Mă uit înportofel văd hârtii (nu d’alea de bancă, ci chitanțe, chitănțele de toate formele și mărimile). În buzunarul ușii de la mașină alte hărtii, chitanțe, ceva mai mari, facturi, copii după diverse acte. La birou, alte hârtii, deși la capitolul ăsta sunt un zeu în comparație cu ce am văzut pe la alții.
Hârtii, hârtii, hârtii, hârtii… certificatul de nastere – hârtie, cel de casatorie-hârtie, titlul de proprietate o altă hârtie, contractul de credit- cele mai urâte hârtii, contractul de muncă-altă hârtie… Viața noastră e pe hârtie. Hârtii fără de care în mod natural, ar trebui să fim aceiași oameni.
Din păcate nu e așa… Viața noastră e plină de hârtii. Tot ceea ce e aparent imporntant din viața noastră nu sunt, în esență, decât niște hârtii.
