Tipul ăsta e chiar comic și pe alocuri are dreptate: -la oraș femeile nu prea au nevoie de bărbați. Not really! -Orașul diminuează masculinitatea bărbaților -increderea între oameni e mai mică la oraș. Asta e discutabilă. -legat de globalizare nu-i dau dreptate. Nu cred că o înțelege pe deplin sau se referă doar la ce-i convine lui.
Acum ceva timp am văzut clipul de mai jos și am tot zis ca o să încerc să văd cum e. Dar n-am avut ocazia până acum, când l-am vazut pe “dușman” în beci. Pisica lăsată acolo nu era o soluție de dorit pe motiv că se lasă cu borcane sparte. Done that anu trecut, un șoarece prins natural de pisică a însemnat vreo 2-3 borcande de gem sparte și nu asta e tagedia, ci strânsul mizeriei care mă enervează…
Pentru scenariile rezidențiale panourile bifaciale sunt mișto de pus pe terase, în loc de pergole etc. Și câteva teste de laborator!
Țăranii îi cred pe orășeni proști. Și invers. Când de fapt este vorba despre o discrepanță foarte mare între limbaje. Și nu mă refer aici doar la cuvinte, ci mai ales la gesturi, mici acțiuni și trecerea timpului, care e percepută diferit. Spre exemplu: Ori de câte ori este o dispută de teritoriu, pământ, după certurile de rigoare, se ajunge la momentul măsurătorii, al stabilirii hotarului, fie de comun acord, fie cu ceva autoritate, primar, polițist, sfatul batrânilor, etc. E…
(episoadele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8) Vorbind despre procrastinare, I has it din plin. Mi-a trebuit un an de zile să trag lumină și prize pentru ce-am construit anul trecut. Sigur, asta n-a depins doar de mine, am fost doi care am tot amânat. Până acum 2 zile, când am rupt pisica-n două, am luat cele necesare din Leroy Merlin și aia a fost. Principiul de bază este să se vadă cât mai puține fire, trasee, chestii….
