La clasa lu' fi-meo e încă bine. Nu sunt ședințe lunare sau la două săptămâni. Majoritatea problemelor se discută pe grupul de Whats-up! Și asta e bine. 

În schimb văd la alții că sunt grupuri pe whats-up, cu doamna, fără doamna, grupuri pe facebook,  sms-uri, telefoane, mail-uri. Practic prea multe metode de comunicare. Acum, dacă stai cu ochii în telefon, știi instant ce-au făcut în excursie, când se fac poze, când pleacă de la școală, ce-au făcut la ora de sport, au filmări și sute de poze cu ei în timp real. Și asta iar e bine, dacă nu faci abuz de practică. Dacă juniorul are probleme ce trebuie discutate personal se poate și asta. Sigur, discuția față-n față nu poate fi înlocuită pentru că ea transmite acea emoție (care uneori nu e bună), dar administrativ, tehnologia rezolvă o grămadă de probleme.

De multe ori ședințele cu părinții sunt exact ca ședințele de la birou. Se adună niște oameni, nu ca să discute, să dezbată ceva, lucru care ar fi înfiorător prin e-mail, ci ca să facă schimb de informații. Le știți prea bine unii dintre voi, sunt acele ședințe care ar fi putut fi un e-mail, dar nu sunt!

In conditiile astea, ședintele cu părinții, mai dese de 1 lună, nu prea au sens. La noi sunt cam una pe semestru. E suficient și suntem cam aceiași părinți. Și nici atunci nu sunt prea multe noutăți care n-ar putea fi spuse altfel. Se trag concluzii, alfăm despre evoluția generală a clasei, eventual ce-a fost bine sau ce n-a fost așa de bine. Avem voie cu Kendame, spinere sau alte distracții sau nu. Da, da… sunt școli în care Kendamele sunt interzise. Atât "s-a putut"! Au interzis Kendamele, pe care de bine de rău, le foloseai în pauză, că nu prea puteai altfel, și acum dracii de copchi au venit cu altă chestie diavolească, spinerele, care sunt superbe pentru că le poți învârti și în timpul orei pe sub bancă.