Sunt unele lucruri de care nu-mi pasă prea mult cum arată, ci mă interesează să-și facă treaba și să nu cedeze cât oi fi eu sau cam pe acolo. Adică să uit de ele, să nu se strice, pe cât posibil să nu mă bată la cap cu mentenanță, șters de praf și alte chestii și să nu mă zgârie pe retină cu urâțenia lor.

În categoria asta intră mașina, mobila și diverse chestii mărunte de prin casă, cum sunt și aplicele. Am stat ani de zile fără aplice pentru că de fiecare dată când încercam să iau ceva, erau fie  extrem de urâte/kitsch-oase de mă dureau ochii, fie indiferent de aspectuase, dar scumpe. O să ziceți că 50 lei nu e mult. Nu, dar 50*10 sau 50*20, e ceva mai mult.

Anul ăsta am încercat din nou și am ajuns la IKEA, de unde am luat probabil cele mai ieftine aplice din România (care de fapt sunt plafoniere, dar who cares, eu le-am pus ca aplice) tot ca să nu mai văd mațele alea de fire ieșind din perete. Le-am montat foarte ușor pe toate 10 într-o  seară. Încă aș mai avea de luat vreo 12, dar mai luăm o pauză, deocamdată, e ok. Parterul e aproape gata din punctul asta de vedere. Camera tehnică mai poate sta puțin cu firele ieșite din perete.