Asta-s eu si n-am ce-i face

Cred ca sunt plamadit din tarana acestui pamant, cred ca

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni –
Cei mai de seamă podgoreni

asa cum bine zice, mai vechiul meu consatean.

Cred asta pentru ca nu-mi explic altfel cum de indata ce da bruma si se raceste vremea, berea nu mai e buna. Pur si simplu e o chestie fara gust, care in zilele toride de vara e un adevarat leac.

In schimb se naste inlauntrul meu o pofta ascunsa de un pahar de vin rosu aburind, si-o pofta de carnati si carne la garnita cu gogosari si castraveti acri, de-mi ploua si acum in gura cand tastez… Aceeasi carne care cum da firul ierbii, imi provoca o sila cumplita si nu pot intelege cum poti manca asa ceva.

Sunt prins si strans legat de ritmul naturii acestui pamant, incat nu m-as vedea altundeva, asa cum nu m-as putea niciodata bucura de un Craciun perfect la + 20C. Imi plac soarele, vara si apa la nebunie. Sunt crescut pe malul Oltului care m-a invatat sa inot, dar n-as putea niciodata sa nu apreciez clipirea stropilor de zapada in lumina felinarelor, sa nu ma bucur de senzatia unica de alunecare pe zapada pe care o ai fie cu sania fie mai nou pe schiuri, sa vad cum ninge afara in timp ce ascult lemnele care trosnesc in semineu.

Toate astea si multe altele de genul asta, am impresia ca-mi sunt scrise in codul genetic si nu m-as putea lipsi de ele nicicand.

 

1 thought on “Asta-s eu si n-am ce-i face”

  1. so true.. 🙂
    M-a intrebat si pe mine nevasta-mea acum vreo 2 saptamani: ce zici, mergem undeva cald anul asta sa facem revelionul pe o plaja undeva?
    Instant s-au incordat niste muschi pe fata mea si mi-a aparut o expresie ce zicea :”nu vreau sa te refuz ca te iubesc, dar nu stii cat iubesc iarna si zapada si daca mergem undeva cald de revelion, revelionul se va transforma intr-o zi banala de 31.Decembrie si-atat..”

    Se pare ca nu degeaba ne-am luat, n-a trebuit sa spun prea multe si a renuntat la idee 🙂

    p.s. abia astept sa se puna zapada de 1m pe masina, sa ies clantanindu-mi dintii si sa-mi reiau ritualul:
    1) dau jos zapada de pe rama usii soferului ca sa nu cada zapada pe scaun cand deschid usa
    2) intru si pornesc masina, caldura si caldura la luneta
    3) scot T-ul din spate si incep sa dau meticulos jos zapada de pe masina, gandind ca Pitagora tot felul de formule matematice prin care sa indepartez cat mai multa zapada din cat mai putine miscari
    4) indepartez gheata de pe stergatoare izbindu-le sanatos de parbriz 😀
    5) intru in masina satisfacut ca am facut treaba buna, inauntru e deja cald bag 1-a si da-i drifturi pana la servici mandru ca eu am Vredestein si restu’ nu 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.