Pe campul din dealu din Varteju (stiu ca pare o mare campie, dar crede-ti-ma, e un deal acolo, e o diferenta de nivel de cativa metri pe o distanta de 500 m.), asa ca pe dealu din Varteju, e o toamna agitata. Ai zice ca te plictisesti, ca stai intr-un camp si nu se intampla nimic. Ei bine, nimic mai fals.

Indata ce intri in ritmul vietii de acolo, iti dai seama de fapt ca lumea se agita:

Vasile trece in fiecare seara cu Olga sa-si pazeasca porumbii, Lenuta si Corcodel ( frunizorii nostri de lapte proaspat) isi duc vacile la pascut, Tudor al lu’ Otetaru veni cu o combina si-si culeasa porumbu, lua cateva remorci de boabe, iar cocenii maruntiti ii lasa pe ogor, de unde ii aduna Corcodel, ca lor le trebuie furaje pentru animale la iarna.

Nici noptile n-au fost mai linistite. In ultimele 3-4 nopti am iesit pe la 3 dimineata sa vad de ce se agita maidanezii veniti prin zona, dar mai ales sa vad de ce latra cainele lu nea Ilie, pe care l-a legat la capu’ viei, pentru ca ala “latra numai la om”. Am iesit, am verificat cu lanterna care-i treaba si am schimbat 2 vorbe la o tigara cu Marian, fiu lu’ nea Ilie care statea si el de paza la vie, calare pe un armasar negru mare si frumos.

Sambata au cules via, si-au luat de-o grija si ne-au dat si noua si-am gustat aroma toamnei… toata caldura si parfumul verii stranse-n boabele de strugure proaspat cules si copt din plin. De nepretuit, pentru vin exista MasterCard.

Cu toata agitatia si treburile astea din jurul nostru va dati seama ca nu puteam sta deoparte. Am intrat in hora si-am inceput sa ne pregatim de iarna, (pe langa alte treburi gospodaresti marunte). Asa ca va invit la spart de lemne. Deocamdata am doar 3 tone, dar mai facem rost daca ramaneti vreunul pe dinafara!