…în sensul că acționăm după aceleași tipare. Faza cu bula, nu e o glumă. Am realizat în ultima perioadă cât de important e pentru noi să avem confirmarea celorlalți. Cred că e o nevoie de bază a omului, ca apartenența la grup, la societate. Doar că acum se face la o scară relativ mai mică, la nivel de bulă de facebook.

      Cineva pune un status, o refulare sau ceva ce are el pe suflet. Dar majoritatea n-o fac nici măcar cu scopul de a și-o lua de pe suflet, ci cu speranța că vor năvăli zeci și sute de like-uri care-i vor confirma lui zicerea. Cu cât mai multe reacții pozitive și de fraternizare, cu atât ești mai convins c-ai emis ceva super adevărat și crezi și mai mult în ceea ce ai spus. Atât de mult, încât pur și simplu nu mai poți primi o critică, o refuzi din start, singura reacție fiind s-o faci zob cu orice argumente, fie ele și absurde, dar dacă sună bine sunt perfecte.

     Adâncirea asta în propria convingere emanată, se face cu ajutorul celorlalți, prin reacțiile lor, fără ca ei să urmărească asta. E un fel de îmbătare de "putere" la scară foarte mică, dar care e la fel de eficientă și la fel de orbitoare și distrugătoare a rațiunii și logicii, ca și cea autentică, la scară mare. Pur și simplu e imposibil să contrazici un om aflat în situația asta. El nu mai vede clar, nu poate să mai vadă lucrurile altfel decât așa. Și am văzut asta la oameni de la care aveam ceva așteptări.  Dar asta e. Puterea îți ia mințile, oricât de deștept și citit ai fi.

     Rămân astfel la ideea că una dintre cele mai mari realizări ale omului este recunoașterea propriei greșeli sau capacitatea de a fi critic cu tine însuți, cu propriile tale convingeri. Practic ar trebui să te iei puțin la întrebări după ce te-ai convins de niște lucruri. Măcar din când în când sau măcar să iei în serios când altu-ți zice, relativ argumentat, că s-ar putea ca lucrurile să nu fie chiar așa. Să fim mai deschiși la minte, la părerile care nu ne plac. Cred că asta încerc să spun!