Skip to content

h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

  • Știrile mele
  • DIY
  • Eco
  • Tehnologie
  • Contact

Tag: respect

Un hotel de lux din Dublin s-a săturat de influențatori online și i-a interzis

20/01/201819/01/2018 haivas

A hotel has banned YouTubers and Instagram stars – after a 22-year-old YouTuber asked for a five-night free stay and broke down in tears when she was bluntly refused.

…

“Dear Social Influencer (I know your name but apparently it’s not important to use names), “Thank you for your email looking for free accommodation in return for exposure. It takes a lot of balls to send an email like that, if not much self-respect and dignity. “If I let you stay here in return for a feature in a video, who is going to pay the staff who look after you? Who is going to pay the housekeepers who clean your room?

“The waiters who serve you breakfast? The receptionist who checks you in? Who is going to pay for the light and heat you use during your stay?

Continuing, Stenson asks: “Maybe I should tell my staff they will be featured in your video in lieu of receiving payment for work carried out while you’re in residence?”

Sursa

https://www.youtube.com/watch?time_continue=6&v=g8zElbN2_hg

Posted in Prima Pagină, Știrile meleTagged online, respect comment on Un hotel de lux din Dublin s-a săturat de influențatori online și i-a interzis

Iar despre haine

23/06/201723/06/2017 haivas

Bunescu m-a stârnit cu articolul lui să scriu iar despre haine, dress cod-uri și tâmpenii. Nu că m-aș pricepe, dar esența discuției e de fapt alta și anume libertatea și educația. Libertățile alea mărunte care au fost furate de comuniști timp de 50 de ani. Și ca om tuns obligat forțat am așa o sensibilitate pentru subiect! 😀

Libertățile

Ionuț zice că pantalonii scurți la bărbați la birou sunt nașpa pentru că picioarele bărbaților sunt nașpa. (el zice că ăsta e argumentul "la mișto" din articol, dar altul nu e). Apoi că respectul față de sine și față de ceilalți se vede în felul cum te îmbraci, chestie pe care n-am mai auzit-o din 1987. 

1 – estetica e relativa și subiectivă. Ce-ți place ție altuia i se pare hidos. Din acest motiv estetica nu poate fi un argument niciodată.

2- respectul e o trăire interioară care se câștigă greu și se manifestă diferit la fiecare individ. Nu există reguli de manifestare a respectului față de ceilalți. Nu defilezi cu respectul prin birou. Regulile astea există poate doar în capul lui Petre Daea. Respectul stă în interior și se manifestă doar în anumite momente prin fapte, nu prin haine, nu prin vorbe.

 

Educația

Mă refer aici la educația privind felul cum ne îmbrăcăm. "Pantaloni scurți la birou" e o chestie foarte, dar FOARTE vagă:

 

Problema cu libertatea de a ne îmbrăca cum vrem este că nu avem educația necesară să alegem cum să ne îmbrăcăm. Și ne îmbrăcăm ciudat și-i supărăm pe oamenii ca Ionuț. De aceea avem walmart people, de aceea nu vrea Ionuț pantaloni scurți la birou, pentru că oamenii aleg bermude de plajă. Iar educația asta, să-i zicem de fashion, nu e doar atât. Ea vine la pachet și cu un corp îngrijit, cu un stil de viață, cu spălat pe dinți etc. E mai complicat un pic. Nu e vorba doar de CUM sau cu CE ne îmbrăcăm, e vorba de aspectul în ansamblu care trebuie să fie, general-plăcut, decent. 

Repet, dacă mă îmbrac decent sau la costum sau oricum, nu înseamnă că am respect pentru ceilalți sau pentru mine. Nici o legătură. Dacă ar fi să zicem că-mi respect corpul, deci pe mine, dimpotrivă, aș alege haine în care el, corpul să se simtă lejer, liber, confortabil.

 

Posted in Prima Pagină, Știrile meleTagged fashion, haine, respect, viață comment on Iar despre haine

Ce nu înțeleg expații despre România!

20/06/2017 haivas

     Mă refer aici la corporațiile mari din România, alea care au sediul central prin alte țări, alea din diverse domenii ca telekom, banking, FMCG etc. Majoritatea vin cu tâmpenia asta de identitate vizuală, să aparținem trup și suflet corporației, să ne însușim valorile ei și tot bullshit-ul de care corporatiștii români sunt sătui și pe care l-ar schimba în secunda doi pentru mai mulți bani la salariu. Deci astea nu există.

În schimb, de la centru, în toate corporațiile astea se insistă cu mizeria asta. Să fii una cu corporația. Și aberația merge în unele cazuri dincolo de orice închipuire. Se încearcă inocularea unei așa-zise culturi organizaționale forțat, să fiți așa, să fiți pe dincolo, marea majoritate, chestii de bun simț. Până când se ajunge la faimosul "cod de conduită vestimentară". Da, în România lui 2017 mai există așa ceva. Și tâmpenia merge până într-acolo încât li se impune angajatilor cum să se îmbrace. Și nu e vorba de chestii generale, business/casual, ci cu nume și prenume, culori, cravate, rahaturi.

La primul job, eram într-o companie românească, una din multele companii marca Marian Munteanu (da, ăla de la revoluție). Acolo mi s-a explicat clar de la început că la costum trebuie să am și vestă. Da, și la +36C.  Și întotdeauna sacoul peste. Horror! Și la început chiar respectam tâmpenia asta, că de, primul job, eram cuminte. Și asta era la o firmă de 20 angajați, a unuia care era împotriva comuniștilor. Dar azi, în 2017 sunt corporații mari, de +2000 de angajati în care li se explica foarte clar că la vizita ălui mare venit din afară trebuie să ai culorie X și Y în vestimentație. Ceea ce-mi amintește de o poveste de la Raiffeisen (niciodată nu țin minte cum se scrie, I don't care), pe la începuturi când, tot așa, a venit austriacu, ăl mai mare dintre boși și românașii erau ca la defilarea de 23 august, înțoliți, înțepați, speriați, atenți, erau oricum, doar să dea bine. Și cum se plimba austriacu prin sediu, iese din lift și dă nas în nas cu un pletos nebărbierit în pantaloni scurți. Se uită la ăsta ciudat și-l întreabă pe însoțitor: "Ce-i cu ăsta?" La modul că ce-i cu homeless-ul ăsta aici prin sediu. La care însoțitoru, în șoaptă aproape de urechea lui îi spune aplecat ceva de genul: "Aoleo, lăsati-l în pace p'ăsta că fără el ne pică toată banca." Pletosu era șefu și tata lor la tot ce însemna IT în Reiffeisen în România la ora aia.

Revenind la titlu, expații ăștia nu înțeleg că România este o fostă țară comunistă, în care timp de 50 de ani li s-a spus oamenilor ce să facă. De la ce să spună până la cum să se îmbrace. Uniforme stupide la școală, tuns obligat forțat în liceu, aliniat, pus la respect, redus la tăcere, anihilat orice formă de exprimare a personalității și ideilor proprii. Și dintre toate, asta cu tunsu și hainele au rămas adânc întipărite în memoria oamenilor. Ăștia între  peste 35 de ani au trăit vremurile reprimării comuniste și au alergie la orice tentativă de genul ăsta. Dar ei nu și nu, insistă cu tâmpenii.

Partea tristă e că atunci când au ocazia să make a statement, oamenii ăștia n-o fac, înjură-n barbă, fac mișto-uri, dar la o adică își iau floricelele pe ei când e cazul. Mă întreb de ce nu e nici unul/una cu două perechi de ouă care să-i zică sefului, și sefului șefului:

"Auzi coa', ia lasă-ne cu vrăjelile astea, că am îndurat destul când eram la școală. Mă îmbrac cu vrea mușchiul meu, bine?!" Și asta fără să se ajungă cu discuția la "nu-ți place, dă-ți demisia" sau " îmi bag picioarele în conduita voastră îmi dau demisia" pentru că tâmpenia asta n-are nici o legătura cu felul cum îți faci treaba, cât de bun ești și așa mai departe. NICI O LEGĂTURĂ. E doar o intimidare, o forțare, un abuz cu nimic mai presus decât cel făcut de comuniști. Iar ăstora cu ifose comunistoide trebuie să li se dea peste nas, fără să riști să-ți pierzi jobul sau să fii nevoit să-ți dai demisia.

 

Posted in Prima Pagină, Știrile meleTagged banking, business, mare, primul, respect, revoluție, vin 3 Comments on Ce nu înțeleg expații despre România!

În 2017 părinții vorbesc ca pe mIRC-ul de acum 20 de ani

07/06/2017 haivas

Și mai avem pretenții de la adolescenți! Ce pretenții să ai de la copii când părinții lor nu știu să folosească tehnologia asta de "ultimă oră" numită chat.

ASL, PLS

Whattsapp-ul de azi, e pentru unii părinți mIRC-ul pe care nu l-au avut în tinerețe și dau în el ca-n oala cu sarmale de parcă ieri a apărut internetul. N-avem nici un pic de cultură și educație web. ZERO. Dar ce educație web vorbesc eu, dacă nu știm că telefoanele au memorie și nu pot face poze la infinit…

E o modă, prin școlile primare mai ales, că atunci se mai interesează părinții de copiii lor elevi, de a avea un grup al părinților din clasa respectivă. Ba nu unul, ci chiar două. Al doi-lea e "fără doamna" și e folosit pentru discuții cu privire la diverse ocazii deosebite: zi de naștere, 1 martie, 8 martie, inceput de an, sfârșit de an, etc. Celălalt e pentru restul de taclale cvasi-utile.

Cum faci praf o chestie mișto

Chat-ul, ca și praful de pușcă, are două tăișuri: ori faci artificii mișto din el, ori mitrailere, puști și tunuri. Doamnele mai experimentate sau care nu vor să se complice nu sunt pe grupurile de părinți. Pentru că știu ce înseamnă, cât haos este și pur și simplu nu vor să-și bată capul. Sarcina asta le revine unor părinti voluntari care transmit "pe grup" lucrurile utile: de ex. se face sau nu serbare, / excursie la, pe data de, costă X. Cine vrea? / Luni nu se face școală / Mâine nu merge microbuzul școlii. Veniți să luați copii la 12.00, și așa mai departe.

Evident că în funcție de cum scrii un anunț de genul ăsta (cât mai multe date, cât mai clar, mai simplu astfel încât să eviți întrebări stupide), apar mai multe sau mai puține întrebări de la părinții a vreo 20-30 de copii. Fiecare cu minim câte un părinte pe grup. Cum ziceam uneori, asta e o "sarcină" preluată de 2-3 părinți sau de "doamna". Fiecare cum dorește.

Unde nu sunt reguli, e haos. Și e greșit să presupui că toată lumea știe reguli de bun simț în comunicarea "pe grup". Iată câteva:

1- Când faci un anunț pe un grup de chat fă-l complet, simplu, clar și fără să lași loc de întrebări sau înterpretări. Oricum ele vor exista, pt că mereu e cineva care n-a înțeles.

          De ex. Excursia la Cucuieții din Deal este pe data de 20.06.2017, cu plecare la ora 9.00 dimineața (important pentru că unii vor întreba: 9 dimineața?) din curtea școlii. Copiii pot avea pachețel cu mâncare și pungă pentru "vorbit" în ea. Întoarcerea e programată în jurul orei 20.00 tot în curtea școlii.

În schimb,  în realitate comunicarea se face pe bucăti, intercalate de minim 4-5 întrebari legate de următoarele părți ale anunțului. Întrebări urmate de răspunsuri, din nou parțiale și apoi de alte 4-5 întrebări de la alți părinți intrați și ei în conversație, urmate de 2-3 răspunsuri de alți părinți "informați". Și dă-i și scrolează prin zeci de rânduri de chat ca să afli o chestie banală și utilă. După care se mai trezește un părinte care, evident că n-are răbdare să citească printre baliverne, și reia cel puțin 2 întrebări care au deja raspunsul mai sus. E superb, vă spun!

2 – Pe grupul "cu doamna" ea este cea care  trebuie să dea răspunsuri valide. Ce a auzit mamica X sau tăticul Z la colțul școlii sau de la cealaltă clasă e egal cu zero. Atunci când sunt multe persoane trebuie să existe reguli și ierarhii. Altfel iese haos. Toți vor fi mai deștepți, toți se vor pricepe mai bine, toți vor ști ei mai bine. Sigur că pot exista și excepții. Dar să rămână excepții.

3 – Înainte să scrii ceva pe grup, citește tot ce s-a scris de la ultima ta accesare. Astfel poți evita să fii ridicol  pui întrebări stupide la care deja s-a dat răspunsul . Știu că e nasol să faci asta când sunt zeci sau sute de linii de conversație complet aiurea. Dar nu contribui la poluarea discuției mai mult decât o fac restul deja.

4 – Nu e cazul să mulțumești, să aplauzi, să zici ok, la fiecare chestie, dacă nu ți se cere expres acest lucru. (cine e de acord cu… să zică… atunci da!) Unele chestii se presupun, pt că nu am ieșit nici unul din peșteră ieri. Fiecare mulțumesc, ok, etc înseamnă poluare a conversației la un grup de 30 de persoane. Nu e nici semn de respect, nici de bună creștere. Ce-ar însemna 30 de mulțumesc-uri la fiecare mesaj? Haos inutil!

5 – Evită emoticoanele. Sunt complet inutile și încarcă aiurea conversația. Și în general nu fă din grup(ul de părinți) locul tău preferat de chatuit și pierdut vremea cu prostioare. Get a room sau socializează cu altcineva. Dacă ai fi în fața clasei și restul părinților în bănci sunt sigur că nu te-ai maimuțării în fața lor cu zâmbilici, floricele la ureche, give me 5-uri, like-uri, lacrimi, flori și alte desene pe asfalt.

 

În alta ordine de idei…

Se poate să existe și grupuri organizate. De ex. la grupul părinților ai căror copii sunt la karate kiokushin-kai, e liniște. Nu prea comentează nimeni. 😀 Sempai dă anunțuri complete, clare, fără dubii. Și e relativ liniște! 🙂


 

Posted in Prima Pagină, Știrile mele, TehnologieTagged copii, copiii, educație, părinți, respect, sf, utile comment on În 2017 părinții vorbesc ca pe mIRC-ul de acum 20 de ani

Îmi place de Ana

24/02/201724/02/2017 haivas

     Cum care Ana? Ana Andronache, eleva rebelă din Târgoviște, care dă pe goarnă toate abuzurile la care e martoră la școală. Fără să-i cunosc, îmi plac și părinții ei pentru ceea ce-au învățat-o fără să o oblige să meargă pe o cale sau alta. De fapt, dacă mă gândesc bine, îmi place faptul că Ana și părinții ei iubesc atât de mult libertatea și au curajul să se ia la trântă cu un sistem în mare parte defect. Toți suntem puțin ca Ana și am vrea ca partea aia din noi să iasă la suprafață, dar se lovește de dogme, de educație, de reguli și sisteme defecte. Fiți mai mult ca Ana!

De cand am inceput scoala m-au pus sa aleg intre a fi ca si ceilalti si a lupta cu nedreptatile si abuzurile pe care m-au invatat sa le vad. Mi-au explicat avantajele si dezavantajele ambelor variante si mi-au spus ca ma vor sustine indiferent de alegere. Eu am ales varianta dificila de a nu tolera abuzurile si a nu ma lasa intimidata. Mi-au explicat ce rol are profesorul, mi-au pus in mana Legea Invatamantului sa o citesc, m-au invatat sa recunosc abuzurile si mi-au explicat ce e scoala de fapt. Am scris impreuna cu ei reclamatiile impotriva abuzurilor de care m-am lovit si tot impreuna am citit raspunsurile primite. Astfel mi-am dezvoltat o gandire de adult si m-am maturizat fortata de imprejurari. (Ana, 14 ani)

De exemplu:

La fel ca si ai mei, eu cred ca vinovati nu sunt profesorii cu comportament abuziv, ci multele generatii de parinti care i-au tolerat, incurajat si sustinut.  Intr-a V-a un coleg a fost batut de profesorul de serviciu pentru ca manca pe hol in pauza in loc sa se pregateasca pentru ora urmatoare. El nu a spus acasa, dar tata a spus la sedinta. Raspunsul a fost ca "O fi facut el ceva". 
La aceeasi sedinta, bunica altui coleg a spus ca "O palma nu strica niciunui elev, il mai trezeste putin, ca si noi am primit si nu ne-a stricat".  (Ana, 14 ani)

Despre profa de matematică 

Profesoara mea de matematica are un comportament dominant si cat se poate de ipocrit.

Intr-a V-a avea obiceiul sa mute absolut toti elevii in banci cum avea chef la fiecare ora si nu dadea pauzele doar pentru a arata cine e seful. A avut grija de asemenea sa induca frica de dumneaei si de matematica in randul elevilor. S-au plans niste parinti, s-au revoltat cativa copii dar profesoara zicea ca nu poate tine ora decat asa si "fiecare profesor e suveran la ora lui".
Eu am refuzat sa ma mut fara o explicatie logica -pe care profesoara nu a putut sa mi-o dea. La rugamintea tatei, doamna director a vorbit cu profesoara despre pauza si despre mutare dar degeaba. A depus o reclamatie dar, din nou, fara rezultat.

Pe langa faptul ca eram singura care nu se muta din banca, am inceput sa ies in pauza cand se suna, lucru care a facut-o pe profesoara sa se planga la directoare ca o "sfidez" si "dau exemplu negativ". Doamna director i-a zis ca pauza e reglementata prin lege si e obligata sa o dea si nu exista nicio regula care sa ma oblige sa ma mut din banca.

Avand 30 de ani la catedra si neputand admite ca i se opune cineva, obisnuita sa domine elevii, doamna profesoara a organizat un grup de parinti (multi parinti sustin comportamentul abuziv al profesorilor de genul asta) care au semnat o petitie cerand sa fiu mutata la alta scoala pentru ca "dau exemplu negativ colegilor".
A fost chemat tata la scoala unde acesti parinti i-au spus "sa fie si ea ca ai nostri sau sa plece" si "sa terminati cu idealismele astea ieftine". (Tata oricum nu era prea placut de parinti pentru ca nu e de acord cu fondul clasei,fondul scolii si cadourile pentru profesori, obiceiuri care considera ca ar trebui sa dispara.) Mi-e rusine sa va scriu in ce fel am fost denigrata de acei parinti in petitie. Eram, ca si acum, un elev bun care lua bursa de merit.
Doamna director a stabilit ca nu exista motive sa fiu mutata la alta scoala si le-a spus parintilor ca nu ar fi trebuit sa dea curs reclamatiei.

Relatiile cu colegii au fost si inca sunt bune, nu au fost afectate de incidentul asta. De atunci, totusi, am o retinere mare in a acorda incredere oricui.

Din clasa a VI-a profesoara a renuntat la mutarile ridicole sub presiunea doamnei director si a reclamatiilor. Se pare ca poate sa-si tina orele si fara sa mute elevii ca pe niste pioni.
Pauzele tot nu le dadea ca era prea mult dintr-o data. A continuat sa sustina ca e lipsa de respect ca ies in pauza iar eu am continuat sa sustin ca e lipsa de respect din partea dumneaei ca nu da pauzele elevilor.

Intr-a VII-a deja se adunasera cam multe. Si-a mai facut un parinte curaj si a reclamat-o pentru ca i-a umilit si batjocorit copilul pentru ca a intarziat la ora, tata a mai reclamat niste abuzuri si de vreo trei luni ne da pauza si se comporta normal.
Sa vedem cat tine minunea, ca nu poate sa reziste prea mult fara a-si arata dispretul fata de elevi, e impotriva firii dumneaei.

Trebuie sa spun ca, in ciuda acestor intamplari, nu am fost persecutata de niciun profesor cu care am avut discutii in contradictoriu iar profesoara de matematica a fost in general corecta cu mine.

In final vreau sa le multumesc domnului Enache de la ziarul Adevarul si doamnei Gradinariu pentru sprijinul oferit si tuturor celor care m-au incurajat.
Un elev ca mine nu s-ar putea lupta cu un sistem intreg fara sustinere si protectie. In spatele meu sunt parintii mei care m-au invatat sa fiu obiectiva si corecta si sa nu-mi fie frica sa spun ceea ce gandesc. (Ana, 14 ani)

Despre proful de biologie

Vreau sa va spun ca nu exista materii urate sau grele sau elev prost ci doar profesori nepriceputi, incompetenti, care isi fac meseria in sila sau cu rautate sau care intentionat predau prost pentru a forta copiii sa mearga la pregatire.

Am avut timp de 2 ani un profesor de biologie foarte deosebit. Nu era prea agreat de ceilalti profesori pentru ca il iubeau mult copiii si-l dadeau exemplu, iar cum profesorii in general trebuie sa fie stiuti de frica el nu se incadra in peisaj. Prin comportamentul dumnealui ii punea intr-o lumina proasta pe ceilalti profesori.

Avea niste metode simple si foarte eficace de predare bazate pe respect reciproc si colaborare cu elevii. Nu cauta sa dezvolte o relatie de subordonare cu noi, cum fac ceilalti profesori.

In zilele in care aveam biologie uitam de supararile de la alte ore. Chiar daca aveam o ora reusita la alta materie era eclipsata de ora dumnealui. La ora de biologie nu se vorbea, nimeni nu chiulea si pana si "elevii-problema" ai clasei erau impecabili si stiau materia. Mi-e dor de dumnealui, de atmosfera pe care o putea crea si de modul in care se desfasurau orele. Materia era predata ca o poveste.

Cand a plecat din scoala mai aveam putin si plangeam toti. Nici dupa un an nu ne-am impacat cu ideea ca nu ne va mai fi profesor. La ultima ora de biologie i-am facut cadou un tablou pictat de mine (pe atunci pictam) si intentionez sa il vizitez dar pana acum nu am reusit sa-i aflu adresa.

Toti profesorii se vaita ca meseria lor este foarte dificila. E greu sa stapanesti 35 de copii, e greu sa te lupti cu educatia cu care vine fiecare de acasa si e greu sa-i faci sa priceapa materia. Dumnealui isi facea in asa fel meseria incat parea totul foarte simplu. Avea 70 de ani.  (Ana, 14 ani)

La consiliul profesoral

La intalnirea de trei ore de ieri de la scoala la care partial am participat si eu, doamna director impreuna cu alti profesori din consiliul scolii l-a pus pe tata la colt si i-a reprosat situatia in care eu am pus scoala. Mie mi s-a reprosat ca nu gandesc bine si ca postarile mele (nu abuzurile si ilegalitatile din scoala) distrug imaginea scolii la care au contribuit generatii intregi de profesori. Tata a trebuit din nou sa justifice educatia pe care mi-a dat-o. 
Una din supararile prezentate era ca se vor bucura scolile rivale de necazul care s-a abatut asupra scolii Coresi din cauza mea. I s-a spus tatei ca abia au reusit sa impiedice un miting al elevilor impotriva postarii mele legate de Targul de Craciun dar foarte multi copii au venit sa ma cunoasca si sa ma felicite.
Ca de obicei, mi s-a spus ca tot ceea ce scriu "e doar varianta mea", ca tot ceea ce scriu "nu e chiar asa" si ca ar trebui sa vad si partea buna a lucrurilor. Cand am scris si partea buna, despre domnul profesor de biologie, mi s-a reprosat ca asta-i pune intr-o lumina proasta pe toti ceilalti profesori din scoala.
Sa vad deci partea buna atunci cand doamna profesoara imi spune "fetita lui ma-ta" pentru ca am zis ca nu poate da testare dintr-o lectie nepredata, sa vad partea buna cand un coleg e batjocorit si pleaca plangand acasa, sa vad partea buna cand doamna de matematica spune elevilor la ora ca din cauza mea nu stiu ei matematica.

Din intalnirea de ieri ce concluzii avem ? 
 1) Sa nu mai scriu pe Facebook pentru ca se poate amenaja o gazeta de perete in scoala unde sa-mi scriu nemultumirile. 
2) Pentru orice probleme si sugestii ma pot adresa consiliului elevilor din scoala (consiliu fara nicio putere si in subordinea scolii). 
3) Mesajul transmis de postarile mele nu e potrivit.

Doamna director, n-ar fi mai bine sa scrieti dumneavoastra in locul meu ? Asa ar fi toata lumea multumita. S-a mai spus ieri sa nu uitam ca mai am scoala de facut pana termin gimnaziul plus liceul. Asta a fost spusa ca o constatare, ca sa nu uitam, desigur.
Azi ati venit in clasa si ati intrebat elevii daca au stiut ca dau atunci olimpiada de engleza. Doi copii au spus ca au stiut si doi plus eu ca nu.Nu v-ati lasat pana cand, prin intrebari indirecte si sugerarea raspunsului, nu ati obtinut de la ei un raspuns neutru adica nici ca au stiut si nici ca nu.

Draga Scoala, m-ai stresat ! De ce ? Tu trebuie sa dai exemple demne de urmat. Si dai ! Dar eu pe care sa-l aleg ? Pe cel dat de doamna de matematica sau pe cel dat de domnul de biologie ? Ca nu mi-ai spus.

Nu mai am incredere in tine, Scoala, pentru ca m-ai mintit de atatea ori si nu mi-ai fost o prietena buna. Nu mai am incredere in dumneavoastra, doamna director, si nici in intentiile dumneavoastra. (Ana, 14 ani)

Posted in Prima Pagină, Știrile meleTagged copii, copiii, Craciun, educație, facebook, frica, lege, mare, respect comment on Îmi place de Ana

Posts navigation

Older posts

Recent Posts

  • Garmin Forerunner 55 e dezamăgitor, dar ieftin
  • Tesla e deja vechitură
  • Ce ai și ce nu ai nevoie ca să mergi cu bicicleta la servici
  • Rucsacuri pt bicicletă
  • Sfaturi despre gazon

Comentarii

  • haivas on Cum schimbi geamul la șemineu
  • cornel on Cum schimbi geamul la șemineu
  • Haivas on Rucsacuri pt bicicletă
  • Mihai Dobre on Rucsacuri pt bicicletă
  • Mihai Dobre on Cauciucuri pentru biclă

Am mai scris

  • Garmin Forerunner 55 e dezamăgitor, dar ieftin
  • Tesla e deja vechitură
  • Ce ai și ce nu ai nevoie ca să mergi cu bicicleta la servici
  • Rucsacuri pt bicicletă
  • Sfaturi despre gazon

© 2023 h

Proudly powered by WordPress | Theme: x-blog by wpthemespace.com

We are using cookies to give you the best experience on our website.

You can find out more about which cookies we are using or switch them off in settings.

h
Powered by  GDPR Cookie Compliance
Privacy Overview

This website uses cookies so that we can provide you with the best user experience possible. Cookie information is stored in your browser and performs functions such as recognising you when you return to our website and helping our team to understand which sections of the website you find most interesting and useful.

You can adjust all of your cookie settings by navigating the tabs on the left hand side.

Strictly Necessary Cookies

Strictly Necessary Cookie should be enabled at all times so that we can save your preferences for cookie settings.

If you disable this cookie, we will not be able to save your preferences. This means that every time you visit this website you will need to enable or disable cookies again.