Browsed by
Tag: soluții

Boicotul e ok ca expresie a libertății democratice, dar e împotriva economiei de piață

Boicotul e ok ca expresie a libertății democratice, dar e împotriva economiei de piață

Pe tema asta s-a tot scris, însă idei de genul ăsta continuă să apară. Mai adaug și eu o picătură-ntr-un ocean. 

Din punct de vedere democratic

    E dreptul fiecăruia să spună, să demonstreze, să protesteze pe ce temă vrea el, fie și împotriva corporațiilor, a produselor, a televiziunilor, orice. Din punct de vedere democratic, poți boicota aproape orice, oricum în limitele legii. Indiferent că asta e moral sau imoral. De ex. poți boicota împotriva reclamelor la X televiziune, deși tu însuți trăiești în lumea publicității și-ți plătești ratele și grădinița privată a ăluia mic, ca urmare a publicitații. Mai mult sau mai puțin direct. Chiar și-n cazul ăsta absurd, ai libertatea democratică de a protesta. Suntem toți atât de liberi, încât putem fi și proști la un moment dat. De acord cu asta!

Din punct de vedere economic

    Aici libertatea, zic eu, trece de partea economiei. Pentru că fără protejarea principiilor economiei de piață (singurul model care a funcționat până acum) bunăstarea individului se prăbușește, mai devreme sau mai târziu. Așadar, economia trebuie lăsată să funcționeze și regula de bază a economiei de piața este raportul liber dintre cerere și ofertă. Din punctul meu de vedere, ăsta e sfânt și trebuie lăsat liber. Bun! De aici apar diferențele și o întreagă discuție despre cine și cum afectează raportul dintre cerere și ofertă.

     Pe de-o parte există ideea că în raportul dintre vânzător și cumpărător televiziunea(mass-media) e o terță parte și odată ce acceptă reclama vânzătorului, ea "trece" de partea vânzătorului pentru că-l ajută să vândă intervenind astfel în raportul dintre cerere și ofertă în favoarea vânzătorului. La rândul ei televiziunea este bau-bau pentru că minte și manipulează propria audiența. Așadar să-i lovim unde-i doare, adică la sursa de finanțare, adică vânzătorii care-și fac reclame la televiziunea respectivă. Să facem cumva astfel încât ăștia să nu-și mai pună reclame la televiziunile respective, reușind astfel să salvăm România.

GREȘIT! OTV a dispărut la coșul de gunoi al istoriei, dar a apărut RTV. A3 a ținut  vii "baricadele" prostiei. Problema este la nivelul de educație, care nu dispare odată cu o televiziune sau alta. Oamenii ăia nu se deșteaptă odată cu dispariția RTV, ci vor căuta noi refugii, noi promotori ai conspirațiilor, noi povești care să le satisfacă răspunsul propriului eșec: "Ăla d'aia are, c-a furat, altfel nu se poate. Eu d'aia n-am c-am fost cinstit." Și am văzut asta pe viu. Unii nu pot să conceapă că bunăstarea unora se poate datora efortului, muncii și sacrificiului. Ei bine, oamenii ăia nu vor dispărea nici odată cu boicotarea a X produse, nici cu închiderea a X televiziuni, nici nu se vor deștepta de mâine și nici nu se vor apuca de muncă de luni.

     Pe de altă parte, exisța ideea că în raportul dintre vânzător și cumpărător, televiziunea este un canal, mijloc de comunicare între cerere și ofertă. Aspect pe care eu îl susțin și prin argumentul că nu doar vânzătorul are nevoie de reclamă, ci și cumpărătorul are nevoie de ea pentru a lua cea mai bună decizie de achiziție a bunurilor necesare satisfacerii nevoilor. Așadar, televiziunea, este doar portavocea vânzătorului ambulant, este instrumentul de comunicare a ofertei către cerere.

     A influența acest raport, după părerea mea, înseamnă a interveni asupra unuia sau celuilalt termen al raportului, influențez oferta sau influențez cererea. Eu nu cred că dacă o televiziune acceptă o reclamă de la un vânzător, prin asta influențează oferta. Nu, oferta de săpun de ex. e aceeași, oricâte reclame ai băga, singura chestie care o poate influența în plus sau în minus e reacția pieței (cererea), iar pe termen mediu și lung, cererea nu e influențată de reclama ofertei. Ci doar pe termen scurt, urmând a se echilibra mai devreme sau mai târziu când piața află adevărata valoare a ofertei.

      În mod normal, cererea crește dacă oferta satisface nevoile consumatorului. Rămân la părerea că reclama (indiferent de canal și modalitate) e parte din ofertă sau mai exact din regula economiei de piață.

      Boicotul, are rădăcini în regulile democrației, e izvorât dintr-un spirit revoluționar, un spirit care, de obicei, vrea să schimbe regulile. Doar că deocamdată n-avem cu ce să înlocuim regulile economiei de piață. Așa cum e ea, cu varianta economia corporațiilor, e singura care a asigurat până acum bunăstarea individului. Și până la noi soluții, chestia asta trebuie păstrată și apărată.

 Dublu standard

     Alt motiv pentru care nu sunt de acord cu boicotarea brandurilor (multinaționalelor) de către "piețari" este faptul că, din ce-am citit pe pancarde și din mesajele exprimate acolo, în principiu multinaționalele sunt ok, mulți dintre piețari fiind angajați ai multinaționalelor. Și atunci să vii să boicotezi produsele altor multinaționale, e cel puțin imoral!

Pe de altă parte există CSR, Corporate Social Responsability

o chestie care își dorește să dea o față umană corporațiilor și care cel puțin la nivel teoretic ar trebui să însemne ceva, dar să și producă unele efecte. Lucru de care mă îndoiesc că s-ar întâmpla în România. Sau cel puțin nu la un nivel demn de a influența mersul lucrurilor. Încă! IQads a scris despre asta.

 

 

 

Din orice necaz înveți câte ceva

Din orice necaz înveți câte ceva

     S-a întâmplat chestia asta cu spartul geamului de la șemineu. Un lemn prea lung, sau poate pus aiurea, puțină neatenție și un geam încins, vechi și trecut prin multe șocuri au fost ingredientele tagediei.

     Bun, oricum vroiam să-l schimb la un moment dat pentru că îl zgâriasem eu mai demult nu mai era așă lucios ca la început. Dar poate nu era acum momentul! Ei bine, acum e musai. Și am început să caut soluții de unde pot lua alt geam termorezistent.  I-am gasit ușor pe specialiști. Unii din Sibiu și alții din Sfântu Gheorghe. Dar eu vroiam repede, azi, mâine dacă se poate. Cum mă, să nu fie nimeni în Bucureștiul ăsta mare care face așa ceva? Și dă și suna pe la diverse sticlării și ateliere de profil. Mă trimiteau de la unii la alții. "Sunați la glass expert că ei fac așa ceva, noi nu facem; Sunați la X că sigur fac așa ceva, noi nu."

     Între telefoanele asta dau peste o voce de inginer, tipul mai învârstă care pare că știe tot cu ce se mănâncă așa ceva. Și mă ia cu mici detalii tehnice despre cum se face sticla zicându-mi în același timp că ei nu fac așa ceva. Îl simt puțin dispus la pălăvrăgeală.

– Dar în tot Bucureștiul ăsta nu e nimeni care să facă așa ceva, să pună la copt la X grade un geam normal?

– Nu e în toată România. Eu vă pot da sticlă securizată, dar dacă o atinge flacăra se sparge. Cea termorezistentă e cu totul altceva, se bagă la cuptor e  mai complicat. Flacăra are undeva la 800C, o sticlă normală rezistă la 300C

– Am vorbit cu cineva la Sibiu, dar durează…

– Da, că ăia vând șeminee multe. Dar și ei importă sticla. În toată Europa sunt 2 fabrici de sticlă termorezistentă. Una în Franța și alta în Germania. (uitându-mă la mărcile de focare de șeminee, se confrimă. Majoritatea sunt fie franțuzești – mai ușoare-, fie nemțești – mai grele-. Locul 3 e ocupat de italieni).

Am vorbit și cu cei din Sfântu Gheorghe. Păreau și ei ok. Dar în cele din urmă m-am întors la experții din Sibiu, pefoc.ro. Am comandat un geam nou, undeva între 300-350 lei dimensiunea pe care o am eu. Dacă vă interesează calculați aici prețul exact pe dimensiunea de care aveți nevoie. Se vinde la mm. Dacă eram burghez adevărat luam d'aia cu autocurățare, dublă la preț. Dar nu sunt!

 

E frumos cu șemineu

E frumos cu șemineu

​     …mai ales de sărbători. Faci un foc, stai în fotoliu te uiți la el, bei un vin fiert și asculți cum trosnesc lemnele. Noaptea dacă te trezești să bei apă, pe pereții casei se plimbă jucăușe umbrele lăsate de flăcăruile din șemineu și peste tot e o lumină caldă portocalie. Căldura degajată de șemineu, e una specială, diferită și mai plăcută decât cea de la calorifer sau panouri radiante sau orice altceva.

     Bun, ca să te bucuri de toate astea trebuie să prestezi totuși câte ceva. Treburile murdare sunt cam 3 la număr:

1 – O treabă murdară e să cureți coșul în fiecare an. Eu am un coș de inox și nu prea se adună mizerie. E și destul de mare în diametru! De câte ori l-am curățat n-a ieșit mare lucru. 

2 – O altă treabă murdară e să scoți cenușa și să o arunci undeva (pe câmp nu e o problemă, dar undeva în oraș, pubela s-ar umple repede dacă ai face foc zilnic și "ce fac eu acum cu atâta cenușă?" poate fi o problemă.

3 – însă cea mai murdară treabă e când trebuie să speli de fum geamul focarului. (nu vorbesc de șemineele deschise, alea sunt la castele, sunt pentru bogați). Dar dacă ai un șemineu ca toți săracii, trebuie să speli geamul focarului cam după fiecare foc pentru că se afumă și nu mai vezi bine cum dansează flăcările pe acolo. Pentru operațiunea asta există soluții speciale, de genul celor pentru grăsimile de pe aragaz (unele sunt ok, altele nu) dar există și cele dedicate de la raionul de grătare sau grădină, speciale pentru spălat chestiile afumate. Prețul lor e puțin peste soluțiile normale, dar merită toți banii. Face minuni!

     Eu folosesc un burete de sârmă, din ăla ieftin la 1 leu sau ceva de genul ăsta. Îl folosesc de mai multe ori. Cam 2 bureți pe sezon. Ar merge și fără el, dar ar trebui să aștept să-și facă efectul soluția. Ceea ce eu nu fac pentru că n-am răbdare. Culmea e că geamul meu s-a zgâriat nu de la un burete de sârmă, ci de la unul normal de vase a cărui parte mai aspră a zgăriat geamul la un moment dat. Nu știu ce-a avut în el, glaspapir sau ceva… Atât geamul cât și chederele se pot schimba. Chederele chiar le-am schimbat o singură dată în cei 7 ani de când am șemineul. Geamul probabil urmează, însă nu e prioritar acum!

 

 

 

Cum recunoști o echipă bună de muncitori?

Cum recunoști o echipă bună de muncitori?

     Pentru că în afară de vreo vulpe care se duce la furat găini, iepuri și alte animale mici, nu prea e multă activitate pe strada mea, mă uit cum evoluează șantierul vecinului care-și face casă. Am doi vecini care-și fac casă. Azi despre unul dintre ei.

     A început, evident cu elan cu o echipă de muncitori. Ăștia munceau câtă vreme era el pe lângă ei. Adică dimineața când îi aducea și seara când venea să-i ia. În rest, o ardeau pe telefoanele mobile, la prânz mai "luau" un strugure din via de peste drum și cam atât. Slabă activitate. În fine cu chiu cu vai au ajuns la etapa turnării plăcii (plafonului) pentru a urca cu etajul.

     Azi au frecat-o, mâine la fel, într-o seară s-au îmbătat și urlau aiurea și tot așa câteva săptămâni. Afară cald și bine până când omu s-a săturat de puturoșenia lor, le-a dat liber și i-a adus pe alții. Ăștia vin cu mașina lor, o dubiță, în fiecare zi la ora 7.30. În 4 zile au dat jos mizeria făcută de ăia la etaj, au refăcut structura metalică (acum statea drept), refăcut cofrajele și aseară au turnat placa. În nici o săptămână.

Idee e că ăia puturoșii acum rabdă de foame  și în curând de frig, pentru că nu mai au de lucru și va trebui să găsească soluții, în timp ce ăștia probabil că termină ce au de făcut în etapa la roșu și se vor muta pe lucrări la interioare. Și probabil vor duce cadouri copiilor lor de Crăciun.

Ce vreau să zic este că poate n-ar strica să puneți niște întrebări mai mult sau mai puțin direct înainte de a alege o echipă. De pildă:

Câți sunteți?

O echipă bine sudată, în orice domeniu, e formată din 2 până la 5 oameni. Maxim 6. Nu mergi pe munte în grup mai mare de 6. Apar discuții când nu sunt lideri dinainte stabiliți. Echipa care mi-a ridicat casa la roșu era formată din 4+1 ocazional. Fiecare era responsabil câte o săptămână cu gătitul pentru toți. Unu era șef (nu patron, doar șef de echipă), știa să citească planurile și coordona treburile în ordinea știută, funcție de context.

De când lucrați?

O echipă stabilă, care se coordonează bine, în aproape orice domeniu, are nevoie de cel puțin un an. Dacă oamenii tăi lucrează de-o vară împreună uită de ei sau dă-le o șansă, dar riști. Vara nu-i ca iarna. Echipa trebuie să treacă testul perioadelor mai puțin plăcute în industria construcțiilor. Și anume iarna.

În echipa mea era un nucleu de 3 oameni care lucrau de câtiva ani buni împreună. (la același patron)

Ce fel de/câte lucrări ați avut?

Nimeni nu vrea să facă experimente pe banii lui. Dacă ai mai făcut chestia asta (o casă) de cel puțin 3-4 ori, merge. Dacă nu, mai ai de învățat mult. Dacă ai planuri și se uită la ele cu fundu-n sus sau nu știu care-i susul și care-i josul, iar nu e semn bun.

Și în fine, dacă ai ocazia să vezi un șantier pe unde au mai lucrat, te uiți să vezi cât sunt de ordonați, dacă au grijă de scule, dacă le curăță, cum depozitează materialele, dacă se gospodăresc etc.

           Nu te uita neapărat la prețul cerut pe manoperă. S-ar putea să ieși mai ieftin cu unii scumpi. Despre celălalt vecin, care a ridicat casa singur, vă spun data viitoare.

pe casă_02

Știrile mele 18 nov. 2016

Știrile mele 18 nov. 2016

Cei 100 de IT-iști voluntari chemați de Cioloș

După lupte seculare, Microsoft bate palma cu Linux

Există soluții dacă Trumpo retrage SUA din acordul de la Paris, că tot e o păcăleală încălzirea asta globală.

Dacă n-ai șoareci, n-ai de ce să ții pisici în casă

Tag pentru produse pe facebook 

E nevoie de o lege ca să faci un aeroport? Păi d'aia e America unde e și Europa se zbate în mocirlă.

Plata cumințeniei se amână pentru 20 dec.

Ziua mondială a filosofiei

Timpii de reacție ai magazinelor online de #BlackFriday

 

 

Mă scuzați, dar prea mulți educatori/educatoare nu-și știu meseria

Mă scuzați, dar prea mulți educatori/educatoare nu-și știu meseria

     Citeam comentariile la articolul ăsta și n-am putut să nu constat aceeași abordare de văicăreală, care da, până la un punct, pe anumite teme, e justificată. Da, e nasol în grădinițe din sute de motive, că nu sunt bani de salarii, de toate chestiile necesare, da, sunt prea mulți copii în grupe și nu te poți ocupa de ei, este nevoie de peronal auxiliar care să ajute educatoarele, părinții sunt cretini, mulți nu știu nici ei să scrie etc. Într-adevăr sunt sute de astfel de probleme. Dar faci ce poți cu ce ai. Importantă e abordarea unei situații și asta e cel mai dureros. În loc să văd că oamenii încearcă să se ajute, să vină cu soluții concrete, ei aruncă doar cu noroi, pentru că e mult mai ușor.

Dincolo de problemele, repet, REALE, eu văd la multe comentarii de acolo o lipsă  gravă de imaginație, de creație, de atitudine pro rezolvarea problemei.

Fiecare copil poate alege o temă pentru un proiect, care va avea în centrul atenției, în funcție de vârsta și interesul acestuia, unul dintre următoarele concepte: sărăcie, siguranță rutieră, biodiversitate, fuziunea culturilor, energie durabilă. Pentru realizarea proiectului, copilul va avea la dispoziție șase luni pentru investigare, culegere și analiză de materiale și pentru pregătirea unei prezentări în fața unei audiențe formată din colegi, părinți, profesori sau alte persoane. 

 

Cea mai tare chestie la faza asta este "copilul poate alege". Asta e un lucru pe care noi ca nație l-am cam uitat. Și trebuie să-l reînvățăm. Dar cu cine? Cu educatorii ăștia?

educatori

Biodiversitate

     Și încep doamnele să se plângă că ce proiect să facă eele cu ăia micii la biodiversitate, că sunt prea mici. La fi-meu la gradiniță, la țară, la Vârteju, i-a pus să pună o sămânță de (orice plantă) într-un borcănel cu pământ să o ude până când crește ceva de acolo. Atât de simplu. Semințele din mărul pe care-l mănâncă la prânz se scot și se pun în pământ și se udă. Da, nu e mare lucru, dar nici ei nu sunt prea mari. Încet, încet, puțin câte puțin…

Energie durabilă

Se ia una din sutele de jucarii stricate și se caută o elilce sau se face una din ceva, ORICE, se pune într-un "băț" astfel încât să se învârtă. I se explică la nivelul lui ce se întâmplă și cam gata proiectul. Sigur poate dura mai mult sau mai puțin în funcție de cât de elaborat vrei să fie și de vârsta copilului. Dar, na e greu! Știu, la tăți ni-i greu.

     Nu mai continui cu restul, că eu nu mă pricep, nu sunt cadru didactic calificat și trecut prin X cursuri de specializare. Așa ca neștiutor, cred că orice părinte mai destupat puțin, poate găsi soluții la temele propuse. Iar chestia cu prezentarea în fața unei audiențe mi se pare de maximă importanță.

Dar na… mai bine blamăm pe facebook ministerul că e rupt de realitate și scoatem în față restul problemelor din sistem, pentru că așa e logic!

Free Miorița_Poienile de sub Munte

 

Internet and mobile world nișa, nișei, nișelor vieții

Internet and mobile world nișa, nișei, nișelor vieții

     Tehnologii peste tehnologii, toate smart, toate rapide, toate mobile, toate safe. Soluții din ce în ce mai nișate. Majoritatea standurilor au cuvinte și povești general valabile fără spună de fapt ce fac ei concret pentru omenire. Ok, e o tactică să stai de vorbă. Dar când începi să vorbești cu ei, regreți în 10 secunde c-ai întrebat. Îmi povestea de exemplu un tip cu nume de ungur că reprezinta o companie germană, cu clienți în X sute de țări. Ok și ce problemă rezolvați? Păi știți că 5% din emailuri nu ajung pentru că se scrie adresa greșit gmial în loc de gmail. Noi rezolvăm asta.

     Pe bune? Voi rezolvați 5%, care în realitate or fi vreo 2-3% din prostiile, neatenția sau tâmpenia altora, posibili spammeri? Din chestia asta vă luați voi salarii și platiți standul ăsta și drumul și hotelul și toate cele ca să spuneți chestia asta la 50 de aiuriți ca mine? Nu știu cum să zic, dar mie îmi dă cu virgulă așa la o primă vedere din avion. O fi o piață, nu zic nu, la câte "tâmpenii" se vând pe lumea asta nu m-aș mira. Dar nu pot să nu mă mir la cât de înguste devin nișele.

     În ritmul ăsta printr-o aplicație de IOS și Android, o să rezolvăm în curând problema șireturilor de la pantoful drept care se desfac pe timp de ploaie și n-o să mai fie nevoie să te apleci să-ți legi șireturile pentru că ai acum o aplicație care face asta. Vor există 3 start-up-uri care tratează problema. Vor obține finanțare de la un arab și se vor prezenta la târguri de tehnologie. Pentru ca toate celelalte probleme vor fi rezolvate!

 

Așa începe introducerea I.A. în producție

 

 

De ce nu sunt ok micro-hidrocentralele?

De ce nu sunt ok micro-hidrocentralele?

     Văd chestia asta de mai jos și multe alte poze la mulți alții care condamnă micro-hidrocentralele pe râurile de munte. Ceva nu se leagă la mine: Curge apa la vale și tu, omenire, te folosești de o parte din forța asta a curgerii apei, ca să învârți niște turbine. După care apa curge mai departe. Cealaltă parte, ar trebui să curgă nestingherit, zic eu. Nu?

     Deci problema n-ar fi conceptul de micro-hidrocentrală în sine, ci felul cum este aplicat. Nu? Greșesc? Ziceți voi care vă mai pricepeți! SI ce-i cu tevile alea? De ce lasă la vale râul să curgă prin țevi si nu prin albia lui? (asta în aval de hidrocentrală)

     De ce spun toate astea? Pentru că mie nu mi se par în regulă nici atitudinile astea verzi-extremiste de tipul "dinamită în curu' ăluia a cui e hidrocentrala și a familiei lui", citez din memorie un comentariu la niste poze pe tema asta.

     Păi bine frații mei verzi, curent din arderea rahatului de dinozaur nu, că e nașpa pentru planetă, curent de la hidrocentrale nu, că…? (n-am înțeles de ce), curent de la panouri iar nu vreți că nu mai putem să cultivăm pământul, eolienele cică n-ar fi nici alea bune pentru că schimbă curenții de aer și influențează clima, fauna și împiedică migrația fluturilor nord americani de stepă…Păi ce vreți fraților să facă omenirea? WC în fundu curții și apă cu găleata la fântână? Păi ce facem? Ne întoarcem de unde plecarăm?

Ok sunt probleme, le-ați semnalat. DAR ceva soluții aveți? sau ne place doar gargara? Ce-ar fi să insistăm asupra soluțiilor cel puțin la fel de mult cât insistăm asupra semnalării neregulilor.

 

 

 

Liber la cunoaștere

Liber la cunoaștere

     Europa, și probabil restul omenirii foarte curând, a avut un moment de "sclipire de geniu". După ce au trecut câteva sute de ani în care au avut timp suficient să vadă că împărtășirea informațiilor, a cunoașterii duce la o mai bună și mai rapidă evoluție a omenirii,  în sfârșit s-au gândit să reglementeze chestia asta. Astfel, până în 2020 orice lucrare științifică finanțată din fonduri publice sau public-privat, va trebui să poată fi accesată de oricine gratuit. 

"Ultimately, the commitment rests on three main tenets: "Sharing knowledge freely", "open access", and "reusing research data".

(sursa)

     Pentru că așa e în viață, până nu-ți ajunge cuțitul la os, nu-ți scoți capul din rahaturile tale să gândești cu mintea limpede soluții simple, evidente cu efecte pe termen lung. Cam așa e și cu cercetarea la nivel european.

Și ceva legat de tema asta:

 

Delta Dunării e jefuită ca-n codru

Delta Dunării e jefuită ca-n codru

     Mă uit la reportajul de mai jos, și-mi dau seama că ceea ce vedem, ceea ce reușesc niște reporteri prost plătiți să ne arate, este poate doar vârful unui iceberg. 20tone de pește  din Delta Dunării, înseamnă cam 1% din ceea ce se pescuiește ilegal (vorbim de pescuit cu plase, industrial, nu gigel care dă cu bâta-n baltă).

     Ar fi nevoie de o lege de următorul fel: În următorii 5 ani se interzice pescuitul în TOATĂ Delta Dunării. Scurt și fără excepții. Sau în următorii 10 ani se interzice tăierea de material lemnos destinat exportului sau prelucrării. Sau ceva similar. Da, ar fi soluții extreme și poate că există alternative mai soft, dar cert este că nu putem exploata natura într-un ritm mai rapid decât cel cu care ea se poate reface. Asta e legea de bază care ar trebui să guverneze în multe situatii de exploatare a resurselor naturale. (nu vobim de petrol sau cărbuni ca ăia se refac cam greu).

Revenind la Deltă, vedem ce jaf se practică, și apoi nu putem să nu ne gândim la postul de guvernator al Deltei Dunării, cine a dat spagi cui și de ce sunt atât de mari. Pt ca miza e enormă. SOV, Bogdan Olteanu, Liviu Mihaiu, Tăriceanu, sunt doar câteva din numele legate de dosarul respectiv.

 

Am luat prânzul cu Nicușor Dan

Am luat prânzul cu Nicușor Dan

     Universul, viața a făcut să se întâmple chestia din titlu, fapt care mi-a dat ocazia să simt omul pe viu, să discutăm puțin și off-the record, să văd îndeaproape cam ce fel de om este. Iată de ce cred că ar trebui votat Nicușor Dan:

– Faptul că e matematician are un reflex dobândit în a aborda problemele în față căutând o rezolvare. Nu vrăjeală, nu gargară, nu cum să se scoată, ci o rezolvare la o problemă. Instinctiv omul caută soluții. Și orașul ăsta are nevoie de asta.

– E vesel. Omul zâmbește sincer și des. Doar pentru chestia asta merită un vot de la fiecare. Suntem prea posaci fraților, prea încrâncenați, prea plini de ură și frustrări. Iar politica e vârf de lance în chestia asta. N-ar strica puțină relaxare.

– Are momente de tăcere, pe care eu le-am perceput ca fiind momente în care omul gândește. Hai să fim sinceri, ăsta e un lucru rar printre candidații la primăria Bucureștiului.

– E realist. Din discutia cu el, am rămas cu impresia că e un om foarte bine ancorat în realitate. Nu visează pasaje aeriene și alte avioane. Știe destul de clar ce și cât poate face în primă etapă.

– Are în jurul lui (candidați la primăriile de sector și consiliile de sector) oameni tineri, plini de energie, bine pregătiți!

– Are planuri pe termen lung. Ați mai auzit asa ceva la vreun candidat?

– Este ușor maleabil. Doar ușor, doar când trebuie, doar cât trebuie. Nu e absurd, nu e fixist până la extrem!

Dacă aș putea l-aș vota. E cea mai bună ofertă pentru București! Întrebări și răspunsuri aici, și aici ; viziune, program aici.

 

rp_PowerToThePeople-Logo.jpg

O școală privată, sistemul Cambridge

O școală privată, sistemul Cambridge

    Am ajuns via Vlad, la interviul ăsta cu o profesoară de la o școală privată din București, pe care vi-l recomand să-l citiți. Care mai sunteți profesori, puteți "fura"  câteva tips and tricks care ar putea face diferența, fără să fie nevoie să schimbați tot sistemul de educație de sus până jos. Până se va mișca elefantul ăsta numit educație, cred că fiecare profesor poate face o diferența punctual, la ora lui, în limitele libertății lui la clasă.

În sistemul Cambridge, profesorul este coordonatorul elevilor: el le facilitează învățarea și planifică cine ce să facă și când. Încerc să le dau roluri. De exemplu, de ce să-l verific eu pe Florin dacă a înțeles, când știu că a înțeles? Mai bine să-l verifice colegul lui, altfel o să aibă și el o imagine despre ce se întâmplă. Încet, încet, vor ajunge să fie foarte sinceri cu ei și cu cei din jurul lor și să fie obiectivi. Sistemul Cambridge îl lasă pe elev să fie persoana principală, să fie în centrul atenției și să-și asume responsabilitatea pentru propria învățare. (sursa)

     De exemplu, noi aveam un profesor în liceu de Istoria Artei (care ne predase și muzica în școala generală). Cei care făcusem ore cu el și în școala generală, eram obișnuiți, îi cunoșteam stilul de predare, slăbiciunile și punctele tari. Uneori, primăvara-vara, când era cald, n-aveam chef de ora lui pur și simplu, deși era una dintre cele mai interesante. Și cine n-avea chef îl aștepta pe hol în fața clasei (nu exageram niciodată, mai făceam cu rândul, nu toti mereu) Și el zicea:

– Ce e bă? N-aveți chef de ore?

– Nu, domn' profesor, nu vedeți ce soare e afară, e cald, frumos.

– Bă vă las, dar trebuie să-mi spuneti ce vreți să faceți? Să nu pierdeți vremea aiurea.

– Nu domn' profesor. Mergem la film.

– Ce film? Spuneam noi ce film era la cinema… După care spunea, pare o porcărie, dați banii degeaba.  Aveți bani? Luati de aici. (da, chiar vroia să ne dea bani în timp ce plecam de la ora lui.)

– Nuuuu, mulțumim. Avem domn' profesor. Multumim. (Aiurea că nu prea aveam de obicei, dar ne era rușine să luăm de la el, deși ne știam prea bine cu el).

     Ora viitoare ne punea să povestim filmul și începea să coordoneze o discuție liberă despre filosofia filmului, indiferent ce porcărie am fi văzut. Dacă nu mergeam la film, ne întreba unde am fost, ce-am făcut, de ce, ce sentimente ne-au determinat să facem asta și așa mai departe. Și găsea din orice fapt, aparent banal pentru noi, câte o lecție de viață, câte o filosofie, ne diseca sentimentele, trăirile, (destul de amestecate în adolescență), încuraja replicile colegilor, chiar și ăia care vorbeau în barbă." Zi bă Petcule mai tare! Clar, rar și tare!" asta era replica lui de fiecare dată când cineva începea să vorbească la ora lui.

     Alteori ieșeam cu toții pe iarbă în parcul din curtea liceului și ne vorbea acolo despre artă, diverse curente și alte chestii. La muzică, cel putin o dată pe lună sau mai des, venea cu hardughia de pick-up și ne punea audiții de muzică simfonică. Da, la clasă ne punea muzică, ne zicea cine e compozitorul, în ce perioadă a trăit, ne întreba din ce curent face parte, 2-3 vorbde despre el și bucata de muzică ce urma să o audiem.

Apoi în timpul audiției noi trebuia să scriem pe hârtie.

– Ce să scriem domn' profesor? întrebam noi ca niște papagali învățați cu dictarea de cuvinte.

– Orice bă! Orice vă trece vouă prin cap când ascultați muzica asta.

     Se făcea o liniște de doar musca și muzica se mai auzeau. Și încet, încet am început să scriem, să ne obișnuim cu stilul ăsta. Mai târziu, colegii din liceu care nu mai văzuseră așa ceva, erau complet în offside și, deși excelau la toate celelalte materii, când erau puși să gândească ceva original, că creeze, să se exteriorizeze, să-și imagineze, întâmpinau probleme.

     La fel era și la filosofie, maică-mea ne dădea teze cu cartea pe masă. Oricum n-aveai ce să copiezi la filosofie din manual. La început majoritatea se bucurau că se pot uita în manual liberi, fără să se mai ascundă, ca la alte materii. Unii întâmpinau probleme când erau teme de interpretare, de gândire, alții disperați răsfoiau manualul în căutarea unei soluții salvatoare.

Soluția nu era acolo, ci în toți anii de dinainte în care fusesei, sau nu, învățat să gândești.

 

foto

Cum faci alei de beton

Cum faci alei de beton

Buget

     Sigur, sunt multe metode de a turna și decora aleile de beton. Eu vă povestesc cum am făcut eu. În primul rând, la un calcul simplu, concluzia a fost că e mai eficient să torni betonul direct cu CIFA, cu betoniera. Chiar dacă nu ajunge direct în locurile unde ai nevoie, e multi mai rapid, mai ușor, mai ieftin și mai bun calitativ să torni betonul așa decât să cumperi peitriș, ciment la saci să amesteci și să torni tu. Chiar dacă îl cari cu roaba dintr-un loc unde-l lasă betoniera, tot e mai eficient din toate punctele de vedere. (atunci cand ai peste 1 mc de turnat) Sigur, fiecare face cum crede. Eu așa am ales. Calculele le poate face fiecare. 

     În cazul meu am dat 600 lei pe 1mc de scândură din care am făcut cofragele, 50 lei pe negrese, și aproximativ 200 lei pe mc de beton. Am turnat în total aproximativ 14 mc de beton, aleile prin curte, căminul de la puț și un rest de bordură de 6 m la gardul cu vecinul. Prima dată am platit și pompa de ciment (300 ron) care mi-a permis să torn direct în zone mai greu accesibile. Am mai retușat pe ici pe colo cu niște șapă autonivelantă,  Am mai luat niște plasă subțire de fier să fie și ceva armătură pe ici pe colo cât de cât, total general rotunjit undeva în jur de 4500 lei doar ca să scapi de noroiul din curte. Și merită toți banii. Credeți-mă! MERITĂ, să-i dea D-zeu sănătate lu' ăla de a inventat cimentul, apa, betonul și tot amestecul ăsta minune. E de vis!

Decorare

     Apoi, după ce te vezi cu sacii-n căruță, scăpat de noroi, praf și buruieni, începi să faci mofturi. Vrei să fie fin, să fie altă culoare, alt model și tot felul de fițe. Povestea cu mătura pe betonul proaspăt la mine n-a funcționat pentru că n-am avut mătura potrivită, adică nu se face cu una d'asta

Alee_beton

ci cu una d'asta:

     Scopul betonului, mai este și acela de a nu lăsa apa să se acumuleze lângă pereții casei. Și din punctul ăsta de vedere am cam reușit. Mai am 3-4 bălți, dar sunt foarte mici si se usucă repede chiar dacă nu e vreme caldă sau însorită. Per ansamblu e ok panta de scurgere peste tot. Așa, luat la bani mărunți, e ca-n fotoshop, nu se termină niciodată dacă te apuci să retușezi.

    Dar s-o luăm cu începutul. Se curăță cât se poate de bine terenul de buruieni în primul rând. Eu n-am făcut așa de bine, dar nici nu cred că mai trece iarba prin folia de plastic și prin beton. Iar dacă trece, merită să trăiască.

Alee beton_7

 

Cofrag alee beton

Alee beton_8

 

apoi Am pus o folie neagră de construcții

Folie cofrag alee beton

Folie cofrag alee beton_2

     Pentru un plus de rezistență și pentru a împiedica putin crăparea cimentului peste 2-3 ani, peste folie am pus o plasă sudată, cea mai subțire de 3mm pentru a-i conferi puțină rezistență și un minim de flexibilitate. Am tăiat-o cu flexul la dimensiunile de care aveam nevoie. (merge și cu un clește de sârmă mai sănătos sau cu un clește de fier d'ăla mare, dacă aveți, dar dacă aveți d'ăla, deja ce spun eu aici vi se pare ABC).

Folie plasă cofrag alee beton_2

Folie plasă cofrag alee beton

După care am turnat beton. Și pentru că magazinele de bricolaj sunt praf și nu găsești scule banale, mi-am improvizat scula asta cu care, (singur fiind în anumite etape) am reușit să dau panta de scurgere. Și a funcționat foarte bine.

Alei beton_1

Alei beton cu pisici

Alee beton_9

 

Aseară am încercat o soluție de decorarea a betonului cu vopsea. Vopselele de ciment din magazinele de bricolaj cau doar câteva nuanțe de excepție (gri, gri deschis, roșu și bej). Am făcut o probă cu bej. Am decupat o placă de polistiren de izolat, de genul celui care-l pui sub parchet, de 2 mm subtire încercând să imit piatra de râu. Trebuie să mai exersez. :)) S-ar putea să chiar să vopsesc tot cimentul o singură culoare fără nici un model. Vopseaua îi prelungește durata de viață (acoperă toți porii prin care intră apa și îngheață și-l crapă) Am făcut un test în zona unde voi muta țarcul câinelui.

20160515_082633[1]

 

Probleme și soluții

Luați cusaci uscați și cu cât mai puține noduri (dacă vorbim de cofraje de pereți, plafoane, beciuri, cămine de puțuri.) La alei e mai simplu. Da,am avut parte de probleme din belșug. În primul rând cușacii cu care am făcut cofragul la căminul de la puț (acolo unde stă bazinul de presiune, pompa de apă și unde e locul de unde mă aprovizionez cu apă în casă) deci cofrajul de acolo a cedat la un moment dat când turnam cu elefantul. Rezultatul: vreo 10-15 cm de beton moale de pe fundul căminului a trebuit scos cu găleata. Atunci rapid, pe moment. Apoi dă-i și întărrește cofragul, pune-i proptea și toarnă mai departe. Din cauza asta am risipit puțin beton, pentru că nu am mai putut sa torn până sus așa că am pus la intrare la poartă, undeva unde nu era prevăzut. Din cauza asta, am întârziat cu restul așezării de beton, s-a cam întărit și n-am mai putut să-l așez să fie cât de cât fin. Pur și simplu n-am mai avut timp. S-a întârit mult prea repede. În altă etapă a venit ploaia înainte să se întărească. A dat câțiva stropi cât să lase urme, repede să n-apuc să-l acopăr și dup'aia s-a oprit. Parcă natura făcea mișto de munca mea. 🙂

Faceti betonul mai moale. Un sfat ar fi, ca atunci când comandați beton la cifă, dacă știti că aveți nevoie de mai mult timp să-l cărați unde vă trebuie sau aveți nevoie să-l manevrați mai mult de 2 ore să zicem, într-o zi cu soare, îl rugați pe șoferul de pe betonieră să-l facă mai moale, adică să-i mai pună puțină apă, e ok, nu se strică și puteți să faceți treaba ca lumea. Nu cum am făcut eu. Sigur și eu am dres-o într-un fel cu șapă autonivelantă de trafic mediu, care apropo, e genială. Numai ca ea are tendința să îndrepte terenul pe care e turnată, ori mie îmi trebuia puțină pantă, dar s-a rezolvat. Destul de scumpuță jmecheria asta, dar merită.

Acoperiți bălțile. În câteva locuri s-au format bălți. Am făcut un amestec de ciment cu apă, un fel de lapte de ciment (un sac de ciment de 40 kg e 17 lei) și am turnat în locul cu pricina. Eu, de vreo 4 ori pănă când balta n-a mai fost sau a fost prea mică să mai merite deranjul. Pare simplu, dar n-a fost.

Aruncați pisicile la câine. Pisicile au deosebitul talent de a călca exact acolo unde ai turnat un petec de ciment proaspăt. Sunt incredibile. Îmi venea să le arunc peste gard, dar nu le-am prins și pe cățea o durea sub coadă de problema mea.

Mr. Blade – o chestie de cochetărie masculină

Mr. Blade – o chestie de cochetărie masculină

     Acum aproape o săptămâna am primit o invitație să mă bucur de serviciile oferite de Mr. Blade – the barber shop. Chestia asta a picat așa foarte ciudat, pentru că ultima dată când îmi amintesc eu că am fost la frizer, aveam vreo 16 ani și-mi dădeam pleata jos. Sunt sigur că am mai fost de atunci la frizer, dar nu-mi amintesc. Apoi de vreo 7 ani, mă tund acasa mai mult sau mai puțin ajutat pentru simplul fapt că nu prea mai am ce să tund. Timp de câteva zile m-am tot gândit: Ce să caut eu la frizer, ce să-mi facă băieții ăia celor 3 fire de păr? Să-l facă vâlvoi? Barbă nu port… deci ce?

     Gândindu-mă eu așa mi-am adus aminte de-un mic vis de-al meu, de când aveam vreo 14 ani și începusem să mă obișnuiesc cu aparatele de bărbierit, îmi luasem cel mai jmecher pămătuf de spumă,d'ăla din păr natural, cea mai scumpă pastă de bărbierit la vremea aia. Chiar dacă nu aveam decât mustață și ceva fire pe ici pe colo, eram pregătit, încântat, executam ritualul ăsta cu mare importanță așa cum văzusem eu în filmele cu mafioți. Și atunci mi s-a pus o dambla, pe care nu mi-am satisfăcut-o niciodată, până ieri seară. Să mă bărbieresc cu briciul. Sau și mai bine să mă duc la un salon d'ăsta gen, Mr. Blade și să mă bărbierească ăștia cu briciul cum îl bărbierea pe DeNiro, cu pămătuf și tot tacâmul.

Ei bine cam așa m-am simțit eu acolo.Mă rog, așa era în mintea mea.

 

     Revenind cu picioarele pe pământ, chestia asta, ritualul ăsta de a merge la barber shop, măcar din când în când, mi se pare genial. Și mi-ar plăcea să-l fac. Just for fun! Apoi, baiatul care s-a ocupat de mine, chiar își știa meseria și am aflat de la el tot felul de trucuri și chestii noi:

– o cheste gen photoshop a fost să ia barba de pe obraji cu mașina lăsând un fel de cioc care mai "subtiază" fața și mai "dă jos câteva kg." :))

– mustața era puțin prea lată pentru fizionomia mea, așa că a luat cu briciul fix 17 fire de păr. 17, ca să fie simetrică pentru că nu era, așa naturală, nu era simetrică.

– există mai multe cauze pentru care bărbații chelesc, adică mai multe tipuri de chelie. Genetic, chelie aerată (aia cu pete) și chelia asta cum o am și eu care cică se datorează unui sistem imunitar slăbit. Moare rădăcina părului și e pa. 

– poți face 2 chestii: – dacă-ti dai seama la timp, poți stopa procesul cu diverse soluții naturale printre care cea mai simplă e consumarea unei lingurițe de ulei de semințe de dovleac. Una pe zi.

                              – dacă e prea târziu singura soluție e implantul.

– masajul ajută foarte mult atât scalpul, cât și agolmerarea de țesut adipos, în cazul meu sub pleoape. Deci va trebui să-mi masez până-mi sar ochii din cap ca să scap de chestiile astea de sub ochi. Vorba aia, apoi  "rad barba pân' la os și mă fac tânăr frumos"

– Mașina de barbierit electrică Philips își face treaba e ok, de altfel orice altă mașină care costă între 200-500 lei.

– Exista brici cu lamă interschimbabilă.

   Cea mai tare chestie: Băiatul avea un fel de praf închis la culoare, din chestii naturale sau ceva, pus într-un fel de solniță. Și dacă aveai o chelie mai… deasă, îți dădeai cu praful ăla și părea că ai păr din nou. Am încercat și eu, dar datorită formei cheiliei, n-a prins peste tot, nu se așeza uniform și l-am dat jos că-mi dădea o formă ciudată cheliei. Cum ar fi fost să pleci de la frizer cu mai mult păr decât te-ai dus?! 🙂

Ce să vă mai spun, recomand locul, e ok, oamenii sunt prietenoși și știu ce fac. Acum un before and after, dacă aveți chef să numărați firele de păr dinainte și după 🙂 Știu că nu pare mare diferență, dar un ochi format o vede.

 

   Before_Mr. Blade the barber shop

 

 

 

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

After_Mr.Blade the barber shop

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Știrile mele – 13 mai 2016

Știrile mele – 13 mai 2016

Duminica trecută Germania a produs atât de multă electricitate din soluții alternative, încât a trebuit să plătească oamenii ca să consume curent

Doi chinezi au plantat 10 000 de copaci

Undeva în Japonia, un programator are probleme :))

Care sunt costurile din spatele unui bilet de avion

Învățăturile unui "indian" nord american bătrân

Când spuneam că luăm medicamente degeaba lumeă mă "înjura" și zicea că sunt hipster nebun. Luati fraților apă chioară!

Mizeriile lui Dragnea la Ministerul Dezvoltării

Camioane electrice?

Brazilia și-a suspendat președinta

Proiect pentru alinierea la media europeană: Săptămâna de lucru să aibă 38 de ore. cu 2 ore mai puțin. Vinerea!

 

O poveste de pe Pinterest care funcționează

O poveste de pe Pinterest care funcționează

     Știți că pe pinterest lumea e minunată, extraordinară și poți face singur orice la un preț de nimic. Există soluții magice la orice problemă pe care le poți aplica chiar tu, simplu, rapid, ieftin și eficient. 🙂 Ei bine am hotărât să testez o astfel de soluție. 

Problema: Buruieni. Aveam nevoie să omor niște buruieni de toate felurile dintr-o anumită zonă unde urmează să torn niște beton.

Soluția Pinterest: Rețeta e așa: 2 litri de oțet, o cană de sare, (ei zic cup, eu am pus o ceașcă medie, să zic), și un sfert din aceeași ceașcă de detergent de vase. Am amestecat toate astea într-o sticlă de 5 litri până s-a dizolvat sarea. Soluția trebuia aplicată prin puverizare pe plante pe timp de soare. Efectul în 3-4 ore.

În realitate: Soluția a funcționat cumva. N-am avut soare în ziua aia. Am aplicat dimineața pe la 8. Țâs, țâs pe plante până m-a durut mâna. La ora 14.00 când m-am întors am văzut efectele. Dimineață iarba arăta cam așa:

iarbă_verdeDupă tratament arăta așa:

iarbă_uscată

Normal ar fi trebuit să mai insist, dar pentru că se terminaze soluția și nici nu era soare așa cum spune la carte, am trecut la artileria grea, adică la sapă. După tratamentul cu sapă și zmuls Arăta așa:

Cofrag_alee_beton

Am turnat beton – episodul 1

Am turnat beton – episodul 1

Zilele astea am fost o țîră ocupat :). Am experimentat cum e cu munca asta în construcții. Aproape. Ce-am făcut?

– Am săpat (lărgit) o groapă. Cam la vreo 17 roabe de pământ… așa. Groapa era, am săpat-o mai demult, dar am făcut-o mai mare. 🙂

groapă Puț

 

Am cofrat căminul puțului și aleile unde trebuia să torn beton.

elefentul

 

Apoi ne-am luptat 2 inși să întindem 8 mc de beton pe alei și prin curte. Cade betonul ăla prin pompa aia cu o forță incredibilă. Abia mă țineam de ea.

Alee_beton

Alee Beton

Probleme/soluții:

– Unii spun că va crește iarba prin beton. Nu știu, habar n-am. Timpul va spune. Dar dacă iarba aia iese prin 10 cm de beton, poate că merită să trăiască. 🙂 Nu, eu nu cred că va iești iarba prin beton. Dar se poate întâmpla ca, fie într-o crăpătură sau pe la margini sau la colțuri sau într-o găurică rămasă neacoperită, să se strângă putin praf și-n ăia 2mm de praf să-și înfigă buruiana rădăcinile. 

– Pantele de scurgere a apei n-au ieșit perfect din varii motive (experiența mea în domeniu la ora respectivă, adică 0, beton prea moale la început, prea tare la final, timp disponibil foarte puțin, teren în valuri, etc.)

– Jmecheria cu mătura a fost o soluție de ultim moment pentru a da o față betonului cât de cât. Nu e grozavă, cum de altfel nu e grozav nici aspectul fin, neted al stratului final de beton.

– A 2-a zi, undeva într-un colț, am făcut un amestec de nisip cu ciment și apă, cam 3 parți nisip și 2 părți ciment, foarte moale și l-am turnat peste betonul pus cu cifa, să văd cum iese, cum se vede cimentul cu o față netedă, fină. Cam la fel de urât. Cimentul în forma lui brută e urâțel, dar e ieftin și destul de rezistent. Partea asta cu stratul final, mai fin și mai concentrat în ciment, mă ajută să ameliorez problema cu pantele de scurgere.

Văd că exisță soluții de cosmetizare a cimentului  cu vopsele și lacuri pentru un aspect decent. O să încerc.

 

Școala în Finlanda

Școala în Finlanda

     În timp ce Ministerul Educației de la noi are impresia că poate schimba educația prin schimbarea manualelor. (ok, ar putea, dar ar fi infim), finlandezii au schimbat întreg conceptul de școală, de metodologie, de predare, de obiective, etc. Cu totul altceva. Și ceva-mi spune că nu e rău.

10.500 de metri pătrați găzduiesc: școli primare și secundare, departamentul pre-școlar, casa pentru tineret, sala de servire a mesei, o sală de teatru, biblioteca, sala de sport și altele. 

Orele de studii au loc într-o atmosferă relaxată. Fiecare copil e liber să-și aleagă poziția dar și locul pentru orele de studii, iar comunicarea cu semenii în timpul orelor este încurajată.

Interacțiunea cu mediul este susținută de ferestrele imense, cu  care este dotată școala. Astfel copii nu se simt prizonierii unui plan de studii sau captivi în 4 pereți.

 

Soluții?

În timp ce unele sunt greu de imaginat spre imposibil. ( De ex. nu cred că vom avea vreo școală în România, în sistemul public de educație, care se semene cât de cât cu asta de mai sus. E greu, e scumpă durează mult, etc.), altele sunt atât de simple și fac o atât de mare diferență. E vorba doar de bună voință. (de ex. Ce-ar fi să se renunțe la alinierea aia stupidă a băncilor în sălile de cursuri. Cât e de greu?)

– Cât de greu e ca profesorii de muzică să-și facă meseria, să pună audiții, să "explice" muzica, orchestra, instrumentele, etc. (Noi am avut noroc și aveam un prof pe care-l ajutam să vină cu pick-up-ul în zilele în care aveam audiție muzicală)

– Cât de greu e ca profii de desen, de sport și alte materii să-și facă treaba așa cum trebuie. Să explice niște notiuni de desen, de sport, să treacă pe la fiecare-n parte să-i dea un sfat.

Sunt chestii simple care țin de bunăvoința și de caracterul dascălului.

Citiți și enervați-vă mai mult aici

Știrile mele – 15 martie 2016

Știrile mele – 15 martie 2016

Premiul Nobel pentru educație merge la o palestiniancă din Cisiordania

Un cunoscut hacker își dezvăluie identitatea. E român

Pentru că unii nu pot citi de pe ecrane, există librăria unde-ți poți tipări singur cartea

O idee inutilă: Bicicleta nu-i mașină, deși unii bicicliști insistă să se comporte ca atare

Într-o noapte senină putem vedea cu ochiul liber doar 2000 de stele

La Fukushima încă sunt probleme

Soluții la trafic

O soluție pentru pușcăriile aglomerate

O soluție pentru pușcăriile aglomerate

     Se plângeau unii la un moment dat că pușcăriile noastre sunt aglomerate, că sunt prea mulți etc. Uite aici o soluție: De vreme olandezii sunt băieți buni și n-au timp de prostii, le-au rămas libere câteva pușcării, pe care noi sunt sigur că am avea cu cine să le populăm. În mod cert ni le-ar închiria la un preț modic. 🙂

foto

Urăsc coloanele oficiale

Urăsc coloanele oficiale

     Dintotdeauna. Dar ca biciclist le mai urăsc încă o dată. Dacă mă întrebați pe mine, dreptul la coloană oficială ar trebui sa aibă Președintele și Primul Ministru, și doar în situații de urgență (calamitate, război, amenințări la persoana lor, etc). Restul? mai încetuț că-i mai draguț! Adică ce urgența are Preafericitul? De ce are el nevoie de coloană oficială? Cade cerul, sau ce?

     Mi se pare un afront maxim din partea celor care au privilegiul ăsta. Folosind coloana oficială ei ne zic așa: "stați băi acolo fraierilor, stați în trafic, noi trecem, că noi suntem mai jmecheri decât voi fraierilor. Stați pe loc muritorilor. Noi suntem zei aici, trecem când vrem cum vrem." Eu așa percep.

      Aș fi tare curios să văd niște calcule corporatiste cu privire la costurile coloanelor oficiale dintr-o lună sau un an. Dar un excel d'ăla serios, un business case ca lumea, care să prindă costurile cu benzina, cu salariile tuturor oamenilor angrenați în coloana oficială, câți man/day, câți bani pierd ăia care așteaptă, tot, tot, tot. Și dup'aia cu calculele alea mers și strâns semnături pentru modificat legea asta cu coloanele oficiale.

    Apropo, era o inițiativă a nu mai știu cui care ar fi trebuit să fie încă din 1990, de a schimba legea care reglementează inițiativa cetățenească. Adică să fie mai ușor tuturor să înainteze propuneri legislative. Sper să le iasă!

foto

Energie verde ep. 1 – teoria

Energie verde ep. 1 – teoria

La cererea publicului am să descriu mai jos informațiile pe care le am despre sistemele  de producere a energiei (electrice) prin panouri fotovoltaice și eoliene, așa numitele sisteme hibrid (nu iau in calcul microhidrocentralele, pentru că sunt un caz aparte).

Trebuie spus de la început că:

– n-am pregătire teoretică în domeniul (sunt umanist prin formare).

– n-am pretenția ca informațiile sunt 100% corecte, așa că nu săriți la beregată

– nici măcar nu am un astfel de sistem propriuzis, la mine acasă, încă. Dar sunt pe punctul de a-l începe.

Exista două situații în care funcționează astfel de sisteme:

1- On-grid, adica sistemul este conectat la rețeaua publică de electricitate.

2- Off- grid, când sistemul hibrid nu este conectat la rețea, energia produsă urmând a fi gestionată local.

Sistemul On-grid

Despre ăsta chiar nu știu nimic, decât că presupune existența unor surse de producere a energiei (panouri fotovoltaice și/sau turbine eoliene) și a unui contoar special cu dublu sens ( adică înregistrează ce primești de la rețea, dar și ceea ce bagi în rețea.) Un astfel de contoar, cică ar costa în jur de 4000€, îl iei de la ENEL. Deci se poate, în sfârșit și la noi chestia asta. Teoretic. Și ar mai fi problema că tu produci curent continuu, la 12 sau 24V si trebuie sa verși în rețea curent alternativ și asta o faci printr-un invertor.

Avantaje:

–  daca ești conectat la rețea nu-ți faci griji că rămâi fără curent.

– nu-ți bați capul cu soluțiile de stocare a energiei

– nu ești forțat să produci o anumită cantitate de energie.

Dezavantaje:

– nu-ți oferă independență energetică. De ex. în cazul avariilor la rețeaua publică.

– dacă nu produci suficient, e posibil să platești ceva la factura ENEL, sigur mai puțin, dar ideea este să nu plătești nimic ca să se justifice investiția. Să ieși pe plus într-un fel sau altul. (nu știu dacă îti dau ei bani, cred ca mai degrabă nu te taxează, atunci când ar trebui.) Cred că există o metodă de conciliere.

                                                                                                                                                                                                                         foto

 Sistemul Off-grid

În cazul sistemului off-grid, lucrurile sunt puțin mai complicate, pentru că ce produci, aia consumi. Și dacă nu produci suficient, trebuie să ai rezerve pentru zile negre, fără soare și fără vânt.

Așadar, pentru clima din România avem nevoie de următoarele:

1. Panouri fotovoltaice. Aici iar e o chestie de opțiune. Poți alege să ai multe panouri fotovoltaice de putere mai mică și mai ieftine/bucată sau poți alege să ai mai puține de putere mai mare (100-200 watts). Daca iei mai multe mici ai avantajul că în caz de grindină foarte puternică sau din orice alte motive, dacă se sparge unul, nu pierzi atât de mult, în schimb ai nevoie de mai mult spațiu, mai multe fire de conectare la baterii, mai mult praf/zăpadă de dat la o parte. La cele de puteri mai mari lucrurile stau invers. Pentru minimizarea pierderilor în cazul distrugerii mecanice a panourilor mă gândesc la o asigurare a acestora. Nu știu dacă la noi se practică, dar teoretic, n-ar trebui să fie probleme.

Avantaje:

– dacă ai suficiente panouri, ele pot produce mai mult decât consumi în zilele de vară sau oricând este soare.

– au o durată de viață destul de mare (aprox 25 de ani cu o eficiență de 80% din cea inițială).

– nu produc zgomot,

– e mai usor să le găsești un loc (pe acoperiș, terase, sau chiar pe sol cu orientare spre Sud)

Dezavantaje:

– Iarna o cam freaca la rece panourile, daca nu soare. De ex. un panou de 80 w/h (în luna iulie), într-o zi mohorâtă de iarnă,  fără soare îți poate aduce aproximativ 10-15w/h.

– necesită mentenanță. Curățat de praf și zăpadă.

 

2. Turbină eoliană. În cazul turbinelor eoliene, ești puternic conđiționat de vecinătăți. Locul ideal pentru ele fiind în spații deschise și desigur cu vânt suficient!

Avantaje:

– De regulă turbina poate produce mult curent. Pentru sisteme rezidențiale poți avea de ex. o turbină eoliană care să-ți producă în condițiile necesare de la 500 la 3000 watt pe oră.

– iarna turbina este vioara întâi, deoarece ziua e mai scurtă și soarele mai rar la vedere, pentru panourile fotovoltaice.

– marele avantaj al turbinei este că ea poate produce și noaptea, când tu nu prea consumi. Și iarna, noaptea e mai lungă.

Dezavantaje:

– Turbina, necesită și ea mentenanță și niște echipamente de protecție pentru situațiile în care vântul este prea puternic.

– Iarna se poate depune gheață pe pale, care gheață, poate "zbura" de pe pale când aceasta se învârte, și D-zeu cu mila unde nimerește gheața aia. Din nou asigurare la casă.

– Apoi, turbina face ceva zgomot, fapt care poate fi o problemă pentru tine sau pentru vecini.

 

Stocarea energiei

Principala problemă a soluțiilor de producere a energiei verzi, și nu numai, este stocarea ei pentru perioadele în care producția scade. În cazul soluțiilor rezidențiale energia se stochează în acumulatori cu tehnologie "deep-cycle".

Avantaje:

– îți oferă independență energetică pe o perioadă de timp direct proporțională cu dimensionarea sistemului. Când tot satul e în beznă și urlă că i s-a oprit centrala riscând să înghețe în casă, tu te lăfăi cu luminile aprinse și stai pe net.

Dezavantaje:

– Acești acumulatori au o perioadă de viață relativ scurtă, aproximativ 5 ani  în parametrii inițiali și nu sunt deloc ieftini, ca de altfel nici restul componentelor sistemului.

– trebuie depozitați în spații dedicate. Vorbim de curent… destul de mult curent cât să te prăjești sau să iei foc. De aceea trebuie atenție maximă și foarte bine izolați de frig (nu prea le place frigul) și de chestii care se pot aprinde ușor.

Pe lângă astea mai ai nevoie de un regulator de încărcare și de un invertor, fiecare dimensionate pe măsura sistemului.

 

foto

Consumatorii

Consumatorii sunt o altă componentă destul de importantă. S-a demonstrat că e mai eficient să schimbi consumatorii mari de curent cu unii mai noi, care consumă mai puțin, decât să produci curent pentru cei existenți.

– De ex. în cazul meu, unul din marii consumatori este mașina de spălat, care are intrare pentru apă rece, pe care o încălzește cu o rezistență electrică. Mașina asta în curând va fi schimbată cu una cu bule de aer, care are intrare de apă rece + intrare de apă caldă, pe care tu o poți obține fie solar, fie dintr-o centrală pe lemne, oricum, nu prin curent. Consumul se diminuează drastic, iar din experiența mea mai veche, cred că aceste mașini spală mai bine decât restul. Nu mi-e clar de ce nu sunt mainstream încă…

Pompa care-mi scoate apa din puț. Cred că o  să trec pe una la 12 V, pentru că este un consumator care va porni destul de des și în felul ăsta diminuez pierderile pe care le are invertorul.

Iluminatul. La un calcul simplu și banal, costurile cu iluminatul dintr-un apartament de bloc, reprezintă aproximativ 20% din totalul facturii ENEL. Astfel am trecut iluminatul pe 12 V folosind leduri de la Bridgelux. Cam scumpe ( între 40-120 ron), dar cu durata de viata de 50 000 de ore. Adică aproape forever.

Pompa de la centrala pe lemne care împinge apa în instalație, va fi și ea la 12 V. Pompele la 12V sunt destul de rare, ele pot fi înlocuite cu o soluție in-house. Unei pompe normale, la 220v, i se poate atașa un motoraș la 12V. Motorașul poate fi luat de la mașini (cel care actioneaza ștergătoarele de parbriz) sau din altă parte, însă trebuie dimensionat în funcție de necesitatea pe care o ai de la pompa, în funcție de debitul de care ai nevoie.

Apa caldă. Va fi și ea desigur produsă solar, în zilele cu soare, sau de la centrala cu lemne. Sunt sisteme care-ți produc apă cladă solar chiar si la -15C, daca e soare. Un boiler mixt, cu serpentina, este must have, în cazul acestor sisteme. Există soluții de producere a apei calde menajere (ACM) fără să ai nevoie de curent. Lângă tuburile vidate care încălzesc apa, unele sisteme au și un rezervor (exterior), iar apa caldă vine în instalație prin cădere, singura condiție fiind ca aceste panouri de apă caldă să fie montate deasupra celui mai înalt consumator de apă caldă. Presiunea însă, va fi dată de distanța de la care are loc "căderea". Pentru zielele de vară, când apa aproape că fierbe, rezervorul respectiv este prevăzut cu o supapă de presiune. Cum eu nu sunt chiar atât de minitehnicus, probabil voi lua pompe la 12 V din comerț.

Restul consumatorilor, frigider, laptop, telefoane, aspirator, prajitor de paine, blender, etc. vor rămâne pe circuitul de prize la 220v, curent care va ieși din invertor.

Cam atât… dacă aveți ceva de adăugat, întrebat… tastați cu încredere.

 

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com