Browsed by
Tag: vin

Din păcate prostia nu doare

Din păcate prostia nu doare

     Dacă prostia ar durea viața ar fi mai bună pe pământ. Logica țăranului din satul unde stau, e următoarea: mie nu îmi trebuie drum, eu merg cu tractorul. Vouă vă trebuie drum care aveți case și mașini mici. Eu vin cu tractorul, merg pe unde vreau.

     Ceea ce nu înțelege prostul satului este faptul că pe drumul public de patru metri nu merge doar cu tractorul, o să aibă nevoie de plug, prășitorare, combină care e lată de cinci-șase metri sau cât o fii și atunci nu o să mai aibă loc pentru că vecinul de peste drum are casă și are gard. Apoi zice, lasă că intru pe partea cealaltă.Dar el tot nu vrea să înțeleagă e că și acolo oricând poate fi exact aceeași situație. Și mergând pe logica asta, că dacă ai mașină mare nu îți trebuie drum, va  rămâne țăranul fără acces la terenul lui. În plus, la un moment dat, cumpărătorul care îi ia lui grâul s-ar putea să zică: "stii știi ce? eu nu mai bag tirul pe drumul ăla al tău pentru o remorcă de grâu". Și uite așa rămâi cu ochii în soare pentru că ai fost un căpcăun și nu ai vrut tu să renunți la sacul de grâu pe care nu l-ai fi făcut dacă lăsai 2 metri de drum, cum fac ăștia care au case.

    Ideea e următoarea. Fiecare om ar trebui să înțeleagă utilitatea drumului mai larg normal, a faptului că lași 1-2 metri pentru lățirea drumului pentru diverse (mașină de pompieri, mașină de gunoi, parcat mașina când ești pe fugă,  trecut 2 mașini una pe lângă alta fără să te bagi în bălării, etc.) Astfel, dacă la cei 4 metri de drum public, fiecare ar lăsa să zicem măcar 1-2m de-o parte și de alta, ai avea un drum lat de 6-8 m. Suficient pentru 2 mașini să treacă una pe lângă alta, suficient și pentru mașina de gunoi și pentru mașina de pompieri, pentru combină etc. Dacă lași 2m ai loc și de șanț și de ceva trotuar. Dar să nu exagerăm. Cei care încă mai au terenuri agricole, nu, și nu, ba chiar ar băga puțin și plugu-n drumu ăsta de 4 m, dacă ar putea. Exact cum a făcut eroul ăsta de a săpat șanț adânc de 1m  pentru că el nu vrea să dea pentru drum că are el nu știu ce răfuială cu cineva din primărie și alte baliverne. (omu, fost consilier.Și na, acum  că nu mai e, îi e greu.)

    Da, e adevărat că legea nu te obligă la retragere dacă ai teren cu destinație agricolă (sau așa era acum 5 ani), dar logica și bunul simț ar trebui să-ți dea în cap până pricepi că faci parte dintr-o comunitate și dacă acea comunitate îi dă înainte, îți va fi bine și ție. Dacă ai drumuri, poți veni cu utilaje mai mici, mai ieftine, mai puțin costisitoare, etc. Dacă ai drum, oricum evoluezi, poți să vinzi mai ușor terenul dacă vrei, poți merge mai lejer cu combina, poți întoarce tractorul cu care te lauzi, etc. Dacă ar fi toți Batman, Batman ca tine, n-ai mai avea acces deloc la teren Și-ar pune toți gardu-n buza drumului și să vezi atunci ce frumos ai merge tu cu tractorul tău pe drum de 4m.

Un grătar solar. Fără cărbuni.

Un grătar solar. Fără cărbuni.

Avantajul la grătarul ăsta e că:

– e prietenos cu mediul (asta dacă-l duci în poeniță)

–  poți face o ceafă oricând, dacă ai soare.

– nefiind un grătar propriu zis, ai nevoie de tigaie. Sau wok sau ceva. Cred că legumele la Wok în vin alb, merg foarte bine.

– Nu trebuie să te duci să cumperi cărbunii pe care ai uitat să-i cumperi ieri.

– nu stai în fum, nu se afumă carnea (dacă ăsta poate fi un avantaj),

– te dai mare la prieteni cu super tehnologia de pește prăjit

Dezavantajele ar fi:

– tehnic vorbind,nu e un grătar.

– Gustul. Cred că e cu totul alt gust, tocmai pentru că lipsește fumul ăla care-ți intră-n ochi.

– Gratarul îl faci la soare, deci trebuie să stai în soare, cumva. Nu poți să te tragi la umbră cu el.

– Dacă e mai înnorat, te sui în mașină și te duci să iei cărbuni.

–  Nu poți face grătar noaptea. Grătarul în nopțile de vară e cel mai fun! Dar na, la lumina lunii, ăsta nu merge.

 

Chiar suntem în 1990

Chiar suntem în 1990

     Dragnea a pus poze pe facebook cu momentul în care a dat mâna cu Donald Trump. Nu pot sa nu-mi amintesc de ceva rudă îndepărtată care era super încântat după al Doi-lea Război Mondial că a "dat mâna cu al Franței". Trecuse omul prin oraș și mulțimea extaziată îl tot salută și el saluta pe câți putea și el să atingă.

      Ei așa mi se pare și mie ca e poza asta a lui Dragnea pusă pe facebook. Imaginea spune totul. "Am dat mâna cu al americanilor." În mintea lui și a celor ca el, e dovada supremă că e prieten cu ăl mai mare. Mai nasol e ca astea 3-4 poze cu Dragnea și Trump au costat, zice lumea, cam la 1 mil $. Plimbărica asta a lui a costat 1 mil. $. Nu intru în retorica "ce puteam face cu 1 mil $." Să zicem că în lumea din mintea lui Dragnea, așa se fac relațiile. Ok, costă. Să zicem că și-a cumpărat o relație, a auzit ăla de un mustăcios din Europa de Est. Chiar sunt curios cât și cum o să conteze asta.

Cum și cât  de bine cheltuit a fost milionul ăsta de dolari. Pariez că praful se alege de "investiția" asta. Zero.Nu cred că poți să cumperi relații, cunoștințe, favoruri, nici chiar de la Trump. Nici cu 1 mil de $, nici cu 2, nici cu 3. Mizele sunt mult mai mari și chiar și la nivelul ăla e vorba de chimie. Ăștia doi sunt gen alfa. N-are ce chimie să existe între ei cum nici între Trump cu Putin nu va fi.

Și mai interesant e că pozele astea cu Dragnea și Trump vin pe fundalul declarațiilor ambasadorului SUA în România.

"Statele Unite o sustin ferm pe Laura Codruta Kovesi, procuror-sef al DNA si toate institutiile de lupta impotriva coruptiei din Romania".

foto

Dați cu sare pe aleile din curte?

Dați cu sare pe aleile din curte?

     Eu nu merci! Am făcut asta acum câțiva ani. O mică parte din aleile din curte treceau peste fosa septică. Și am dat cu sare cumpărată din Bricostore, parcă. Special pentru așa ceva. S-a topit gheața extraordinar de bine și de repede. După care a nins iar peste ea, suficient de mult cât să nu mai conteze. Și s-a făcut gheață iar. Am mai dat din nou cu sare și iar s-a topit. După care a venit primăvara și a început să se "topească și betonul. Pur și simplu a început să se macine, să se rupă bucăți din el. Și la trepte treacă, meargă, dar la fosă era nasol. De atunci nu mai folosesc soluție special cumpărată. Nici sare, nici amestec de alte chimicale.

     Pentru că am de unde, atunci când se formează gheață prin curte arunc cenușă. E neagră, e urâtă, dar e eficientă, în sensul că nu mai aluneci pe gheață. Dacă ninge peste ea sau se topește puțin de la căldură și îngheață iar, mai pun un polonic de cenușă și tot așa, reducem riscul să ne rupem curu pe gheață până la primăvară.

     Mai e varianta să cureți până la beton, dar e suficient o oră de soare sau temperaturi cu +C ca să se topească și peste noapte să ai un patinoar de toată frumusețea. Da, poți să faci asta dacă toată iarna stai acasă, faci focu-n sobă și bei vin lângă șemineu, dar nu și dacă ai program 9-5.

Săniușul de azi

Săniușul de azi

     Am fost la săniuș. Știți voi… for the kids! Și a 2-a sanie tot pentru ei. La fel și capacele alea de plastic cu mâner de te dai pe fund cu ele. Tot pentru ei. La săniuș, pe cele câteva părtii improvizate în parcul din Bragadiru, era plin de lume.

     Ba nu, mai întâi plin de mașini. Mașini parcate în buza pârtiei ca să nu înghețe ăia mici. Apoi plin de părinți și bunici care stau în moțul pârtiei și se uită la pitic cum alunecă cu sania. Unii mai și filmează. Unii au venit citez, "ca să fac un selfie și gata plec". Nici noi nu eram altfel. Doi părinți cu doi copii. Dar măcar ne dădeam și noi și-i mai învățam pe ăia mici cum să ghideze sania. În fine, a fost distractiv DAR:

– copiii nici la derdeluș nu mai vin singuri. Ok, noi eram din alt oraș, dar sunt sigur că erau unii care au venit de la 500 m cu mașina încălzită.

– Ca unu care a crescut într-un oraș care practic e construit pe o pârtie imensă (Slatina e pus pe terasa Oltului) pârtiile alea abia reușeau să întărâte copilul din mine, trezind vagi amintirii născute din sunetul talpilor saniei pe gheață.

– Practic erau mai mulți adulți decât copii. Unu păzea o bancă la capătul pârtiei să nu intre copiii cu sania în ea, lucru care pe vremea când eram eu copil, era ilegal în lumea noastră.

E frumos cu șemineu

E frumos cu șemineu

​     …mai ales de sărbători. Faci un foc, stai în fotoliu te uiți la el, bei un vin fiert și asculți cum trosnesc lemnele. Noaptea dacă te trezești să bei apă, pe pereții casei se plimbă jucăușe umbrele lăsate de flăcăruile din șemineu și peste tot e o lumină caldă portocalie. Căldura degajată de șemineu, e una specială, diferită și mai plăcută decât cea de la calorifer sau panouri radiante sau orice altceva.

     Bun, ca să te bucuri de toate astea trebuie să prestezi totuși câte ceva. Treburile murdare sunt cam 3 la număr:

1 – O treabă murdară e să cureți coșul în fiecare an. Eu am un coș de inox și nu prea se adună mizerie. E și destul de mare în diametru! De câte ori l-am curățat n-a ieșit mare lucru. 

2 – O altă treabă murdară e să scoți cenușa și să o arunci undeva (pe câmp nu e o problemă, dar undeva în oraș, pubela s-ar umple repede dacă ai face foc zilnic și "ce fac eu acum cu atâta cenușă?" poate fi o problemă.

3 – însă cea mai murdară treabă e când trebuie să speli de fum geamul focarului. (nu vorbesc de șemineele deschise, alea sunt la castele, sunt pentru bogați). Dar dacă ai un șemineu ca toți săracii, trebuie să speli geamul focarului cam după fiecare foc pentru că se afumă și nu mai vezi bine cum dansează flăcările pe acolo. Pentru operațiunea asta există soluții speciale, de genul celor pentru grăsimile de pe aragaz (unele sunt ok, altele nu) dar există și cele dedicate de la raionul de grătare sau grădină, speciale pentru spălat chestiile afumate. Prețul lor e puțin peste soluțiile normale, dar merită toți banii. Face minuni!

     Eu folosesc un burete de sârmă, din ăla ieftin la 1 leu sau ceva de genul ăsta. Îl folosesc de mai multe ori. Cam 2 bureți pe sezon. Ar merge și fără el, dar ar trebui să aștept să-și facă efectul soluția. Ceea ce eu nu fac pentru că n-am răbdare. Culmea e că geamul meu s-a zgâriat nu de la un burete de sârmă, ci de la unul normal de vase a cărui parte mai aspră a zgăriat geamul la un moment dat. Nu știu ce-a avut în el, glaspapir sau ceva… Atât geamul cât și chederele se pot schimba. Chederele chiar le-am schimbat o singură dată în cei 7 ani de când am șemineul. Geamul probabil urmează, însă nu e prioritar acum!

 

 

 

Următorul nivel de defectare al omenirii…

Următorul nivel de defectare al omenirii…

     …îl găsim tot la japonezi. Eu am mai spus că ăștia sunt defecți. Dealtfel nici nu cred că sunt oameni ca noi, sigur vin de pe altă planetă și se simt captivi în corpurile astea omenești. Altfel nu poți să-ți explici chestii de genul ăsta: Cineva la ei s-a gândit că ar fi grozav să inventeze un robot care să țină loc de acel cineva care ar fi acasă pentru tine. Un fel de nevastă a anilor '50 doar că virtual. Are voce, are o formă cvasi 3D, trimite sms-uri, poate și telefoane, îți spune să nu uiți umbrela pentru că, evident, o să plouă, zice că i-e dor de tine la masa de prânz, se "bucură" când vii acasă, chestii d'astea siropoase. La somn și mâine iar programul de roboțel.

Life is great!

Există colinde și cântece de Crăciun

Există colinde și cântece de Crăciun

Citeam asta la Cetin și am realizat de fapt următoarea chestie: Există colinde și există cântece de Crăciun. De ce sunt colindele lor mai vesele? pentru că nu sunt colinde. Să vă explic:

     – În viziunea mea de critic muzical colindele sunt cântecele alea cu mesaje centrate pe evenimentul nașterii lui Isus. Iesle, magi, crai, Betleem, îngeri, naștere, paie, daruri, rege al omenirii, nou născut, prunc, sărac etc.

Exemple de la noi: mai toate colindele lui Hrușcă, 

Exemple de la ei: Silent night, Away in a Manger, The first Noel, Oh Holy night, etc.

     – Cântecele de Crăciun, sau mai exact care se cântă iarna în special, nu prea au treabă cu esența sărbătorii religioase. Ele se axează pe iarnă și pe anexele ei: clopoței, brad, zăpadă, ninsoare, sanie, cozonaci, familie, acasă, cadouri, cumpărături, Moș Crăciun, vin, focul din șemineu, oameni de zăpadă, etc.

Exemple de la noi: Săniuța fuge, Ninge ninge și multe altele legate de iarnă

Exemple de la ei: Jingle bells, Let it SnowRudolph the Red Nosed ReindeerSanta Claus is Coming to Town, etc.

 Sigur că vom găsi excepții de ambele părți, însă per ansamblu mie așa mi se pare că stă treaba! Și cred că e ok, cumva. Te bucuri de o naștere, dar nu pe ritm de cazacioc, pe când cu sania, datul cu fundul de gheață, bulgări în cap, merg și mai ritmate și mai vesele.

Acum sau înainte de 89 se fura mai mult în România?

Acum sau înainte de 89 se fura mai mult în România?

     Știm cu toții cum începând cu sfârșitul anilor '70 comunismul în România a început să pută la nivel de cetățean. Sigur, el a puțit de la bun început, începând cu colectivizarea forțată, dar de atunci, chiar și celor mai creduli și naivi, a început să le pută.

     Și pentru că o duceau din ce în ce mai prost, fiecare muncitor din fiecare fabrică la sfârșitul programului, nu pleca cu mâna goală. Vorba unui vecin "Dacă n-aveai ce să iei, bagai mâna în punga cu piulițe și umpleai buzunarele, ca să nu pleci cu mâna goală." Pe scurt, se fura orice, de oriunde, de către aproape toată lumea. Motivele poate că erau atunci altele, dar azi e exact același lucru.

Se fură și azi ca și înainte

     Se fură și azi peste tot, de peste tot, de toate. (ați auzit de ăia care fură HUILĂ DIN TREN?) Sau întrebați oameni care lucrează în retail de exemplu, șefi de magazine de retail. Practic nu cred că există brand de produse de retail sau marfă depozitată undeva, din care să nu se fure! Mai știți perioada Altex și creditul cu buletinul? Câte plasme și frigidere s-au furat? Nu ced că știe nimeni câte exact. Nici acum nu e altfel: Cora, Carrefour, Auchan, Cola, Pepsi, Takko, Zarra, Debenhams, Lidl, Mega Image, Leroy Merlin, Bricostore, Dedeman, etc. practic orice înseamnă depozit, gestiune, stocuri.. TOTUL e o vacă de muls pentru micii găinari. Am câțiva prieteni care activează în zona asta de retail și problema lor acolo nu e să stopeze fenomenul produselor furate. Nu, nicidecum, asta e o utopie! Problema e să ai procentul cât mai mic la final de an! Dacă ieși lipsă cu 10% la final de an, ești boier, campion și posibil premiat, în funcție de politica brandului. Se fac topuri: Fiecare brand are un top al lui cu magazinele cel mai puțin furate la nivel de țară. Cu toate astea, se vinde în prostie! Se vinde enorm de mult.

Cine fură?

     Cine poate. Leneșii, puturoșii, cei care au acces, oamenii din interior, în combinație cu paznicii, cu firmele de pază, cu șefii firmelor de pază, cu șefuleții de peste tot. "Șefu, facem și noi o combinație, țaca-paca?" Se fură cu tirul, cu camionul, cu tona, cu sutele, cu miile, cu paleții. ȘI TOATĂ LUMEA ȘTIE! De la cel mai mic, la cel mai mare șef! Bagă pe pierderi, încearcă să diminueze fenomenul, însă merg mai departe cu investițiile, cu magazine noi, rețele în toată țara și așa mai departe. De ce? Pentru că se poate, pentru că e loc de creștere chiar și în condițiile astea.

Vă dați seama cât pește are balta asta România? Dacă ăștia braconează pe toate părțile, de la micii găinari la marii politicienii vieții care joacă milioanele de euro pe degete la cafenea, din pix, din vorbe, din discuții FĂCÂND NIMIC!?

Soluția?

E un cumul de strategii pe termen

scurt (poliția și justiția să fie curățate din interior și apoi să-și facă treaba)

mediu (oferă-le hoților alternative. Dă-le de ex. ălora din Vulcani de lucru la drumuri și nu vor mai fura huilă pentru a supraviețui. Dă-i hoțului ceva de făcut, oferă-i alternative, că altfel îi vin idei proaste)

lung (educație. Dacă faci ce trebuie în cel puțin 8-10 ani poți avea rezultate de pe urma unei strategii în educație. Practic, filtrul se face în cei 4 ani de liceu. Sigur și acasă și în anii anteriori, dar aici discuția e mai lungă)

      Cu imaginea asta descrisă mai sus, în minte, mergeți la vot pe 11 decembrie. Chiar dacă presupune un drum până acasă unde aveți adresa din buletin. Merită toți banii!

Cum recunoști o echipă bună de muncitori?

Cum recunoști o echipă bună de muncitori?

     Pentru că în afară de vreo vulpe care se duce la furat găini, iepuri și alte animale mici, nu prea e multă activitate pe strada mea, mă uit cum evoluează șantierul vecinului care-și face casă. Am doi vecini care-și fac casă. Azi despre unul dintre ei.

     A început, evident cu elan cu o echipă de muncitori. Ăștia munceau câtă vreme era el pe lângă ei. Adică dimineața când îi aducea și seara când venea să-i ia. În rest, o ardeau pe telefoanele mobile, la prânz mai "luau" un strugure din via de peste drum și cam atât. Slabă activitate. În fine cu chiu cu vai au ajuns la etapa turnării plăcii (plafonului) pentru a urca cu etajul.

     Azi au frecat-o, mâine la fel, într-o seară s-au îmbătat și urlau aiurea și tot așa câteva săptămâni. Afară cald și bine până când omu s-a săturat de puturoșenia lor, le-a dat liber și i-a adus pe alții. Ăștia vin cu mașina lor, o dubiță, în fiecare zi la ora 7.30. În 4 zile au dat jos mizeria făcută de ăia la etaj, au refăcut structura metalică (acum statea drept), refăcut cofrajele și aseară au turnat placa. În nici o săptămână.

Idee e că ăia puturoșii acum rabdă de foame  și în curând de frig, pentru că nu mai au de lucru și va trebui să găsească soluții, în timp ce ăștia probabil că termină ce au de făcut în etapa la roșu și se vor muta pe lucrări la interioare. Și probabil vor duce cadouri copiilor lor de Crăciun.

Ce vreau să zic este că poate n-ar strica să puneți niște întrebări mai mult sau mai puțin direct înainte de a alege o echipă. De pildă:

Câți sunteți?

O echipă bine sudată, în orice domeniu, e formată din 2 până la 5 oameni. Maxim 6. Nu mergi pe munte în grup mai mare de 6. Apar discuții când nu sunt lideri dinainte stabiliți. Echipa care mi-a ridicat casa la roșu era formată din 4+1 ocazional. Fiecare era responsabil câte o săptămână cu gătitul pentru toți. Unu era șef (nu patron, doar șef de echipă), știa să citească planurile și coordona treburile în ordinea știută, funcție de context.

De când lucrați?

O echipă stabilă, care se coordonează bine, în aproape orice domeniu, are nevoie de cel puțin un an. Dacă oamenii tăi lucrează de-o vară împreună uită de ei sau dă-le o șansă, dar riști. Vara nu-i ca iarna. Echipa trebuie să treacă testul perioadelor mai puțin plăcute în industria construcțiilor. Și anume iarna.

În echipa mea era un nucleu de 3 oameni care lucrau de câtiva ani buni împreună. (la același patron)

Ce fel de/câte lucrări ați avut?

Nimeni nu vrea să facă experimente pe banii lui. Dacă ai mai făcut chestia asta (o casă) de cel puțin 3-4 ori, merge. Dacă nu, mai ai de învățat mult. Dacă ai planuri și se uită la ele cu fundu-n sus sau nu știu care-i susul și care-i josul, iar nu e semn bun.

Și în fine, dacă ai ocazia să vezi un șantier pe unde au mai lucrat, te uiți să vezi cât sunt de ordonați, dacă au grijă de scule, dacă le curăță, cum depozitează materialele, dacă se gospodăresc etc.

           Nu te uita neapărat la prețul cerut pe manoperă. S-ar putea să ieși mai ieftin cu unii scumpi. Despre celălalt vecin, care a ridicat casa singur, vă spun data viitoare.

pe casă_02

Un fel de goblen la o scară mai mare

Un fel de goblen la o scară mai mare

Când n-ai ce face, îți vin idei. Uneori ideile sunt bune!

 

Excesul de aplicații

Excesul de aplicații

      Fără să pun sub semnul întrebării utilitatea aplicațiilor de pe telefonul mobil, pentru că este incontestabilă, vreau doar să ridic la fileu riscurile ce pot apărea atunci când facem exces de uz de tehnologie.

     Cele mai de succes aplicații pe termen lung sunt cele care vin să ne rezolve o problemă cotidiană. Să luam exemplul WAZE sau orice alt  ceva similar. E ceva extraordinar să te poți descurca într-o zona pe care n-o cunoști și e prost semnalizată. DE VIS. Pentru asta a fost făcut. Apoi, mai e chestia cu traficul,  te duce pe unde e mai liber. Și asta genială.

     Dar noi ce facem? Punem WAZE zi de zi și conducem după el, ascultăm de el zi de zi, an după an, în timp ce ne ocupăm mintea citind statusuri pe facebook sau facem orice altceva decât să fim atenți pe unde naiba ne bagă WAZE. Mergem după el, pentru că putem, pentru că suntem leneși să ne orientăm sau să ținem minte pe unde suntem, pentru că ne e mai ușor și alegem instinctiv varianta "leneșă".

     Făcând chestia asta zi de zi, ani la rândul, simțul nostru de orientare se atrofiază ușor, ușor, puțin câte puțin. Știți aplicațiile alea de tip train your brain? Despre asta e vorba, dacă nu antrenăm creierul, zona aia se atrofiază. Mai știe cineva să extragă radicali pe hârtie? Eu am uitat, pentru că n-am exersat, nu mi-a trebuit.

    Să nu credeți acum că nu vom mai ști să ne descurcăm într-un oraș/zonă necunoscută după 5 ani de waze, nu e o tragedie, deocamdată, e totuși ceva  scris în ADN-ul nostru care nu dispare așa usor. Dar la scară de generații poate deveni o problemă.

Și e la fel cu tot felul de aplicatii pe care eu unul le găsesc inutile pentru că nu ne lasă să gândim, să ne amintim, să stăm treji la probleme cotidiene. Avem aplicații care ne numără pașii pentru că nu știu cum naiba aș putea trăi fără să știu că am făcut 7000 sau 12000 de pași în ziua aia. Cum om fi supraviețuit până acum, nu știu!

Avem aplicații care ne amintesc să bem apă, pentru că suntem prinși de mailurile de la birou și uităm SĂ BEM APĂ? Pentru numele lui Mike!?! Vă dați seama cât de distruși suntem. Stați că avem una și mai bună, o aplicație care-ți amintește să clipești și să-ți vindeci ochii într-un mod natural, amintindu-ți de procesul vital al CLIPIRII. Fiți atenți, idiocracy e aici:

eyeWinq is an unobtrusive, intuitive and customizable blink reminder that prompts your eyes to continue the vital blinking process, even if you are absorbed by your e-book or just surfing the internet on your tablet or phone. 

 

Si una din aplicațiile astea cu clipitul are peste 50 000 de descărcări. Știu nu e mult pentru o aplicație, dar pentru CE aplicație, e enorm de mult.

Bun și acum ne mai mirăm de ce tezele și retorica lui Trump l-au făcut președinte?

Știrile mele 28 oct. 2016

Știrile mele 28 oct. 2016

Hai că s-au înțeles belgienii cu canadienii. Poate mergem și noi să patinăm în Canada fără vize

– Cele mai frecvente 2 greșeli pe care le fac cei care țin dietă

Microsoft surface studio

Un material care se contractă la căldură și dilată la rece.

#cadecerul: Niște musulmani s-au rugat  într-o sinagogă

Noile tarife RCA

Dușuri la servici pentru cei ce vin cu bicicleta

Povestea cu perfecțiunea

Povestea cu perfecțiunea

     În proiectele mele de bircolaj nu urmăresc perfecțiunea, pentru că perfecțiunea o fac roboții ăștia din clipul de mai jos. Și, nu știu voi cum sunteți, dar mie mi se pare al naibii de plictisitoare, rece, fadă, fără personalitate. Da, e frumos, dar e un frumos rece, fals, sec. În tot ceea ce meșteresc pot să vă spun o mică poveste. De ex.: "vezi acolo șipcile alea? Vezi că nu sunt chiar la fel depărtate ca celelalte dacă te uiti atent de aici? Știi de ce? Pentru că ultmul stâlp a intrat mai mult în pământ decât restul. Dar știi de ce? Pentru că  groapa lui a dat peste  o galerie de cârtiță și a intrat puțin mai jos. Nu, cârtița nu mai e acolo. A prins-o labradorul după 2 ani de pândă."

     Și tot așa pot să vă spun despre majoritatea finisajelor de la mine din casă. Sunt făcute imperfect de mine. Sigur, uneori imperfecțiunile nu sunt acceptabile, dar ele dau naștere unor noi proiecte de "reparare" a lor și tot așa până ajungi la un optim, între poveste și perfecțiune,  pentru că noi, oamenii, de acolo suntem!

     Cam toți cei cu care vorbesc sunt nemulțumiți de pereții lor, că nu sunt drepți, că la colțuri sunt așa și pe dincolo, că gletul e nu știu-cum. Și mie-mi vine să râd. Măi oameni buni, aveți o casă, bucurați-vă de ea. Punct! Sigur putem povesti despre imperfecțiuni, dar doar ca să nu stăm degeaba în jurul paharului de vin, dar altfel, ele nu trebuie sa fie mai mult decât un subiect trecător de discuții sâmbătă seara. Atât!

     Cine vrea perfecțiune, poate apela la roboții ăștia tâmplari să le facă exact, perfect ce și cum vor ei. Lemnul, este despre oameni, despre povești, despre căldură.

https://www.youtube.com/watch?v=Fb4j51Mor20

Am dus lumină în Maramureș

Am dus lumină în Maramureș

     Am fost săptămâna trecută într-o nouă acțiune de teren din cadrul proiectului "Lumină pentru România" al asociației "Free Miorița". Pentru mine a fost a doua acțiune de teren, după cea din Botoșani de la Balta Roșie din iunie. Cornățea este un cătun din comuna Poienile de sub Munte, la o aruncătură de băț de granița cu Ucraina.

Țara huțulilor

     Aici trăiesc huțuli. O populație veche, cu origini incerte și asemănări culturale cu alte populații ce trăiesc cvasi-liberi de restul legilor în cam toată zona Subcarpaților de prin toate țările pe care acest lanț muntos le străbate. La noi, vorbesc din tată-n fiu o limbă slavă, asemănătoare limbii ucrainiene. Unii cred că sunt urmașii slavizați ai dacilor, iar noi restul am fi urmașii romanizați ai dacilor. Oficial s-au declarat români, la școală merg și învață limba română, dar de pe un munte pe altul, ei poarta adevărate conversații lungi, urlând unii la altii în limba pe care au învățat-o în casă.

      Acolo timpul și spațiul sunt cu totul altele. Mersul la vecinu', la școală, la stână, la joacă, sunt dilatate, timpul și spațiul, devenind cumva irelevante prin trecerea lor. Viața este un continuu fără început și sfârșit, o repetare a unor cicluri nenumărate și nenumărabile, zi-noapte, vară-iarnă, naștere-moarte. Dacă vreți, e un fel de Nirvana mioritică.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_12

Free Miorita_Poienile de sub Munte_13

Free Miorita_Poienile de sub Munte_14

 

Free Miorita_Poienile de sub Munte_16

Free Miorita_Poienile de sub Munte_17

Free Miorita_Poienile de sub Munte_18

Free Miorita_Poienile de sub Munte_19

Free Miorita_Poienile de sub Munte_21

Free Miorita_Poienile de sub Munte_22

Free Miorita_Poienile de sub Munte_23

Free Miorita_Poienile de sub Munte_24

Free Miorita_Poienile de sub Munte_25

Free Miorita_Poienile de sub Munte_26

Free Miorita_Poienile de sub Munte_28

Free Miorita_Poienile de sub Munte_29

 

Free Miorița_Poienile de sub Munte

 

Free Miorița_Poienile de sub Munte_01

     Bun, în lumea asta ne-am dus noi să punem lumină cu ajutorul panourilor fotovoltaice. Anterior acestei acțiuni, mai ample, Free Miorița a mai montat panouri la școala primară de aici. Acum, vreo doi dintre huțuli, au prinș jmecheria cu "tablele" astea magice și au făcut pe dracu-n patru și si-au pus și ei. Unul a prins ocazia și a lucrat în Anglia, a venit acasă și și-a pus lumină cu un panou fotovoltaic. Altul, cu o stână ceva mai sus, pe munte, are "o relație" și aduce turiști austrieci cu jeepurile pe poienile lui.  Și ălora le place libertatea asta și vin aici și dorm în jeepuri, fac grătare și se uită la stele vara. Și ăla și-a pus un panou fotovoltaic, dar i se arsese becul și i-am dat noi o baghetă de leduri la 12V.

     Prioritate au avut, ca de obicei, casele cu copii. Cartierul general, adică acolo unde puneam masa, a fost într-o casă "din centru". femeia casei de aici are 32 ani și 9 copii. Faceți voi calculele. Ce sa faci, dacă n-ai lumină?! Cât am stat noi acolo, ei s-au mutat undeva mai sus, la ceva stână, unde aveau și semnal mai bun și ne-au pus  nouă toată casa la dispoziție.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_11

Un alt vecin ne-a ajutat cu o magazie în care am ținut toate echipamentele și sculele, alții au dormit prin vecini ca să nu dormim noi la cort. Am "ocupat" vreo 3 case timp de 5 zile. Toate bagajele și echipamentele le-am urcat  de jos, de la mașini cu căruțele. În poza asta de mai jos vedem cum localnicii pun umărul să-și construiască un drum nou. cam 6 km. Primăria sapă în munte cu "castorul" care, dacă nu știați e manevrat de un castorist, iar o masculantă mică, ciudată, le aduce piatră de munte pe care sătenii o împrăștie pe drum.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_06

Free Miorita_Poienile de sub Munte_10

Sistemul

Ca și în celelalte acțiuni, sistemul a fost compus dintr-un panou fotovoltaic de 250W/h, un regulator de încărcare, o baterie de 120Ah, și un invertor cu sinusoidă modificată de 600W. Lumina vine de la niște lămpi  (baghete) cu leduri la 12V, care, din estimările mele, scoate undeva la 400-500 de lumeni sau cel puțin așa mi se pare mie. Oricum lumina este arhisuficientă pentru cămăruțele lor micuțe, dar călduroase.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_30

Finanțarea

     Campania aceasta a fost posibilă pentru că destul de mulți oameni au decis să redirecționeze cei 2% către Free Mioriță. Când s-au adunat suficienți bani, s-au cumpărat toate materialele necesare și am purces la drum. Asadar, începând cu anul următor, dacă vreți să știți exact ce se întâmplă cu cei 2% puteți să-i direcționați către Free Miorița și noi, voluntarii vom avea grijă ca și alte case și alți copii să poată să-și facă temele le o lumină normală, alta decât cea de la lampă sau lumânare.

      Numărătoarea a ajuns la +70 de sisteme instalate, dar sperăm să mergem mai departe. În România sunt în jur de 100 000 de gospodării fără curent electric. Drumul e lung!

 

Sunt amuzanți americanii, cum se bucură ei că fac vin

Sunt amuzanți americanii, cum se bucură ei că fac vin

     Mă uit la omul ăsta care trăiește în ceea ce se cheamă la ei seflsufficient homestead, adică exact ce fac oamenii de la țară la noi de… când se știu: trăiesc de pe urma muncii lor și a pământului. Bine, el a mai băgat și faza asta cu vlogul, dar per ansamblu cam aia fac și ei acolo.

     Azi domnul Wranglerstar ne arată cum face el vin pornind de la zero, adica de la struguri, respectiv must.  Mă rog, la el nu sunt struguri sunt boabe de soc :)), dar ideea e cam aceeași. Și ce se mai minunează la cum fierbe mustul ăla și cum iese gazul… în fine, este într-adevăr fascinant, dar noi făcând asta de mici copii, crescând practic cu botu-n must, uităm să apreciem niște chestii cu adevărat minunate. Cred că dacă i-aș mai spune că zeama de struguri se poate bea așa cum este, ar fi și mai fericit. Dar ce să mai bei, că la cât must a făcut el acolo, dacă mai și bei din el, nu-ți mai rămâne decât fix de-un șpriț peste friptura de Crăciun. Chiar sunt curios cum o fi vinul ăla din boabe de soc. A încercat careva?

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com