Citeam aici un articol despre de ce renunță unii fermieri din SUA la fermele lor. Vorbim de ferme mici, medii, poate. Și ce citesc aici confirmă pe undeva realitatea din filmele alea siropoase americane: Viața la o fermă e grea. E greu să produci, e greu să vinzi ieftin și să mai și rămâi cu ceva din care să trăiești.
În 2011 în Arizona de sud, în medie, o fermă vindea anual produse de 300 mil.$, dar cheltuiau pentru asta cam 320mil.$. Cam așa a fost și pentru Jim și Tina din povestea de mai sus, care le-au încercat pe toate, inclusiv CSA, Community Supported Agriculture. Pur și simplu, nu făceau bani.
Year after year, the decision to quit can be kept at bay by a successful season or the hope that next season will be easier. But at some point, for some of us, the scale just tips. The moment comes when the path forward is just too unsure—when it makes the most sense to quit.
Deși e un altfel de supraviețuire (una de supraviețuire a unui business), decât la noi (una de supraviețuire personală) înțeleg că și la ei problemele sunt în esență aceleași: se chinuie să reziste.
Though "Frog Bottom Farm" was never technically failing, they were always just scraping by. Lisa and Ali wanted to have a second child, and like any growing family, they craved financial stability. During a conversation in the fall of 2012, the couple made the heartbreaking decision to sell the farm. “We were sitting in the kitchen discussing our finances … and suddenly everything seemed very clear,” Lisa remembers. “Ali suddenly said, ‘Our family is more important than our farm.’ And there it was.” Two years after their last season at Frog Bottom Farm, Lisa, Ali, and their two young children live a block away from the Delaware Bay in southern New Jersey.
Așa cum pe vremea lu' Ceașcă (și poate și acum) la noi, o rețetă de succes a unei ferme de familie presupune neapărat un "salariu sigur la oraș", precum și o familie extinsă pentru a acoperi diversele taskuri (animale, copii) așa e și la ei, dar la un alt nivel.
According the 2012 Census of Agriculture, farmers earned just 10 percent of their income from farm sales, while approximately 90 percent of their income came from off-farm occupations. The projected median farm income for 2015 is negative $1,558. Nearly half (or 1 million) of the 2.1 million farms in the U.S.
Bun, și acum recapitulând:
– la oraș e nasol pentru că e stres, poluare, mâcarea din supermarket are otravă și speranța de viață e în general, mai mică.
– la fermă ca business e nasol, că muncești de te rupi, vinzi pe nimic și ieși pe pierdere. La anu o iei de la capăt sperând că va fi mai bine. Plus că depinzi de cum plouă sau când dă gerul și ciuciu concedii dacă n-ai ajutoare de încredere sau familie extinsă. Asta dacă-ti rămân bani să mai pleci undeva.
– la homesteading e nasol că e cu muncă și de cele mai multe ori n-ai confortul de la oraș sau nici pe cel de la business-ul de fermă, în funcție de cât vrei să fii de independent.(unii chiar își fac singuri materialele din care-și fac haine.)
Și atunci ce faci? Le combini pe toate?
Umbra Neagra liked this on Facebook.
si in franta, Spania, sunt sate complet abandonate. Oamenii de mii de ani se muta la oras pentru ca e mai putin de munca.
Da, e mai puțin de muncă, dar speranța de viață e mai mică. În Oltenia, majoritatea se întorc la țară.
statistica e pe romania: multi se intorc la tara., deja cifrele arata ca de 10 ani romanii au cifre mai mari de intors la tara decat cele de plecat. Diferenta e ca majoritatea care se intorc au deja achizitionata o suma (sau unii naivi, care nu stiu ca ii asteapta job 7 zile din 7)
Aș pune asta pe seama structurii pe vârste a populației. Cei care ies la pensie se întorc la țară. E bine și așa, dar ideea e să meargă tinerii la țară.