h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

Tag: utile

Panouri solare pentru camping

haivas

Am avut ocazia deosebită să testez un panou solar, fotovoltaic, pentru zilele în care mergi în camping sau în sălbăticie.

Fără alte introduceri iată Nomad 14 plus, de la Goal Zero: panou fotovoltaic mono-cristalin, 14w/h, posibilitate de încărcat simultan 2 device -uri (mobil, brățară, tableta etc), se pot înseria mai multe astfel de kit-uri rezultând o putere mai mare.

Ce e mișto la varianta asta e felul cum e construit: destul de solid, pare fiabil și are tot felul de briz-briz-uri semi-utile: se pliază ca o carte ceea ce protejează celulele la transport, are magneți pe colțuri (îl poți pune pe mașină de ex la apusul soarelui), are niște carabiniere pt agățat și un loc unde să intre mățăraia de cabluri.

La început încarcă mai repede, de ex. de la 5% la 30%-40% e putin mai încet decât la priză. După 50% începe să gâfâie, îi ia câteva ore bune (juma de zi?) până la 100%.Pt noi e un must have la kitul de camping. Trecem pe listă, așa că dați click pe link să strângem bani. 🙂

N-avem cultul ăsta… al grijii față de tehnologie, să-i zicem

haivas

Mă uit zilnic la oamenii care merg pe bicicletă. Bicicleta e un mecanism relativ simplu și vechi. Oamenii investesc în lumini, căști, mănuși, genți și tot felul de accesorii cvasi-utile.

Când mă apropii de ei încep să aud tot felul de zgomote: lanțul scârțâie îngrozitor, mă uit la el și e ruginit, aripa se freacă de cauciuc, dar el n-aude că are căști în urechi sau pur și simplu nu-l deranjează, frânele abia reușesc să oprească bicicleta și tot așa.

Dar avem tricou de 100 de lei de biciclist și mizerie d’aia de senzor care măsoară viteza și mai știu eu ce tâmpenii, avem colanți și ochelari speciali.

Bă, da un WD-40 n-ar lua unu! Am dat pe bicicletă după ce-am venit din concediu și puteam să jur că s-a întâmplat ceva magic. Parcă era altă bicicletă. Am dat peste tot, pe lanț, pedale, butucuri, amortizoare furcă, cabluri de frână, de schimbătoare. Vorba aia, mergea ca unsă. Și e o biclă veche, din 2008. Tot ce aud acum e fâșăitul cauciucurilor pe asfalt. Și așa e normal, să avem grijă de mecanismele din viața noastră. Să le schimbăm uleiul, să le ungem, să le ducem la revizie. Chestii d’astea care le prelungesc viața.

Noi n-avem cultul ăsta. Suntem ca ăia cu mașini tunate, vopsite, dar pe dedesupt curge rugina.

Am lipsit o săptămână și curtea a devenit o junglă

haivas

Asta ca să vă faceți o idee despre cum trebuie să ții natura în frâu la o curte relativ mică, de doar câteva sute de mp.

Pleci 5 zile în concediu? Nasol, ai nevoie de încă 2 zile ca să readuci totul la forma inițială.

Ai un câine, o pisică? Nasol, trebuie ca cineva să le dea să mănânce. (Nu  mai zic de restul de animale, dacă ai.)

DAR cel mai nasol e cu buruienile. Și când zic buruieni, mă refer inclusiv la buruiana aia numită pompos gazon. Care crește ca nebuna, ca de altfel orice altă buruiană.

Pe lângă buruieni, în5-6 zile,cresc desigur și alte lucruri utile,  mâncabile. Însă, dacă nu le culegi la timp, poți să nici nu le  mai culegi că se strică sau cresc prea mult pentru a mai fi consumate. Și astea în doar 5 zile.

Sigur, nu le dați telefoane copiilor

haivas

Ca să nu ne pierdem timpul aiurea împreună, spun de la bun început că, în opinia mea,  e o mare prostie să-i ferești pe copii de telefoanele mobile. Știu ca e mai ușor să le tai macaroana de la început decât să-i urmărești ce fac pe telefon, ce jocuri se joacă, să nu stea prea mult, etc. Dar nu cred că e ok așa, pe logica asta: hai să interzicem cu totul. Lucrurile trebuie nuanțate.

Povestea este următoarea: Sâmbătă a avut loc ceva concurs gen olimpiadă, faza pe județ, motiv pentru care ne-am prezentat regulamentar cu omulețul din dotare la școala unde învață. Lume multă, copii deștepți, lume bună, as good as it gets pentru Măgurele.

Din motive organizatorice specifice României, lucrurile au degenarat ușor de la program. Nici nu mai contează că părinții au fost informați într-un fel, că testarea a început mai devreme chiar și cu juma de oră și așa mai departe. Nici n-ar trebui să ne mai mire chestiile astea. Dacă ai ajuns până aici în România ar trebui să te aștepți la chestii de genul ăsta. Dacă nu, e nasol.

Revenind. Părinții și-au adus copii la test/concurs, știau că durează cam 1 oră i-au lăsat în școală și ei s-au dus care pe unde la o cafea, la mici cumpărături de sâmbătă dimineața, ritualuri de orășel micuț. La fel și noi, mers juma de oră în Mega și revenit la școală. În 5 minute de când am ajuns iese și copilu pt că terminase puțin mai repede. (începuse mai repede cu juma de oră decât era programat). Pe lângă el mulți alți copii care deasemenea terminaseră mai repede.

Cred că am stat mai bine de juma de oră cu vreo 2-3 copii pentru că nu ajunseseră părinții lor. Vreo 2 erau colegi cu fi-meo, nici o problemă ne știam, am sunat părinții au venit repede. Așteptând acolo un altul începuse deja să plângă. Am încercat să vorbim cu el, ne-a zis că plânge pentru că n-a venit taică-so să-l ia. I-am explicat să stea liniștit că vine tati să-l ia. Că el a terminat mai devreme și tati nu știe. S-a mai liniștit el, ne-am împrietenit, i-am zis că stăm noi cu el până vine tati.

Pentru că aveam niște treburi am zis să scurtăm așteptarea:

Ai telefon?

Nu, zise printre suspine.

Știi cumva nr. de telefon al lui tati să-l sunăm să-i zicem să vina mai repede?

Nu.

Știi ce mașină ai? Poate e în parcare și o găsim. Poate e tati acolo.

E albă.

Știi numărul?

Nu.

Dar știi ce model e? Ce marcă? Ce stemă are?

Are un leu desenat.

Ok. Deci e un Peugeot alb.

Nu l-am găsit. Așa că am mai așteptat puțin. În cele din urmă a venit tati să-l ia. L-a văzut și a fugit la el fără să ne mai zică ceva. Spaimă, plânsete și o sperietură pe care poate n-o s-o uite prea curând pentru că mobilul e bau-bau, radiază chestii sau jocurile îi prăjesc creierii.

Terminați cu prostiile. Da-ți-le fraților telefoane, învățați-i să folosească tehnologia la lucruri cu adevărat utile, să caute informații, să sune când au o problemă, să folosească GPS-ul, să facă o poză, etc. Nu fiți babalâci, țineți pasul cu timpurile!

Nu ne concentrăm pe lucrurile importante

haivas

E plină lumea de sunete, căști, nebunii, finețuri. Ecran curbat miliarde de culori când tu nu vezi decât 30. 4k, 15k,  toate prostiile astea n-au limită. Omenirea se comporta ca un puști de 3-4 ani care descoperă mașinuța cu telecomandă.

E atât de plin de cunoscători fini pentru orice rahat încât SONY a scos pe piață un walkman. Băi WALKMAN, un concept din anii ’80, dedicat iubitorilor de sunete fine, cu super high definition. Ca să ce nene? Adică ce rost are un device, fie că e video sau audio care are performanțe dincolo de puterea de receptare a senzorilor umani? Ce faci cu el și nu faci cu celălalt? Te dai mare? Atât? Atât putem?

Aș putea băga mâna-n foc că 80% dintre “pasionații” ăștia care dau 1200€ pe-o jmecherie d’asta, nu pot să deosebească 2 bășini  sunete  lejer diferite DAR pt că le spune SONY că e Hi-Res quality li se pare că “simt” și ei diferența!

Băi oameni buni, suntem defecți! Eu înțeleg plăcerile oricui, fiecare are păsăricile lui, dar toate au o limită, băi nene. De ex. și mie îmi plac topoarele, dar n-am 25, n-am nici 10, am vreo 4-5 din care folosescc practic 2, restul ruginesc. Și n-am  2 Urnieta sau mai știu eu ce avioane. Pt că n-am nevoie de ele, treburile pe care le fac, le fac perfect cu o secure de 70 lei și o toporișcă de 60 lei. Le ascut și cu ele îmi fac treaba. Și tot mi se par multe. Îmi plac, dar ce să fac cu 10, cu 20, cu 50?

Cât mai dureaza chestia asta? De ce oamenii nu-și concentrează energia pe lucruri utile, nu doar lor, că poate le au pe toate, dar utile celorlalți, comunității, omenirii în general. Rahaturile astea nu ajută cu nimic. Sunt damblalele scumpe ale unora care nu știu ce să facă cu viața lor. Și asta e nasol, e risipă de energie și de resurse, adică de chestii care nu sunt infinite și nici timpul nu prea e de partea noastră, în general.

Hai să ne risipim aiurea!