E în funcție de context. Ceva e drept doar raportat la altceva: fie că e un reper fizic, fie ca e ceva ce știi, ai învățat. Când ai unghiuri drepte de exemplu, obții senzația de armonie, de corect, relativ la ceea ce ai învățat: o ușă e dreptunghiulară, de exemplu. Așa am învățat și așa ni se pare familiar și frumos, ba chiar corect. (deși corectitudinea nu există în artă în general)

Ce vreau să spun, în urma experiențelor mele de bricolat, este că respectarea normelor, nu creează întotdeauna armonie. De exemplu: nu întotdeauna dacă ai unghiuri la 90 obții și armonie, pentru ca uneori e mai important să te raportezi la context, decât la reguli. Cele două repere nu prea sunt compatibile: regulile și contextul. Regulile sunt ușor abstracte, țin de zona teoriei, a perfecțiunii, în timp ce contextul suferă, uneori abateri grave, chiar dacă el caută să le urmărescă pe primele.Va reuși mai mult sau mai puțin, în funcție de mai mulți factori. (materiale, pricepere, experiență, scule, etc)

Astfel având un context imperfect, dat, moștenit, ai două variante:

• Fie aplici teoria, te raportezi la ea și urmărești în continuare perfecțiunea cu slabe șanse de a o atinge, ci doar de a încerca să te apropii de ea (eu cred că urmând strategia asta pe un context deja abătut de la reguli, mai rău faci, decât bine)
• Te raportezi la context și construiești pe el, căutând mai degrabă armonia în relație cu ceea ce există deja, decât perfecțiunea în raport cu teoria.

Mă gândeam la asta ieri când lucram la ușile de la frigiderul exterior. Am tăiat 2 dreptunghiuri cât de cât corecte, cu unghiuri la 90. Când le-am montat, arătau ca dracu! Cel puțin una dintre ele, a 2-a, era atât de asimetrică încât era practic nefuncțională. Evident că le-am pus pe o ramă care nu era perfect dreptunghiulară. (sau mai exact nu MAI era dreptunghiulară, fiind executată mai demult). Și atunci ce variante aveam:

• să desfac toată hardughia să o reasamblez la unghiuri de 90 cât de cât. (nu era o variantă de luat în calcul pentru mine din lipsă de timp)
• să tai strâmb ca să arate cât de cât bine.

Am ales varianta a 2-a evident din mai multe motive. Nu știu dacă pozele pot să exprime ce-am explicat, dar mai mult nu s-a putut! 😀