O zi de vară

     Când eram copil, în toate vacanțele de vară eram nelipsit de pe malul Oltului. O zi relativ normală ar fi decurs cam așa: trezit pe la ora 5 dimineața, luat bagajul făcut de cuseară și mămăliga întârită din frigider și plecam cu 2-3 prieteni de nădejde la pește. Indiferent în ce loc mergeam, indiferent că prindeam sau nu pește, pe la ora 11 când deja basculasem sandvișul și pachetelul adus cu noi și nu mai suportam căldura soarelui, partida de pește se termina cu o bălăceală pe cinste. Apoi venit acasă (pe jos câtiva km), băgat iar la ghiozdan și lenevit 2 ore prin casă, tv, muzică sau somn (rareori).

     După ce trecea lipărul ăl mare, cam după ora 3 p.m., ni se făcea iar de mers la ștrand, la Olt. Și mergeam să zicem de la 3.30-4.00 până pe la 6-7 uneori. Venit acasă schimbat și ieșit în parc cu rockerii. Ieșire, care nu de puține ori se termina tot la Olt, unde pe întuneric făceam baie îmbrăcați. Da! Nu știu ce era în capul nostru să ne aruncăm îmbrăcați așa în Olt. Cum ce să fie?! Ne durea la bască de tot și toate, aia era! Și era bine!

Azi la plaja Olt din Slatina e cu totul altceva și nu e rău. Sau cel puțin așa pare.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.