Uitarea, ca porces psihologic e buna. E un mecanism de protecţie la nivel individual.Însă uitarea în conştiinţa publică, nu e bună chiar deloc.
La fel cum am uitat când luam 2 pîini pe cartela, la fel cum am uitat de mineriade şi l-am votat pe Iliescu, de mai multe ori, acum am uitat cum de la tribuna parlamentului, ne trimitea Năstase sa-i numărăm ouăle, deşi erau destul de mulţi care n-aveau ce pune pe masă. Atunci era uşor să fie arogant.
Între timp ouăle l-au cam părăsit pe fostul prim ministru, până acolo încât, n-a putut face faţă actului justiţiei unui stat al cărui prim-ministru a fost.
E trist cum poţi face faţă mizeriilor din politica românească, ai stomac şi ouă pentru a ajunge la un anumit nivel, dar nu eşti suficient de bărbat să-ţi asumi riscurile şi răspunderea.
Concluzia:
Faptul ca l-ai citit pe Montesquieu şi ai fost prim-ministru, nu te fereşte de închisoare, nici măcar în România.
