Întâmplător am ajuns la Gala Societăți Civile pentru ca să ne mai vedem, să mai vorbim și noi, să facem networking. Ok boss, se face, că nu ne-am mai văzut de mult. Mă gândi io.

Trecui peste covoru roșu de la TNB, peste fițele și aerele de care abia mai respirai și ajunsăi în sală, unde Mircea Toma, (îl știți, ăla care a salvat Vama Veche), încerca glumițe cu publicul, cu luminițele de la telefon, "ca să ne amintim" cum a fost. Chestie care m-a pierdut din start. Apoi pe măsură ce evenimentul se desfășura, eu nu-mi puteam scoate din minte imaginea oamenilor ălora de pe unde fusesem noi să le punem lumină. Și mă gândeam ce-ar zice ei dacă ar fi aici? Ce-ar crede ei despre toată șarada asta? Cum li s-ar părea lumea asta ruptă parcă din alt timp, din altă țară. Și lucrurile astea nu se leagă în logica mea. Pur și simplu. Ăia cară baloți de paie în spate toată ziua pentru 50 lei, iar noi îi bem gratis din frigiderul cu bere de la eveniment. De plictiseala și ca să ai ceva în mână, că nu știi ce să faci cu mâinile. Da, știu asta e lumea. But it's wrong!

1 – Norocul n-are nici o vină. Așa cum îl auzeam pe Covaci în reclama aia cu Bikers for humanity, "construim case pentru cei mai puțin norocoși". Băi fraților nu e vorba de noroc aici. E vorba de eșecul societății în mai marele ei ansamblu. Nenorocul lor nu e picat din cer, e rezultatul alegerilor tâmpe ale societații vis-a-vis de administratorii imbecili care i-au dus la sapă de lemn și-i țin sclavii promisiunilor și ajutoarelor sociale sau de altă natură. Norocul nu prea are a face. E lucurătură omenească acolo în timp de zeci de ani.

2 – De partea cealaltă. Consliera care a citit mesajul președintelui României a spus că omenii din ONG-uri sunt modești și așa trebuie să rămână. Dar iată că de 15 ani, dl. Borțun a avut grijă să nu rămână modești și le-a oferit ocazia să-și arate modestia urcându-se pe scenă. Și din nou nea Toma ne îndemna la modestie prin sharuire pe rețelele sociale a chestiilor pe care le vedeam și auzeam sub umbrela Mulțumim cui trebuie!

3 – Un cerc. La TNB erau oameni în sală care fuseseră premiați la rândul lor, dar acum ofereu ei premii, alții prezentau, dar luaseră și ei premii și acum dădeau, era un fel de …. în cerc. Era un fel de clubul bloggerilor care se citesc unu pe altu și-și dau link reciproc ca să se citească între ei.

4 – Cum, doamne, poți să alegi câștigătorii? Ca să mă fac înțeles mai bine, m-am gândit la următorul exemplu. O școală, Gigel(cei mai puțin norocoși) se taie la deget și merg la cabinetul medical (sistemul de sănătate) unde nu au pansament. Vine X (ONG) și-i pune un pansament din trusa lui de supraviețuire pe care o cară zilnic după el. Pe Dorel îl doare stomacu de foame. Vrea să-și ia un covrig, dar nu-i ajung banii. Y(ONG) îi cumpără un covrig și i-l face cadou. Acum trebuie să premiezi fapta lui X sau a lui Y pentru că… gala societății civile și tb premii. Z care a făcut și el o faptă, rămâne pe dinafară pentru că nu-l interesează sau n-a auzit sau e din Satu Mare.

Eu nu i-aș premia.

Faptele pe care le fac ONG-urile sunt incomparabile. Practic compari mere cu cartofi prăjiți. Cum poți să alegi? Nu poți. Nici Mircea Toma nu poate, nici consiliera președintelui n-a putut să aleagă. Eu aș fi făcut o Gala Eșecurilor Societății, un fel de premiile zmeura de aur pentru eșecurile guvernelor și primăriilor.

"La categoria dezvoltare durabilă pe anul 2016, Zmeura de aur merge către Ministerul Dezvoltării pentru incapacitatea de a eletrifica satul Balta Roșie. Premiu pe care-l împarte cu Ministerul sănătății și Ministerul educatiei pentru lipsa unităților acestora din teritoriu și punerea în pericol a vieții a 100 de oameni."

Pe scurt

Societatea civilă intervine acolo unde restul societății, aia mare care alege lideri, eșuează și alege imbecili care dau de lucru societății civile prin incompetența lor. N-avem o școala în satul X, vine societatea civilă, face pe dracu-n patru și construiește o școală. Asta nu e o chestie de premiat și de mulțumit! Asta e o chestie de luat de guler și dat cu ei de pământ. E o chestie care te înfurie. Cel puțin pe mine.

Societatea civilă n-ar trebui să aibă de lucru decât  chestii flower-power, visătoare, de împins pe culmi și mai înalte comunitățile. Ori la noi se lucrează la nevoile de bază, acoperiș deasupra capului, sănătate, hrană, educație, drepturile omului.  Astea sunt scheletul pe care se construiește o țară normală.  Și scheletul tb să-l facă statul. Și la noi nu e ok.

Lucrurile nu pot funcționa așa la nesfârșit. Societatea trebuie să funcționeze prin pârghiile clasice. Completările punctuale sunt o picătură într-un ocean. De exemplu, Free Miorița pune lumină în casele nelectrificate, deloc. Pune panouri fotovoltaice. Se apropie de 100 de case în care a adus lumină. Dar în România sunt 100 000 de case care nu au curent. 100 000.  Așadar, a mia parte e chiar o picătură-ntr-un ocean. Niciodata un ONG nu va putea acoperi problema asta. Și catastrofele sunt la fel de mari în toate domeniile. Sute de sate cu mii de oameni care nu au acces la servicii de bază de sănătate, de educație. Sunt praf, semidistruse și nici toate ONG-urile lumii nu vor putea remedia asta. Sigur că fac muuult bine, dar problemele astea nu se rezolvă așa.

Facem awarness pentru societatea civilă

Nu Mr. Toma, nu dl. Borțun, gala asta nu face awarness decât în cercul ăla, în care-i știți pe toți cu nume și prenume. O gală d'asta de fițe nu-i face pe "cei mai norocoși" să înțeleagă că e ok să-i ajute pe ceilalți. Nu scoate voluntarul din nimeni. O gală d'asta nu contribuie la educarea ideii de voluntariat.

Și da, poate unii voluntari, unele ONG-uri au nevoie de mulțumiri, poate Gala asta le asigură vizibiliate și poate și ceva bani la un moment dat.  POATE. Nu mă pricep. Poate-i ajută la ego să meargă mai departe. Nu știu, doar că mă îndoiesc. Și eu unul nu functionez așa. Mă îndoiesc de faptul că evenimente de genul ăsta trezesc voluntarul din tine, mă îndoiesc de faptul că evenimente de genul ăsta îi fac pe cei cu bani să arunce fără număr în ONG-uri, să le îngroape de nu mai știu alea pe cine să mai ajute. Nu cred chestiile astea. Am colegi de birou, aici, în Pipera, corporatiști relativ informați care n-au auzit de Gala asta, dară minte ăia de la județ. Da, și acolo sunt voluntari. Și cred că cei mai mulți rămân necunoscuți publicului. Și e ok să fie așa pentru că pârghiile psihologice care te împing la voluntariat sunt cu totul altele și mai complexe, dar n-au nici o legătură cu suitul pe scenă.