în centrul universului, era Renașterea, deși ei nu știau asta, divinitatea nu mai ocupa locul central, ci era înlocuită de om, de știință etc, la fel ca-n Antichitate.), ci ,valoarea, e mai mult filosofică, decât palpabilă. Coloana Infinitului, Pasărea Măiastră sunt opere ușor făcubile în plan material de către oricine aproape. Dar mesajul… mesajul transmis de autor, filosofia din jurul lor, acolo e toată jmecheria. Și pe asta nu ne-o poate lua nimeni nici cum și poate sta oriunde, nu e de vânzare, nu se tranzacționează pe piață.

 

foto

 

Am semnat pentru Nicușor Dan

Am semnat pentru Nicușor Dan

     Am descărcat fromularul, am mai vorbit cu 2 colegi și am trimis 3 semnături. Totul în mai puțin de 10 minute. Cineva reproșa faptul că "uite ce organizați sunt cei care vor să ne administreze. Cum de nu s-au organizat până acum cu chestia asta cu semnăturile." Și mi-a rămas chestia asta în minte. Dincolo de faptul că orice fel de organizare ai vrea să faci ai nevoie de bani. Orice. Bani de care USR nu dispune aproape deloc, comparativ cu restul partidelor clasice care pe lângă droaia de bani au zeci de ani în spate. Oricât de bun manager ai fi, fără banii minim necesari să te miști în front, nu faci nimic. Ești la fel de zero ca oricine altcineva care ar vrea să facă chestia asta peste noapte.

     Deci dincolo de chestia asta, problema parlamentului nostru la ora actuala nu este lipsa de organizare. Ohoo, băieții sunt foarte bine organizați. Cel mai bine organizat și funcțional partid din România este PSD. Mi-au spus-o oameni care au lucrat cu ei în teritoriu.

Hai să ne înțelegem: HOȚII DIN CLASA POLITICĂ SUNT FOARTE BINE ORGANIZAȚI.  USR-ul și alții, poate, nu luptă cu lipsa de organizare. Asta e ultima problemă. Manageri buni se găsesc. 

     PROBLEMA este INTENȚIA. Pentru ce se organizează ei așa de bine?! Asta e problema. Avem nevoie de oameni în rândul lor, NU ca să-i organizeze mai bine, ci dimpotrivă care să-i destructureze și să le dejoace toate mârlăniile. Ăsta e primul pas. Să încurcăm/oprim hoția din interior! Și pentru asta e nevoie de cineva acolo ca să facă lucrul ăsta. Abia apoi ne punem problema înlocuirii cu noi administratori, manageri etc.

Eu zic că d'aia e bine să fie oameni ca Nicușor în sistem, pentru a da pe goarnă toate golăniile pe care le fac jmecherii de la putere în timp ce noi ne vedem de ale noastre.

Banderas

Știrile mele din 22 septembrie 2016

Știrile mele din 22 septembrie 2016

Sezonul mușamalizărilor

Dragnea n-a priceput nimic

Franța interzice și ea paharele de plastic

PSD e o fabrică de lebede negre

Primul magazin Gerovital din România

Chinezii sunt bandiți

Moartea autostopului

Softul cu RCA-uri e picat

 

ochelari pentru știrile mele 

Știrile mele 18 august 2016

Știrile mele 18 august 2016

Kaufland testează cât de cinstiți sunt românii printr-o aplicație cu care-și pot scana singuri cumpărăturile

Ford vrea mașini autonome în 5 ani

Record la Hidroelectrica: 754 mil. lei în primul semestru

Alegeri SUA: Hilary are 6% în fața lui Trump. #thereishope 

Ziua 10 la Rio. Poze.

știrile mele

Știrile mele 16 august 2016

Știrile mele 16 august 2016

Politică. Băsescu e ticălos.

Vești bune. Scade numărul farmaciilor

Computerele îți pot clona scrisul de mână. Și semnătura?

Samsung Galaxy Note7 review

Salopeta Lacoste

7 zile – 21500 de amenzi de viteză – în restul anului dorm sau ce fac polițiștii?

AFI Palace în primul semestru- vânzări în valoare de 110 mil. €

Comportamentul zimbrilor controlat în timp real cu ajutorul hologramelor

 

Știrile mele din 28 iulie 2016

Știrile mele din 28 iulie 2016

Olanda deschide primul drum solar pentru public

Trei elevi domn din Târgoviște, admiși la Oxford

Una nasoală cu Trump

Jagger încă se antrenează

Mass media iresponsabilă comunică practic pentru teroriști

Ne doare-n cur de viața cetății. Ăsta e tristul adevăr! Vânați bre pokemoni, nu zice nimeni nimic, dar poate la toamnă pun ăștia unul și-n cabinele de vot. Zic!

Țara în care munca pute

Ponta are nevoie de medicamente

Casa verde 2016

Casa verde 2016

     Despre cât de prost e programul ăsta am mai scris. Ideea e aparent bună, dar aplicarea lui complicată, îi dă la final, un randament foarte prost. Acum e supus dezbaterii publice Programul Casa Verde 2016. Se merge pe același principiu primul venit, primul servit până se termină banii alocați. La rugămintea vecinului meu care are mai multă încredere în statul român am încercat să aflu ce trebuie făcut.

"Intri și tu pe site-ul ministerului mediului și vezi acolo". "Gata vecine, ce nu fac eu pentru tine".

     Intru pe site și-mi prind urechile acolo. Nu găsesc nimic de casa verde în afară de un banner cu "green house" care nu duce nicăieri și niște scris banal cum că există programul Casa Verde pentru persoane fizice, printre alte 20 de programe. Excelent.

     Dau pe Google… 

    …"programul casa verde" și ajung pe alt site, al Administrației Fondului pentru Mediu, văd link în stânga și-mi zic: "Am înfrânt! Depun și eu dosarul" Doar ca la linkul ăla Casa Verde persoane fizice e doar o listă de plângeri, contestații și alte bălării legate de programul Casa Verde din anii trecuți. Deci NU! Înapoi la goagăl. Soluția am găsit-o tot în mediul privat, pe un site dedicat surselor de energie regenerabilă, cu model de cerere, cu FAQ și tot ce trebuie. Apropo, alte malformații: se deconteaza doar cheltuielile de după semnarea contractului. Adică dacă-ți pui sistemul pe banii tăi și poți demonstra cheltuielile, nu se pune, pt că n-ai semnat cu ei. Astfel tu nu contribui la efectul lu' pește prăjit urmărit de programul ăsta. Mă enervează cumplit chestiile gândite cu curu, exact ca francezii, facem ca să fie, ca să aibă alți tâmpiți de lucru.

     Cât de simplu ar fi fost de exemplu o măsură de genul: "La achiziționarea de panouri fotovoltaice/de încălzire/pompe de căldură, nu se plătește TVA." Ar fi avut TOȚI 20% reducere din prima." Cât de greu e asta de aplicat? Habar n-am, o fi în spate, deși mă îndoiesc, dar la bizon, la client, e extrem, extrem de simplu. Nu plătești TVA. Apoi, mai alte pârghii banale și valabile pentru TOATĂ lumea, nu doar "primii serviți", ORICÂND, nu doar până se termină banii, de ex.: "20%-50% reducere la impozit dacă ai panouri de încălzire" sau "5-10 ani nu plătești deloc impozit" și așa mai departe.

 Ca să fie și de bine. Să izolăm casa cu lână.

     O chestie nouă adusă de programul Casa verde 2016 și care mi-a atras atenția, e finanțarea de 40.000 lei pe care o poți obtine dacă-ți izolezi casa cu lână, mă rog e vorba de materiale cu amprentă redusă de carbon: lână, cânepă, piatră bazaltică.

    Revenind. Să izolezi casa cu lână mi se pare genial. Îmi imaginez că e o un izolant foarte bun, destul de ieftin, iar măsura asta ar putea deschide o piață nouă pentru producătorii de lână, care au început să o cam arunce. Atât de ieftină a ajuns încât nu mai merită s-o vândă.

Paranteza: mie asta mi se pare un paradox. Tot ce trebuie să faci e să tunzi oile alea și obții o materie primă care ține de cald. Adică frigul e o chestie nașpa ce revine an de an și de care lumea se cam ferește și lâna e o chestie care ține de cald și crește singură pe oi. Deci ar fi bună, în principiu. Apoi investiția în lână e doar munca depusă cu tunsul, oile cresc oricum pentru alte scopuri (brânză, carne). Adică lâna e un fel de nice to have, un bonus, un extra-feature și cu toate astea, nu e rentabilă. Cum ajunge omenirea în situațiile astea? Cum?

 Ideea asta cu izolat casa cu lână, ar putea s-o facă iar utilă. Ar putea!

 

Sun Palace, probabil cel mai prost hotel din Bulgaria

Sun Palace, probabil cel mai prost hotel din Bulgaria

      Să ne fie clar de la început, nu mă plâng de condiţiile de acolo. La banii pe care i-am dat era de aşteptat oarecum. Adică a fost atât de ieftin, încât dacă mai scădeau la preţ, mi-ar fi dat ei bani să merg acolo. Iar eu sunt genul de om care scoate doi litri de apă din cort  cu cana şi adoarme liniştit. Deci chiar nu sufăr de condiţii de cazare. Dar ce spun aici e pentru restul lumii normale, care vrea, vorba aia, "o budă normală şi un duş cât de cât."

     Hotelul Sun Palace din staţiunea Sunny Beach e probabil cel mai ieftin, dar şi cel mai prost hotel din Bulgaria. Pe din afară şi la recepţie e ok-ish, adică aproape normal spre decent dacă te uiţi la el aşa, din stradă, sau eşti într-o plimbare prin el. Aşa cum le vrăjea managerul de  hotel pe fetele alea de la agenţiile de turism. Le plimba prin recepţie, pe la piscină, toate bune şi frumoase, ţaca-paca, bârzo, bârzo, ne băgaţi şi pe noi în ofertă.

Camera

– Când am intrat în camera de 3 stele (are şi un corp de 4 stele sic!) primul lucru care m-a lovit a fost mirosul de 1989. Toamna.

– camera e măricică

– are balcon

– În prima zi capul de la duş s-a desprins de furtun. Era pus la mişto, să pară funcţional

– 2 zile mai târziu, mirosul din cameră rezistă

– Tv sport din 1997. Cartoon Network în bulgară e horror.(bârzo, bârzo e tot ce pricepeam)

– Toate chestiile aveau urme de uzură grave. Probabil erau aceleaşi de pe vremea regelui ăla al lor care a fost apoi prim ministru.

– Noaptea, apa caldă era apă rece pentru că noaptea nu e soare s-o încălzească.

– o singură priză.

– fără net. Era ceva net, pe bani, multi, un net prost şi trebuia să bagi banii la un tonomat de la recepţie de unde luai o parolă.

 

Restaurantul

     Acelaşi şi pentru săracii de la 4 stele şi pentru amărâţii de la 3 stele. Un împinge tava dubios.

– toate cănile erau ciobite. Şi o bună parte din farfurii. Nu e mare bai, dar ca idee, arată naşpa.

– oamenii, se comportau ca ieşiţi din peşteră, astfel încât salatele erau de multe ori o amestecătură între toate frunzele şi sosurile de acolo. Exagerez, dar ideea e că nu aveau răbdare să folosească intrumentul din fiecare salată şi puneau cu aceeaşi lingura 3 tipuri de salate.

– mâncarea, cu mici excepţii de normalitate, era proastă, pentru că aveau un bucătar prost, dar am să revin cu un ghid de supravieţuire pe tema asta.

– apa de la fântâni era de fapt de la robinet sau de undeva de unde umpleau ei bidoanele alea. Am văzut când au schimbat un bidon d'ăla  şi am observat că nu era sigilat. Ceea ce mi-a atras atenţia şi asupra urmelor de uzura ale bidonului. Ce avem noi la birouri e parfum. Mă refer la igiena instalaţiei şi a bidoanelor. N-am făcut teste la apă. Poate era mai pură decât ce bem noi. Nu ştiu asta.

– pizza de la ora 4, era proastă spre infectă cu gust de ciorapi putreziţi în bocanci uitaţi pe munte. Maxim 2 felii de fiecare persoana care stă la coada.

– am văzut cum s-a rupt un scaun de lemn cu un tip. Sigur, era gras, dar nu exagerat. De fapt era mare, înalt, gen viking, doar că era ardelean.

– un condiment dubios mustea în aer în fiecare zi. Probabil ceva tradiţtional pentru că l-am simţit şi la alte terase.

– ciorbele erau o zeamă lungă, fadă, fără gust. 

– Nu ştiu din ce cauză, dar în afară de mine, toţi membrii tribului au dat la boboci. Pe rând, de la cel mic până la şefa. Că de la mâncare, că de la apa de mare înghiţită, că de la amândouă, nu ştim. Şi nici nu vom afla vreodată. 

– după ce am gustat din sucurile de la "robinet", i-am rugat pe juniori să nu mai bea de acolo. Era o apă colorată cu iz de ceva, mov, portocaliu etc. Deci nu! S-au conformat neaşteptat de uşor. Erau altele mai ok.

Piscina

     Au 2 piscine. Una în interior într-o zonă pe care o numeau băi turceşti sau aşa ceva, cu parfumuri, masaje şi alte nebunii pe care nu le folosea nimeni. Părea ok, dar apa ceva mai rece decât în cea de afară. Şi o piscină în exterior, în curtea hotelului, cu o parte cu apă mică pentru pici.

Ce era stupid la piscină faptul că, teoretic, aveau voie în aia mare doar copii de minim 12 ani. Ăsta era criteriul suprem. Nu înălţimea, nu faptul că ştie să înoate, că e însoţit de părinte sau că are 5 colace sau alte tâmpenii. Nimic. Trebuia să aibă 12 ani şi pace. Dacă avea 12 ani putea să se înece liniştit.  Atât de imbecil era şi directorul hotelului, cam cât e regula asta de tâmpită.

Serviciile

Ca la stat. Proaste! Tăntici plictisite, sictirite de treaba pe care o aveau de făcut. Singurii care-şi dădeau duhul pentru patrie erau animatorii. Frumuşei, frumuşele, vesele, voioase, zâmbitoare. Incercau să spele din "mizeria" care mustea în aer. Şi uneori le ieşea. Oamenii percutau la prostioarele lor de joculeţe, karaoke şi alte chestii.

 

    Destul de mulţi puştani nemţi, veniţi probabil cu banii strânşi din alocaţia pe ultimul semestru, făceau mult tămbălău după ce beau litri din poşirca aia de bere rece, care era de fapt singura cale de a nu te dezhidrata fără să te otrăveşti. Asta e, sunt tineri se distrează, chiar m-au amuzat la început. Până când au greşit uşa la 3 dimineaţa. Am ieşit şi eu la ei, după ce mi-au bătut în uşă, ca restul oamenilor cu copii de pe acolo: "Sorry, sorry wrong door!" mi-a spus o nemţoaică cu privirea pierdută şi belciug în nas. (n-am nimic cu pierceingurile, dar ăla era exact belciug).

În concluzie, eu nu cred că o să mă întorc în Sunny Beach. Doar un city break la Nessebar şi atât. Mergeţi voi! 🙂

La mare la bulgari

La mare la bulgari

     Trebuie spus de la început faptul că litoralul bulgăresc are mult mai mult potențial decât cel de la noi. Pur și simplu fizic, e mai lung, plajele sunt în mod natural mai ok, mai cu nisip, mai fără scoici, mai fără alge, decât la noi, relieful ușor deluros îi dă un aer mediteranean, iar potențialul turistic e mult mai mare. De exemplu, Sunny Beach este o stațiune de 4 ori cât Mamaia, cu +200 de hoteluri înregistrate oficial. Și asta e doar una. Apoi avem Balcic, Albena, Nisipurile aurii, etc.

Revenind la Sunny Beach, cu liniuță, să nu ne plictisim:

Balamuc. Atmosferă tip Mamaia, aglomerație (dar fără să te calci în picioare din simplul motiv că e mult mai întinsă), plajă și vreo 2-3 rânduri de străzi pietonale paralele cu plaja, pe care se aflau magazine, hoteluri sau terase.

Sexshop rules. Prea multe chestii legate de sex având în vedere că erau destul de multe familii cu copii. Excesiv de multe sexshopuri, sexshow-uri, suveniruri în diverse forme, haine negre mulate, impletituri etc. Am scăpat ca prin minune de întrebări d'alea complicate din partea juniorilor.

Exchange-urile la tot pasul îmi amintesc de România anilor 90. Parcă la noi au mai dispărut, s-au mai spălat. Sau așa mi se pare mie.

Găsești și muzică bună. Am văzut câteva terase unde cântau formații pe gustul meu. Tip hard rock, cover-uri cunoscute. Aproape orice terasă avea live music, dar nici una cu muzică populară, cum erau toate anu' trecut în Neptun.

Condiment ciudat. În multe localuri predomină mirosul unui condiment, ciudat, care nu-mi place și care face mâncarea să aibă gust de șosete scoase din bocanci umblati 5 zile pe munte. L-am simțit la hotelul Sun Palace, la o șaormerie și pe lângă câteva terase. Fără să-l caut, doar așa plimbându-mă, m-a luat de nas și a dat cu mine de pământ.

Toți vor piscine. Hoteluri de lux amestecate cu d'alea "de săraci", dar majoritatea cu acces la o piscină. Cele care n-aveau piscină, se "milogeau" la cel mai apropiat să-i lase și pe turiștii lor la piscină.

Parcări improvizate. Un jmecher local a "concesionat" o stradă, a blocat-o la un capăt cu niște chestii din beton și la celălalt capât cu o barieră. A pus taxă și zice că are parcare privată. Hotelul unde am stat n-avea, dar ăla merită un episod dedicat.

– Un cabinet medical privat cere 46€ doar ca să se uite medicul la tine fără nici un tratament nimic, nimic. Doar se uită! Care medic e plecat și trebuie sunat să vină.

Bulgarii nu prea știu engleză. Mai repede te înțelegi cu ei în română. Sau rusă.

Plaja e decentă. Fără scoici, fără prea multe alge puturoase. 10 leva șezlongul, 10 leva umbreluța. Există și o zonă FREE, (doar de dragul numelui și vrei să stai acolo) bine delimitată, dar cam mică, unde poți sta pe rogojina ta românească. 

Masaj pe plajă. O tipă destul de hot făcea masaj pe plajă sub un umbrar branduit. (probabil studentă la ANEFS). S-a topit toată când a venit un don Juan d'ăsta cu pătrățele să-i facă și lui masaj. N-am mai văzut ce-a ieșit, dar am surprins expresia feței tipei (Uhaa!) când s-a întors să-și ia uleiurile sau ce avea ea nevoie.

– Ca să scapi de tămbălăul de amestec de Mamaia și Costinești în vremurile lui bune, mergi 5 km până la Nessebar, orașul vechi, unde parcă intri în cu totul altă lume.

Nessebar_10

Nessebar_9

20160705_202914

Nessebar_8

Nessebar_7

Nessebar_6

Nessebar_5

Nessebar_4

Nessebar_3

Nessebar_2
Nessebar_1

 

    La plajă, i-am spus unui modovean că ne place în Nessebar. A zis neimpresionat… "Da, case din lemn. Așa erau și în Siberia." Lucrase 14 ani în Siberia la ceva exploatare forestieră sau ceva, n-am înteles prea bine din româna complicată și arhaică pe care le folosea. Cert e că răcise atât de tare la plămâni, încât acum nu mai simțea arșita, putea sta la soare oricât de mult, oricât de tare ar fi fost soarele.

Venise cu autocarul din Republica Moldova în Sunny Beach probabil pentru că era mai ieftin. Eu l-am bănuit că se simte mai bine aici, mai printre ai lui, deși se declara iubitor de România s-a prezentat cu varianta rusificată a numelui și îi venea greu să vorbească românește. Acum muncea mult în altă parte și venise aici ca să… stea. Degeaba.

La mare vreau doar o camera cu baie și AC pe o plaja neștiută de nimeni cu WIFI și nisip fin și un drum de maxim 5 km până la primul supermarket/piață/mâncare. Sau Grecia!

Voluntar în România – episodul 2. Partea caldă

Voluntar în România – episodul 2. Partea caldă

     M-am tot întrebat ce face diferența între ei acolo, de ce femeia aia are o "casă" cu 2 camere din care văd cerul prin acoperiș și-ntr-una din camere stă porcul, iar celălalt are fântână-n curte, 2 cai, o mobră, animale, o casă normală, livadă, etc. Și mă gândeam că diferența ar putea veni dintr-o brumă de bani pe care unii o au, alții nu. Și în timp, chestia asta face diferența. Dar nu e doar asta. E vorba de felul cum se organizează fiecare. Iar asta vine din atitudinea pe care o au în primul rând față de viață.

foto Muntean Valentin

foto Roxi Pop

foto Laurențiu Vasilief

foto Ionuț

     Unii luptă și cu dinții să le fie mai bine lor sau măcar copiilor lor, unii se complac în situația în care sunt, au renunțat la luptă din diverse motive, le-au plecat copiii, au îmbătrânit, iar alții pur și simplu se îneacă în alcool."Euforia" dată de alcool e singura stare de Nirvana pe care o cunosc și pe care o țintesc. Nu știu mai mult și nici nu vor mai mult.

 

foto Ionuț Vlad

     La una din case un tată înalt cu o palmă mare și umflată de la atâta muncă, ține în ea un puștiulică rușinos de vreo 3 ani. Încape tot în palma lui tăică-su. De câte ori am încercat să vorbesc cu el își băga tot capul în piept, privea-n pământ si nu zicea nimic, dar mustăcea pe ascuns când îl gâdilam. Avea un păr blond și o privire ageră, inteligentă.

    – Înainte am avut de toate, am avut și vacă și cal și căruță, dar am avut niște necazuri și a trebuit să le vând. Dar vreau să-mi iau iară. Aia di colo e văcuța mea, acu' am luat-o. Am dat 16 milioane pe ea, îmi spune tatăl Rușinosului. Mă uit de pe acoperiș în direcția în care-mi arată și văd într-adevăr o frumusețe de văcută albă cu pete bălțate maro. Pare de rasă bună. Pentru el e o avere, o șansă pentru Rușinosu ăla mic.

     La casa portocalie lucrurile erau aproape normale: Le lipsea lumina, apa curentă și buda în casă. În rest totul era cât se poate de bine, în condițiile alea. Tatăl muncea din greu și avea planuri mari. Mi-a arătat viitoarea lui livadă, multe animale, avea teren de lucrat și așa mai departe. Copiii mergeau la școală și învățau bine.

     La prima casă unde am montat sistemul, cel mai mare copil avea 17 ani. Surorile gemene, cele mai mici, aveau doar câteva luni. Cel mare nu făcuse liceul. Se dusese direct la muncă. Mi-a zis că vrea să plece de acolo să nu mai audă de locul ăla. Vrea să vină la București, că are o mătușă-n Bragadiru. I-am zis că nici acolo nu-i ușor. Dar probabil el știa mai bine, judecând după săgețil pe care i le arunca din priviri lu taică-su!

    Pentru oamenii ăia  gospodari care muncesc din greu și vor să iasă din sărăcie merită tot efortul pe care l-am depus noi acolo, pentru ei, "înghiți" revoltele ălora care se ceartă cu noi că le-am pus prea puține becuri, pentru toți cei 20 de copii din Balta Roșie a meritat munca aia depusă. Faptul că au lumină și o brumă de curent în prize, nu le rezolvă problemele pe care le au, dar sunt sigur că e o gură de oxigen bine venită pentru cei care se luptă pentru vremuri mai bune, e o mâna întinsă pentru tatăl Rușinosului, pentru toți copiii de acolo care nu vor uita ușor ziua când niște oameni în tricouri albastre le-au montat un panou pe casă și au avut lumină și au văzut poate pentru prima dată, desene animate. 

    Pentru ei și pentru bucuria lor sinceră, curată, pentru zâmbetele ălora mici, pentru privirile ațintite la ercranul tevelevizorului, pentru toate astea a meritat tot efortul depus de Free Miorița și prietenii ei voluntari care vor continua să "lupte împotriva fatalismului mioritic".

Free Miorița_Balta Rosie_12

foto Laurențiu Vasilief

foto Laurențiu Vasilief

foto Laurențiu Vasilief

O chestie pe care am observat-o peste tot pe unde am montat sisteme forovoltaice, e faptul că cei mici, păreau mai ageri, mai conștienți de condiția lor decât unii dintre părinți. Copii păreau a fi ancorați în realitate, chiar dacă unii nu plecaseră niciodată mai departe de câtiva km. de casă unde era școala. Copiii, spre deosebire de părinți, știau să umble cu telecomenzile, aveau curaj să apese pe butoane, copiii erau mai optimiști, mai bucuroși, mai recunoscători, mai sociabili cu noi, decât unii părinți.

 

De ce am dus copiii la McDonalds?

De ce am dus copiii la McDonalds?

     Da, știu am nenorocit pe viață copiii, i-am dus la Mec. Știu toată pologhia, aștept blestemele vegane. Între timp să vă spun de ce am ajuns la asta.

     În primul rând de lene. Ca să potolești doi copii destul de mofturoși la mâncare în timp ce ești prin oraș, trebuie să le dai ceva care le place, care știi că vor mânca și tu nu vei risipi bani aiurea. Nu e vorba neapărat de bani, ci de ideea de a-i risipi. Apoi trebuie să le cumperi în cantități exacte cât ar putea ei să mănânce la ora aia, după cum au ei chef, ceea ce nu e prea ușor.

     Problema este că majoritatea restaurantelor se adresează adulților. N-au porții pentru copiii sau meniuri combinate pentru copii. McDonalds, are. sandwhich-uri mici, sucuri mici, și alte porții mici. S-a gândit la asta și e unul din motivele pentru care vinde. Cât am stat la rând, din 10 clienți vreo 4 au luat happy mealuri, ambalate în chestii colorate cu desene, cu o jucărie mizeră în ele, chestii care contează pentru cei mici.

     De ce nu fac așa ceva și ăștia axați pe salate? Și de ce nu folosesc și ei ingrediente normale, adică d'alea cu gust? fără roșii insipide, măsline de cauciuc și alte tâmpenii? Cât de greu e să faci un meniu dedicat copiilor? Să faci un ambalaj  cu personaje din desene și să pui o jucărie ieftină-n el?

Aparent e destul de greu. D'aia vinde McDonalds!

Salată verde

Știți de ce e nașpa să fii primar?

Știți de ce e nașpa să fii primar?

    E nașpa să fii primar pentru că orice ai face, tot ți-o iei. Oricât de multe lucruri bune ai face, tot se găsește cineva care să te înjure dintr-un oarecare motiv. Și trebuie să ai stomac pentru asta, altfel n-ai nici o șansă. Primari ca Iohannis, Vâlcov care au avut rezultate vizibile în administrarea orașului, tot și-au luat înjurături din varii motive. Și asta înainte să se dovedească furăciunile, pe vremea când erau pe val, când orașul înflorea, infrastructura mergea ok, afacerile erau ok și așa mai departe. ATUNCI oamenii ăștia își luau înjurături. Pentru că nicicum nu e bine cu oamenii.

    Dacă nu faci nimic, ești înjurat că de ce nu faci. Când în sfârșit faci ceva, lumea te înjură că de ce faci așa de puțin, așa de prost, că mai bine făceai X în loc Y, etc. Strada pe care stau eu e locuită de câteva familii de peste 5 ani de zile. În primii 3-4 ani, primăria a făcut NIMIC absolut pe strada aia, în afară de a colecta cele câteva impozite și taxele de autorizații de construcție. Dupa 4 ani, au trasat pentru prima dată drumul și au pus balast. Ieri, a 2-a oară în 6 ani, primăria a mai pus un strat de balast. Numai cine n-a locuit pe o stradă de pământ nu poate înțelege ce înseamnă asta. Înseamnă că pe timp de ploaie ești doar ud de apă, nu plin de noroi, înseamnă că nu ieși cu mașina în șosea ca după o tură de off road lăsând hălci de noroi în spate de ți-e rușine să te uiți la vecinii care te văd, înseamnă că ăla micu poate învăța să meargă pe bicicletă cu roțile ajutătoare, înseamnă că poți bate mingea în drum, înseamnă de 20 de ori mai puțin praf, mai puțină vegetație, mai puține insecte, mai puține reparații la mașină etc.

     Ei în condițiile astea, o balastare la 2 ani e foarte bine venită. Sigur, nu e mare jmecherie, dar e bine că e. DAR stai, cineva se găsește să fie scârbit și de chestia asta, că e foarte puțin, că e chiar bătaie de joc… Ce să mai, mai bine nu punea, mai bine ne lăsa așa în mocirlă. Și acum revenim la tine care ești primar, care ai făcut acolo un efort X ca să se întâmple chestia asta, nimicnicia asta. Și vine cineva, care eventual nici nu stă pe strada aia, și face pipi cu boltă pe efortul tău de primar care ești. Că nu ești suficient de bun pentru așteptările lui princiare.

    Acum, nu știu cum e la voi la servici, dar hai să luam un exemplu mai simplu. Ai făcut cartofi prăjiți, te-a sărit o picătură de ulei când i-ai prajit, ai transpirat puțin pe lângă tigaie și când în sfârșit sunt gata, ai ras și brânza pe deasupra, ai pus mărarul ca un chef ce te crezi, cineva gustă și aruncă scârbit furcullița-n farfurie zicând că asta e o mizerie.

    Ei? Voi cum vă simțiți atunci când cineva face ceva pe efortul tău? Indiferent de rezultat. Cum vă simțiți când vrei să faci cuiva un bine și el te "înjură"? Cine crede că pe primarul orășelului de 12000 de locuitori, n-ar trebui să-l intereseze, să fie de fier, obiectiv și perfect imparțial, ăla e un copil naiv. Se plâng oamenii că n-a venit primaru' la ei pe stradă, dar ei se laudă cum îl înjură și cât de mult îl urăsc, nu fac nimic să se ajute, doar înjură. Cum ar fi să zică: Dom' primar, am pus si noi mână de la mână și am întins 2 basculante de pietris peste mocirla aia? Nu ne ajutați cu un compactor sau o basculantă de pietriș în plus? Chestiile astea merg în comunitățile mici, pe o stradă, pe o zonă,  pe o problemă concretă.

     Am fost odată la un training. Și se vorbea parcă de negociere, așa superficial, oarecum. Ce-am reținut a fost faptul că (statistic, empiric) s-a dovedit a fi mult mai eficient, ieși mai în câștig dacă tu ești primul care împărtășește informații, care întinde primul mâna, care face primul pas constructiv, decât dacă ai o atitudine coercitivă, bagi direct sub nas un NDA, sau alte gesturi panicarde de a te proteja împotriva unui presupus… furt. Așa și cu oamenii ăștia, ei urăsc, înjură, dar vor să primească și dacă-i iei la bani mărunți, nici cu impozitele nu cred că stau prea bine.

Pe scurt, mi se pare halucinant cum rațiunea și logica elementară îi părăsesc pe unii oameni, aparent normali, mai ales în perioadele electorale. E de-a dreptul uimitor și trist! De fapt, nu trist, descurajant! Chiar nu ne mai facem bine?

 

Câte ceva despre becuri la 12V

Câte ceva despre becuri la 12V

Pentru că am un sistem off-grid care-mi produce energia electrică necesară casei, am decis azi să abordez problema iluminatului. Am toată casa iluminată la curent continuu, cu leduri la 12V. Am avut leduri la 12V timp de 1 an. De o săptămână am trecut tot sistemul la 24V. Am înseriat 2 becuri de 12V  la fiecare "dulie" (prin dulie îneleg locul unde ies 2 fire din perete și trebuie să pui un corp de iluminat.) Ma joritatea le am pe pereții verticali. Am un singur loc unde lumina "pică" din tavan. O să vedeți de ce e asta important.

De-a lungul ultimului an, am testat câteva feluri de becuri cu led la 12 V. Majoriatatea au fost ok la 12V. Când am trecut la 24V, au început să apară diferențele, ba chiar unele din ele s-au ars. Diferențele aparute la unele (deși erau același tip, cu aceleași caracteristici tehnice) constau în faptul că unul se aprindea mai tare decât celălalt, (nu mereu același, mai făceau schimb), iar eu am interpretat asta prin prisma calității, ('exactității") execuției lor. Nici unul nu iese la fel cu celălalt, cum nici o baterie nu e la fel una cu alta prin prisma procesului de fabricație.

Becuri la 12V

Becuri la 12V_1

La ce m-am uitat când am cumpărat becuri la 12V:

Leduri la 12V_3

– Lumeni.  Se pare că standardul este stabilit de a măsura fluxul luminos în lumeni (nu, lucși sau altceva). Astfel la 12V am găsit becuri de la 150 lumeni până la 800 sau 1000 lumeni. Majoritatea pe care le am sunt în jur de 290, 390 lumeni.

– Consum: Watt-i/Amperi. Becurile pe care le am eu consumă între 3W și 6.5 W. Eficiența s-ar măsura în Lumeni/w, media fiind undeva în jur de 80 lumeni/1W. Detalii. Poți deasemenea să te uiți și la amperi, mili amperi, mA, mai exact. Eu am 8 baterii de câte 180 A. Un bec d'ăsta consumă cam 35mA.

– Temperatura. Găsisem undeva că acolo unde casa are pereți albi (deschisi la culoare) și podea maro (închisă la culoare) cel mai pretabil e albul Cald. Pentru interior incerc să am alb cald peste tot, sau cel mult neutru. E mult mai sănătos, mai apropiat de lumina naturală a soarelui. Albul rece, îl pun afară. Temperatura se măsoară in Kelvin (K) și e afișat pe bec. Avem în poza de mai jos, alb cald vs alb neutru.Albul cald sunt cele mai portocalii. Cu cât galbenul ledurilor e mai deschis, cu atât lumina e mai rece, mai albastră.

 

Leduri la 12V_2

 

– Unghiul Majoritatea "duliilor" le am pe peretii verticali, iar unghiul de disperie al luminii e important. În cazul meu, orientez ledurile să bată în tavan/perete și de acolo să se reflecte lumina. Ceea ce vă sfătuiesc și pe voi. La leduri dacă te uiți în ele, vezi pete, pete, de lumina vreo 20 de secunde dup'aia. Deci e bine să nu te uiți direct în led.

– Preț. Prețul lor variază de la 15 lei până la +100 lei cele mari de 1000 lumeni. Eu am luat becuri între 18 și 50 lei. în funcție de cum am avut nevoie să luminez diferite spatii. De ex. la intrare , în antreu, sau pe casa scării, am pus  câte 2 leduri de 3W, pentru că n-am nevoie de mai multă lumină. Și așa e prea multă, dar n-am găsit mai mici.

Cum spuneam mai sus, toate becurile au mers ok la 12V timp de 1 an cât le-am folosit. De 2 saptămâni am trecut pe 24V și am inseriat câte 2 becuri la 12V.  Și am început să văd diferentele între ele. Câteva s-au ars în prima săptămână.

 

LEXMAN – e o marcă de care n-am mai auzit, dar de care sunt destul de mulțumit. Ledul de mai  jos, s-a comportat excelent, înseriate ambele luminează la fel, nu se încălzesc prea tare și par solide. Modelul de mai jos e focalizat, are un unghi destul de mic, dar pentru antreu e ok.

Leduri la 12V_3

Leduri la 12V_4

 

– Optonica – Au funcționat bine cât au stat la 12V, înseriate la 24, au început să se ardă. Mi s-au ars vreo 4.

Leduri la 12V_5 Leduri la 12V_6

 

– Toshiba – Dacă nu mă înșel aici am un Toshiba. Excelente și ele, fac treaba promisă, nu se încălzesc, sunt grele solide, par bine făcute. Eu am unele mici de vreo 150LM pe care le-am pus în camera tehnică.

Leduri la 12V_7

 

– Philips. Foarte mulțumit și de Philips atât la 12V cât și înseriat cu altul diferit de el, de alta marca. Se împacă bine, tot in genul toshiba este, greu, bine făcut, cu radiator extern, nun se încălzește nici el prea tare. Dar mai scumpicel la preț.Leduri la 12V_8

– Din nou Lexman, dar alt model. Până acum este modelul de care sunt cel mai încântat prin prisma raportului calitate, preț, lumină.

20160522_080310

Leduri la 12V_9

Gledux, un no name dacă mă intrebi pe mine, n-are trecut pe el prea multe date. Luminează, e ok, își face treaba, dar la 4W cred că e cam slab. L-am pus și pe ăsta undeva stingher, parcă cu Philips împerecheat. E foarte ușor și se încinge destul de tare. Asta cred că ține de calitatea aluminiului, aliajului din care e făcut radiatorul.

Leduri la 12V_10

Leduri la 12V_11

EGLO, n-am auzit de marca asta până n-am făcut poza. La 12v au funcționat și ele bine. Înseriate, se aprinde doar unul. Pe rând, depinde care "întră" primul. Celălalt stă stins complet. O să le schimb, nu le las așa.

Leduri la 12V_12 Leduri la 12V_13

– Lexman alt model de lexman, cu vreo 450 Lm, și ele destul de ok, dar a trebuit să le mai schimb între ele până le-am găsit perechea.

Leduri la 12V_14

Leduri la 12V_16

 

 

Cum faci alei de beton

Cum faci alei de beton

Buget

     Sigur, sunt multe metode de a turna și decora aleile de beton. Eu vă povestesc cum am făcut eu. În primul rând, la un calcul simplu, concluzia a fost că e mai eficient să torni betonul direct cu CIFA, cu betoniera. Chiar dacă nu ajunge direct în locurile unde ai nevoie, e multi mai rapid, mai ușor, mai ieftin și mai bun calitativ să torni betonul așa decât să cumperi peitriș, ciment la saci să amesteci și să torni tu. Chiar dacă îl cari cu roaba dintr-un loc unde-l lasă betoniera, tot e mai eficient din toate punctele de vedere. (atunci cand ai peste 1 mc de turnat) Sigur, fiecare face cum crede. Eu așa am ales. Calculele le poate face fiecare. 

     În cazul meu am dat 600 lei pe 1mc de scândură din care am făcut cofragele, 50 lei pe negrese, și aproximativ 200 lei pe mc de beton. Am turnat în total aproximativ 14 mc de beton, aleile prin curte, căminul de la puț și un rest de bordură de 6 m la gardul cu vecinul. Prima dată am platit și pompa de ciment (300 ron) care mi-a permis să torn direct în zone mai greu accesibile. Am mai retușat pe ici pe colo cu niște șapă autonivelantă,  Am mai luat niște plasă subțire de fier să fie și ceva armătură pe ici pe colo cât de cât, total general rotunjit undeva în jur de 4500 lei doar ca să scapi de noroiul din curte. Și merită toți banii. Credeți-mă! MERITĂ, să-i dea D-zeu sănătate lu' ăla de a inventat cimentul, apa, betonul și tot amestecul ăsta minune. E de vis!

Decorare

     Apoi, după ce te vezi cu sacii-n căruță, scăpat de noroi, praf și buruieni, începi să faci mofturi. Vrei să fie fin, să fie altă culoare, alt model și tot felul de fițe. Povestea cu mătura pe betonul proaspăt la mine n-a funcționat pentru că n-am avut mătura potrivită, adică nu se face cu una d'asta

Alee_beton

ci cu una d'asta:

     Scopul betonului, mai este și acela de a nu lăsa apa să se acumuleze lângă pereții casei. Și din punctul ăsta de vedere am cam reușit. Mai am 3-4 bălți, dar sunt foarte mici si se usucă repede chiar dacă nu e vreme caldă sau însorită. Per ansamblu e ok panta de scurgere peste tot. Așa, luat la bani mărunți, e ca-n fotoshop, nu se termină niciodată dacă te apuci să retușezi.

    Dar s-o luăm cu începutul. Se curăță cât se poate de bine terenul de buruieni în primul rând. Eu n-am făcut așa de bine, dar nici nu cred că mai trece iarba prin folia de plastic și prin beton. Iar dacă trece, merită să trăiască.

Alee beton_7

 

Cofrag alee beton

Alee beton_8

 

apoi Am pus o folie neagră de construcții

Folie cofrag alee beton

Folie cofrag alee beton_2

     Pentru un plus de rezistență și pentru a împiedica putin crăparea cimentului peste 2-3 ani, peste folie am pus o plasă sudată, cea mai subțire de 3mm pentru a-i conferi puțină rezistență și un minim de flexibilitate. Am tăiat-o cu flexul la dimensiunile de care aveam nevoie. (merge și cu un clește de sârmă mai sănătos sau cu un clește de fier d'ăla mare, dacă aveți, dar dacă aveți d'ăla, deja ce spun eu aici vi se pare ABC).

Folie plasă cofrag alee beton_2

Folie plasă cofrag alee beton

După care am turnat beton. Și pentru că magazinele de bricolaj sunt praf și nu găsești scule banale, mi-am improvizat scula asta cu care, (singur fiind în anumite etape) am reușit să dau panta de scurgere. Și a funcționat foarte bine.

Alei beton_1

Alei beton cu pisici

Alee beton_9

 

Aseară am încercat o soluție de decorarea a betonului cu vopsea. Vopselele de ciment din magazinele de bricolaj cau doar câteva nuanțe de excepție (gri, gri deschis, roșu și bej). Am făcut o probă cu bej. Am decupat o placă de polistiren de izolat, de genul celui care-l pui sub parchet, de 2 mm subtire încercând să imit piatra de râu. Trebuie să mai exersez. :)) S-ar putea să chiar să vopsesc tot cimentul o singură culoare fără nici un model. Vopseaua îi prelungește durata de viață (acoperă toți porii prin care intră apa și îngheață și-l crapă) Am făcut un test în zona unde voi muta țarcul câinelui.

20160515_082633[1]

 

Probleme și soluții

Luați cusaci uscați și cu cât mai puține noduri (dacă vorbim de cofraje de pereți, plafoane, beciuri, cămine de puțuri.) La alei e mai simplu. Da,am avut parte de probleme din belșug. În primul rând cușacii cu care am făcut cofragul la căminul de la puț (acolo unde stă bazinul de presiune, pompa de apă și unde e locul de unde mă aprovizionez cu apă în casă) deci cofrajul de acolo a cedat la un moment dat când turnam cu elefantul. Rezultatul: vreo 10-15 cm de beton moale de pe fundul căminului a trebuit scos cu găleata. Atunci rapid, pe moment. Apoi dă-i și întărrește cofragul, pune-i proptea și toarnă mai departe. Din cauza asta am risipit puțin beton, pentru că nu am mai putut sa torn până sus așa că am pus la intrare la poartă, undeva unde nu era prevăzut. Din cauza asta, am întârziat cu restul așezării de beton, s-a cam întărit și n-am mai putut să-l așez să fie cât de cât fin. Pur și simplu n-am mai avut timp. S-a întârit mult prea repede. În altă etapă a venit ploaia înainte să se întărească. A dat câțiva stropi cât să lase urme, repede să n-apuc să-l acopăr și dup'aia s-a oprit. Parcă natura făcea mișto de munca mea. 🙂

Faceti betonul mai moale. Un sfat ar fi, ca atunci când comandați beton la cifă, dacă știti că aveți nevoie de mai mult timp să-l cărați unde vă trebuie sau aveți nevoie să-l manevrați mai mult de 2 ore să zicem, într-o zi cu soare, îl rugați pe șoferul de pe betonieră să-l facă mai moale, adică să-i mai pună puțină apă, e ok, nu se strică și puteți să faceți treaba ca lumea. Nu cum am făcut eu. Sigur și eu am dres-o într-un fel cu șapă autonivelantă de trafic mediu, care apropo, e genială. Numai ca ea are tendința să îndrepte terenul pe care e turnată, ori mie îmi trebuia puțină pantă, dar s-a rezolvat. Destul de scumpuță jmecheria asta, dar merită.

Acoperiți bălțile. În câteva locuri s-au format bălți. Am făcut un amestec de ciment cu apă, un fel de lapte de ciment (un sac de ciment de 40 kg e 17 lei) și am turnat în locul cu pricina. Eu, de vreo 4 ori pănă când balta n-a mai fost sau a fost prea mică să mai merite deranjul. Pare simplu, dar n-a fost.

Aruncați pisicile la câine. Pisicile au deosebitul talent de a călca exact acolo unde ai turnat un petec de ciment proaspăt. Sunt incredibile. Îmi venea să le arunc peste gard, dar nu le-am prins și pe cățea o durea sub coadă de problema mea.

Știrile mele – 12 mai 2016

Știrile mele – 12 mai 2016

O veste bună! Oficial avem parcul natural Văcărești. În mijlocul Bucureștiului. După 4 ani de muncă.

Bega e navigabilă

Odată cu sezonul concediilor apar și restricțiile de trafic pe DN1. Pentru că logică.

– UniCredit Bank și-a dublat profitul net consolidat în primul trimestru

Un chinez și-a construit un submarin cu 670 de euro

Regina Angliei: Chinese officials "were very rude"

Generația Y nu stă peste program la birou. Și bine face!

10 proiecte eco.

Va fi tot mai rău la capitolul angajați

Va fi tot mai rău la capitolul angajați

Chiar mă întrebam când vor începe angajatorii să observe criza calității viitorilor angajați, având în vedere că actul educației se tot duce în jos de ceva ani buni. Și iată că am dat peste primul semnal

“ Nu stiu ce dracu nu intelegi bai Reportaje. DEZASTRU inseamna DEZASTRU. Nu mai pot livra mai nimic. Nu gasim nici macar candidati entry level. E un cosmar al recrutarii si asta e doar inceputul”

     Chestia asta au simțit-o mai demultișor recurterii experimentați care livrează în diverse domenii și pe diverse nivele ierarhice, dar au cam tăcut mâlc, era un fel de subiect tabu.Acum încep să scrie despre asta, încep să vorbească mai pe șleau despre asta, pentru că situația e groasă și nu prea mai ai ce să faci acum decât să te pregătești pentru ce va să vină.

     Angajatorii erau oricum obligați să facă nițică școală cu noii intrați în câmpul muncii pentru că școala românească a trăit mai dintotdeauna într-o realitate paralelă, însă una era să-l înveți pe un angajat ceva când ăla știa să scrie cât de cât corect, poate mai știa naiba din greșeală și câte o formulă de la matematică și altfel pricepea excelul, altfel scrie mailurile către clienți când a învățat măcar odată-n viață să despartă o propoziție în fraze și așa mai departe.

Acum sunt oameni, de ex. din industria comunicării, care se vaietă de mesajele pe care le scriu începătorii, ăștia micii. Și dacă încă mai merge să dai reject la un comunicat de presă scris cu greșeli sau limbaj de lemn, foarte curâd n-ai să mai poți face asta, pentru că vor fi toate așa.

     Revenind la angajatori, mă întreb daca vor fi ei dispuși să-i învețe pe noii angajați ce or să vină și ABC-ul și aritmetica și alte chestii de bază care le scapă în cei 12 ani de educație românească? Mai pot privații să ducă și povara asta-n spate?

     Imaginea ar fi cam așa: Sănătatea e praf – majoritatea angajatorilor le oferă angajatilor asigurări private de sănătate cu x servicii incluse, bune, proaste, sunt acolo și le dublează pe cele de la stat, Educatia a fost mereu paralelă cu nevoile din economie – angajatorii si-au format oamenii "on site", calificare la locul de muncă, adică înveți din mers. Majoritatea clădirilor în care zac firmele au servicii de pază private, pentru că poliția doarme-n izmene.

     Ce face statul în toată povestea asta? Încasează bani? Pentru ce?

 

foto

De ce competiția nu e bună-n viață

De ce competiția nu e bună-n viață

     Am mai scris pe tema asta, dar din când în când se întâmplă chestii care-mi întăresc convingerea. Cred că e greșit să te pregătești pentru viața ca pentru un concurs sau o serie de concursuri pe care fie le vei câștigă, fie le vei pierde. Deși toată civilizația vestică e construită pe filosofia asta, eu cred că ea se va schimba în următorii zeci de ani pentru simplul motiv că filosofia asta nu are finalitate, n-ai unde să te mai duci: cât de bogat, până unde? câtă putere? cât de repede trebuie să mai alergi ca să dobori un record mondial? legile bio-fizice spun că n-ai unde? Și se apucă unii să bage-n venă nu neapărat ca să fie mai buni, ci pentru scopul jocului în sine, pentru că omul nu poate mai mult.  E la fel în toate domeniile, în toate aspectele vieții. A fi primul, a fi cel mai bun, și mai bun decât toți dinainte, e o filosofie perdantă pentru că pur si simplu n-ai finalitate. Unde ajungi?

     Revenind la viață și competiție. Toată civilizația vestică e construită pe filosofia asta, care a avut rolul ei de a ne aduce unde suntem, dar impresia mea e că, la scară istorică, ne cam apropiem de un nivel care… ăla e. În lumea occidentală, foametea nu mai e o problemă majoră (doar cazuri izolate), pacea, comparativ cu alte perioade istorice a atins cote maxime, societatea s-a dezvoltat pe toate planurile, oamenii trăiesc infinit mai bine, mai mult, sunt mai educați, mai sănătoși per ansamblu. Cam aia e.

        De ce zic că ideea de concurs nu-i bună?

     Viața, după parerea mea, nu e despre competiție, viața nu e despre a fi primul, a câștiga sau a pierde. Atunci când mergi pe munte, nu te duci cu gândul de a fi primul acolo sus. Te duci pentru plăcerea călătoriei. Când pleci in vacanță nu te duci ca să ajungi primul la hotel. E irelevant pentru scopul călătoriei că ajungi primul sau al 2-lea dintr-o anumită serie de turiști. Scopul e să te simți bine.

     Scopul în viață e să fii fericit. Bun, o să ziceți că fericirea e-n antiteză cu nefericirea, deci e și aici un concurs. Cel care e fericit câștigă. Tocmai aici e schepsis-ul: a fi fericit nu e un concurs pentru că lucrul ăsta un se supune acelorași reguli. Într-un concurs ai reguli și în cadrul acelor reguli, după anumite norme, câștigi sau pierzi. În cazul fericirii, nu există reguli universale sau general acceptate. Sigur, există zone de congruență a definiției pentru anumite categorii, segmente de indivizi, DAR fericirea e a fiecăruia, e definită după regulile fiecăruia dintre noi. Ceea ce mă face pe mine fericit, e complet irelevant pentru tine.

     Veți spune, "bine, bine… dar pe unii îi face fericiți faptul că sunt primii într-un concurs, câștigarea cursei îi face fericiți." Da, doar dacă o câștigă, dacă nu o câștigă sunt la capătul opus al spectrului. Vor fi nefericiți. Ceea ce te face fericit, cred că ține de educație. De ce te-ai angrena în ceva care are următorul deznodământ: dacă câștigi ești tu fericit, dar automat, îi nefericești pe ceilalți care au priedut, dacă pierzi, ești tu nefericit.

Ați văzut probabil cum e la maratoane. Atunci când se organizează diverse maratoane, pentru diverse cauze, prezentarea lor se axează pe:

– numărul (mare) de participanți cu cât mai mulți, cu atât e mai reușit evenimentul. "La eveniment au participat x sute/mii…"

– "scopul evenimentului a fost de a atrage atenția asupra…"

– apoi urmează "cel mai tânăr participant a fost…"

– "cel mai vârstnic participant a fost un domn în vârstă de…"

– abia la final se menționează (dacă!) ceva și despre cel care a terminat primul cursa și după cât timp. Pentru că scopul evenimentului nu e să câștigi cursa, ci eventual să o termini și să te bucuri de participare. Scopul e să te distrezi, să te simți bine.

– în plus ați văzut că cei mai mulți se bucură pentru ultimul care termină cursa?

     Într-un fel viața e ca un maraton. Nu contează cine câștigă, important e să fie cât mai mulți, să o duci la un bun sfârșit, dacă e posibil, dar mai ales să te distrezi cât ești acolo alături de ceilalți.

D'aia zic că ar fi bine să educăm și să ne autoeducăm să fim fericiți în raport cu propriile reguli!

"Ce te face fericit? Asta. Do it!"

 

Știrile mele – 21 aprilie 2016

Știrile mele – 21 aprilie 2016

51% din produse să fie românești. Ce o însemna asta?

Piedone – Nesimțirea și tupeul nu au limite

Mini-ghid despre cum să nu fii frustrat

Forever in Bluejeans. Trăim vremuri în care o pereche de blugi purtați de un rus, crează un incident diplomatic

Pinterest: Browsing mai rapid cu noua aplicație

Marijuana ca plantă medicinală

O lume bolnavă: În Londra mii de părinți sunt rugați să-i ajute pe cei mici, de 4 ani, să aleagă… genul cu care se identifică cel mai mult – vorba unuia, la 4 ani credeam că sunt un câine!

Istoria are simțul umorului: Cu 2 luni înainte de referendumul Brexit, mulți britanici se orientează spre pașapoarte franțuzești.

San Francisco e primul mare oraș din SUA care cere panouri solare pe acoperișurile noi.

Serialul Pământuri de la Pressone- ca să știți cine lucrează pământurile în sud. – ep.V

Deci UTI i-a copt-o lui Orban

Parlamentul european a votat interzicerea ierbicidelor pe bază de glifosat.

 

foto

Știrile mele 13 aprilie 2016

Știrile mele 13 aprilie 2016

Harta numelor îți arată de unde provine numele tău de familie

Pakistan: Un pompier predă lecții copiilor săraci, ce nu-și permit școală, într-un parc, sub un copac.

Știința în medicină: un implant elastic transmite impulsuri electrice acolo unde sunt intrerupte. Multi vor putea merge din nou.

Dacă toți englezii ar face pipi la duș, ar economisi 430 mil de lire sterline pe an, adică $692 millioane. Dacă!

Primul resort solar 100%

Drumul Cetăților

Panamapapers scoate la iveală un tablou de Modigliani dispărut acum 70 de ani

Câteva expresii pe care părinții trebuie să le știe

 

Restaurantul viitorului

Restaurantul viitorului

     O idee aparent simplă, conceptual. Te folosești de tehnologie că să aflii cât de prost mănânci. Câte calorii bagi în tine, câți carbohidrați și tot așa.Practic e vorba de un site care te ajută să-ti "descompui" chimic mâncarea pe care tot tu ți-o alegi.

De ex. 3 cubulețe de mămăligă, (cred că e momeala pentru pește) au atâția carbohidrați și atâtea proteine. Cam așa:

Mamaliga

 

În fine, cred că e o idee bună, are cu siguranța nișa ei și cred că tehnologia îi va ajuta pe raw vegani în primul rând, dar, de ce nu, și pe ceilalți să se hrănească mai… corespunzător.

De aici

De ce nu avem echipe de fotbal?

De ce nu avem echipe de fotbal?

Sau și mai general, de ce nu avem fotbaliști buni! 

     Pentru că singurul post de radio care mai difuzează muzică e Sport total FM, vrând, nevrând ascult tot felul de informații din sportul românesc pe care nu le găsești nicăieri altundeva, așa, adunate.

În fine, cam pe la orele la care ascult eu, mai mereu e jale mare, plânsete cu bocete, lacrimi de corocodil, vis-a-vis de situația fotbalului românesc. Intervenții telefonice de la te-miri-ce persoane din lumea fotbalului din liga 2-a, a 3-a, de prin toate cătunele țării, echipe d'alea la care jucătorii vin la antrenamente după ce termină jobul sau chestii d'astea.

     Dar să nu credeți că la echipe, care altă dată învârteau milioane, lucrurile sunt mai breze. Aud de exemplu, acum câteva săptămâni, că jucătorii Rapidului, ăia care sunt peste tot acasă, jucau pe… Atenție! navete de bere! Și eu am crezut că e o glumă de autobază, numai că nu e: o navetă pentru egal cu nu-știu-ce echipă, o bere pentru înfrângere și o navetă pt fiecare jucător, dacă obțin victoria, sau cam așa ceva.

Eeh… ăsta e nivelul fotbalului din România la ora actuală. De ce?

1- pentru că nu sunt bani. Da, ok, nu sunt bani, știm cu toții asta și aici e un cerc vicios. Nu sunt bani pentru că nu e performanță și nu e performanța pentru că nu sunt bani. Bun! Trecem peste. De ce nu sunt bani? Pentru că nu s-a construit pe baze serioase. Banii care au fost, au fost bani furați, făcuți ușor, spălați și așa mai departe. Acum nu mai sunt.

2- Alta e buba mare. Mai important decât lipsa banilor este lipsa educației în sportul ăsta. Lipsa unui minim de disciplină.

Generația de aur, de bine de rău, aveau disciplina aia comunistă, inoculată de partid, de școală, peste tot în toate mediile. Oamenii cam știau de frică. Și nu, nu era ceva bun, dar întâmplător s-au adunat câtiva și au obținut niște rezultate uimitoare. În rest nimic, zero, restul generațiilor au fost oglinda evolutiei lu' Mutu care se zbate-n agonie undeva prin lumea a 7-a  a fotbalului. Cand am auzit de el ultima dată plecase de la Ploiești, undeva și mai rău.

Reveninda la lipsa de educație și disciplină din fotbal. Chestia asta era valabilă încă de la jumatea anilor '90. De unde să iasă jucători calumea dacă la cluburile de fotbal din toată țara, așa cum spunea antrenorul meu de atletism de mai târziu,  primul lucru pe care-l învată copii când merg la fotbal este să-și târșească picioarele când merg și să scuipe. Apoi învață să înjure. Astea erau primele lecții. Dacă nu le știai pe astea, n-aveai nici o șansă.

Am avut un bun prieten în copilărie care era un talent înăscut la fotbal. în clasa 1, era ales în echipele de fotbal făcute de ăia marii, (+14 ani) la bloc. Omul își știa treaba cu mingea, dar era puturos din cale afară. Nu-i plăcea să alerge, nici nu putea să alerge prea mult. A mers la fotbal la antrenamente, apoi la liceu sportiv, praful s-a ales de el, de viața lui de cariera lui. Înca stă cu părintii și n-are nici o perspectivă. Ratare totală, un talent risipit aiurea!

Cu un altul m-am întâlnit dupa 25 de ani de când nu ne văzusem din cantonamentul la fotbal în clasa 4-a. Părea ceva mai ok decât primul, dar nu cine știe ce. Și el un talent, o tânără speranță. Și exemple sunt multe. De ce?

Pentru că antreorii n-au disciplină, n-au tactică pedagogică, n-au strategie. Singura chestie, aparent, cu cap și coadă, pare a fi  școala de fotbal de lui Hagi, care ar cam trebui să dea rezultate și pe mainstream media. E de urmărit!

foto

 

Știrile mele – 22 martie 2016

Știrile mele – 22 martie 2016

Legea dării în plată pare a fi scrisă de studenți repetenți.

5 ani. Atât mai au oamenii până când computerele îi vor egala ca inteligență

Twitter face 10 ani

Cineva la Uniunea Scriitorilor s-a răsculat

Dupa 90 de ani, primul președinte SUA în Cuba e Obama

Manifeste din balon, de la Corea de sud, către Corea de Nord.

Munca de acasa

Emisiile de CO2 au stagnat în ultimii doi ani

 

08

Dușuri pentru homeleși

Dușuri pentru homeleși

     După cum bine știți în SUA fenomenul homeless e foarte răspândit și nu iartă pe nimeni indiferent de istoric, de unde provine, cât de bogat e sau cât de deștept și ce școală a făcut. În clasa de mijloc oricine poate ajunge homeless (fără casă) cât ai zice pește. Cum zice și omul ăsta din clipul de mai jos, ești la un salariu distanță. Atât de repede și simplu.

     Mulți dintre oamenii ăștia pot reveni la stilul de viață anterior la fel de repede. Diferența o face jobul, oricare ar fie el. Ca să obții un job trebuie să mergi la un interviu. Și cum poți să mergi la interviu dacă dormi în mașină sau, mai rău, pe stradă sau în diverse adăposturi. Nu prea poți. În primul rând pentru că puți. Chiar dacă ai un rând de haine curate puse deoparte, ai nevoie, vorba aia, de "o budă normală si un duș cât de cât."

     Lava Mae este o organizație nonprofit care exact asta face. Oferă homleșilor ocazia să-și facă un duș normal și eventual ocazia la revenire, transformare.

They call it "radical hospitality," and it's giving a helping hand to the homeless community. (via AJ+)

Posted by Upworthy on Wednesday, March 9, 2016

De ce s-au fâsâit torțele?

De ce s-au fâsâit torțele?

     Cineva e supărat că un proiect rock superb s-a fâsâit ca o brichetă rămasă fără gaz pe un stadion gol și întunecat. Fără să vreau să-l contrazic pe om, că văd că are diplome în domeniu, îmi spun și eu părerea mea, total neavizată, despre acest proiect fâsâit în mod sublim!

     Dan spune că proiectul, deși mișto, s-a fâsâit pentru că internetu e rău și pentru că ăia care au comunicat sunt mici și habar n-au avut de conflictele isotrice dintre Bitman și Minculescu, mai cunoscut drept "ăla de la Iris" și trebuia marșat mai mult pe împăcarea asta istorică dintre cei doi, care "au călcat pe tarlale de orgoliu" ca să facă o melodie și un videoclip, aka proiect. Acum nu se mai fac videoclipuri, se fac "proiecte."

Revenind… părerea mea este că "proiectul" s-a fâsâit din același motiv pentru care toate filmele cu un casting extraordinar, care adună spuma spumelor și crema cremelor sunt niște porcării. Așa și melodia asta, e o porcărie, iar scandalul că e sau nu o furăciune nici măcar n-a ieșit din sferele "specialiștilor" în showbiz. Practic "proiectul" s-a fâsâit pentru că:

1- Internetul e rău. Da, internetul e rău și format din oameni cărora nu prea le pasă de certurile a doi moșuleți de acum, atenție, 25 de ani. Adică acum un sfert de secol, lucru care pe internet echivalează cu toată perioada mezozoică.

2- Melodia e proastă. Sunetul ăla de tobe care vrea să sune a glonț (?) sau whatever, e o mare porcărie neinspirată. Accentul melodic ce pică pe ultima silabă a mesajului " s-aprindem torțeLE", (ce e aia? wtf?) te face să crezi că cel care cântă asta, e ușor instabil. Dus cu pluta. Cântă lin, lent, iar la final are o "ieșire" d'asta inexplicabilă. Vrei să urlii, urlă tată de la început, nu la finalul mesajului. Fii bărbat!  E ca și cum ai înjura pe unu cu juma de gură să nu te audă și la sfârșit urlii "… băăă!" 🙂 

3-  Videoclipul e prost. Apariția lui Minculescu e de-a dreptul grotescă. N-avea ce căuta în clip. Punct. El n-a fost un frumos niciodată și era o perioadă în care era cool să fii urât, mai ales în rock. Dar, din nou, aia era acum 25 de ani. E ca și cum te-ai mira că Alice Cooper nu mai are succes cu fața lui de acum.

4- Ideea de conflict, de război, că vezi doamne conflictul dintre cei doi e ca un război, iar toate scenele aduc a Primul Război Mondial. Jenant! Hiperbola asta e numai în mintea celui care a gândit "proiectul". M-aș mira să aflu că ar mai exista ceva de genul ăsta în mintea celor 2. Bitman pare așa de out of place, încât nu mai poate nici să mimeze rock-ul. E complet străin.

5- Întreaga idee de conflict fizic, gen război, fie el și terminat cu împăcare, nu cred că mai vinde în 2016. Conștiința socială a uitat de război, care s-a terminat acum 70 de ani. Nu mai răspunde nimeni la ideea de conflict, decât poate dacă e împotriva corporațiilor sau sistemului. Poate.

6- O buna parte din cei cărora le era dedicat proiectul ăsta de împăcare, au încă vie memoria evenimentului de la Colectiv. Chiar dacă n-au fost acolo, dar au au copii care au prieteni care au fost acolo sau cunosc pe cineva care știe pe cineva care a fost acolo. Targetul proiectului a reactionat la ce s-a întâmplat în Colectiv. Având asta în minte, chiar n-ar trebui să te mai mire de ce nu se aprind torțele.

 

 

 

De ce mai există Funar?

De ce mai există Funar?

     Trebuie să las astea aici pentru că e an electoral și iar o să sară lumea-n sus cu "uite cum salvează Ardealul România de comuniști". Da, așa e. Dar să ne uităm ce-a votat inima Ardealului din 1992 și până-n 2004. 12 ani clujenii au votat un nebun la primărie. Și când zic, nebun, e d'ăla ce i-ar trebui date "acte" din oficiu. Dintre aberațiile lui Funar în interviul de la Adevărul:

– Caritas n-a fost o escrocherie. A fost o unire a românilor în fața primejdiilor puse la cale de alții

– "Germania s-a refăcut după război nu pe baza fondurilor din planul Marshall, ci pe baza unui Caritas."

– "Cinematografia mondială e în mâna evreilor. Ei lucrează, ei aranjează, ei stabilesc cine câştigă."

– "Suntem urmaşii poporului primordial, care a fost adus în situaţia asta deliberat pentru că se pune la cale mutarea statului Israel aici."

– "Dumnezeu a lăsat primii oameni pe planeta Pământ în spaţiul geto-dac, în România de astăzi."

– "tot ce-i zice uniune – că e Uniunea Statelor Americane, că e Uniunea Sovietică, că e Uniunea Europeană, toate sunt lucrături evreieşti îndreptate împotriva omenirii”. 

– "Ştiţi că piramidele din Egipt au fost construite de strămoşii noştri geto-daci după modelul piramidelor din România?"
 

-"Academia Ungariei, în urmă cu câţiva ani, a dat publicităţii un studiu din care rezultă că mare parte a cuvintelor din lexicul limbii ungare sunt de natură geto-dacă, respectiv provin din limba română. De asemenea, dacă ajungeţi în Irlanda, o să constataţi că n-aveţi nevoie de translator. Irlandezii vorbesc o limbă foarte apropiată de limba română păstrată de la strămoşii geto-daci“.

– "În a doua roire a strămoşilor noştri geto-daci, în jurul anului 2.000 î. Hr., au plecat în toată Africa, s-au dus în Australia şi au populat cele două Americi. Au făcut hărţi de deplasare, inclusiv în Americi, iar copia unei hărţi făcute de geto-daci a intrat în posesia unui escroc de care aţi auzit, unul Cristofor Columb."

– "Tragedia de la Colectiv. „A fost un atac terorist cu gaze mai toxice, mult mai periculoase decât au aplicat în lagărele din Germania. Imediat trebuiau închise graniţele şi căutaţi teroriştii. Tot lucrătură evreiască şi acolo”

– "În fizică, Eminescu s-a ocupat de Teoria relativităţii şi a scris primul pe planeta Pământ formula de calcul al vitezei luminii: V = M x C la pătrat. A apărut plagiatorul ăla, escrocul de Einstein, care zice că E = M x C la pătrat. Mi-a spus toate astea un profesor de fizică din Azuga, "

 

Știrile mele 2 martie 2016

Știrile mele 2 martie 2016

Minciuna în online și puterea ei

Primul acoperiș fotovoltaic

Semnele triste ale primăverii

India:când interesele comerciale blochează politicile de mediu

90% din rochiile de la Oscar sunt oribile. Restul acceptabile

Lactate Brădet, avea E-coli în brânza de vaci

Jimmy Kimmel în Superman vs Batman

 

Mirajul de a fi primul

Mirajul de a fi primul

Teoria spune că în business, în general, e bine să fii primul care face ceva deosebit. Pornind de la teza asta mai toți comunicatorii caută un os de ros în campaniile lor. Și o fac din ce în ce mai prost.
“Prima mașină cu centuri de siguranță.” Foarte tare. Siguranța pasagerilor bla, bla… clar diferențiator.
“Prima rețea cu acoperire 3G națională”. Ok, bun e un lucru, e ceva, chiar dacă peste 2 luni a fost și cealaltă rețea, dar n-a fost prima. A pierdut ocazia mesajului.
“Primul post care transmite HD”. ok, merge! Ne uităm ne place, dar peste o saptămână mai apar încă 5 posturi care transmit HD.
Mai era un exemplu și mai prost, dar îmi scapă acum.

Două chestii vreau să subliniez:
1- E crucial răspunsul la întrebarea: La ce sunt primul? Este acel ceva cu adevărat util pentru consumatori? Face diferența între tine și concurenți? Dacă nu, mai bine nu spui că ești primul.
2- Însuși faptul de a fi primul face diferența? Imi aduce un câștig de orice fel ar fi (bani, imagine, etc.)? Am fost primul care a dat o știre la ora 5a.m. și încă 10 au dat-o la 7.00, să zicem că e vorba de TV. Nu prea contează. La fel pentru online. Am dat primul o știre și peste 3 minute, o mai dau încă 50 de inși. Oricum algoritmul facebook face terci din chestia asta, de ex.
Sigur ai un avantaj, dar e mic si grosul consumatorilor nu ajung să facă diferența. Deci ce-ai rezolvat că ai fost primul? Pai nimic, doar mă laud cu asta.

Părerea mea este că dinamica vieții sub toate aspectele ei, e atât de mare, încât conceptul de a fi primul se perimează din ce în ce mai mult.

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com