Când ți-e gândul numai la meștereală

     Azidimineață. Mergeam spre birou. Trecând prin parcul Kiseleff, văd oameni la lucru cu drujbe, hamuri și colțari. Toaletarea copacilor de primăvară.(mă rog, să zicem!) Văd pe jos o bucată rotundă dintr-o creangă. Îmi zic în sine…"Ce mișto e aia. E ca  alea de pe Pinterest". Mai merg puțin văd încă una, îmi zic, "Aș putea să iau și eu una? Oare s-o supăra cineva? Aș fi prea caraghios să merg cu ele în geantă așa, nici nu prea am unde să le pun…" Și merg mai departe. Când, oprindu-mă lângă doi tăietori să elibereze aleea, văd o felie d'asta de creangă, aproape perfectă. Îmi iau inima-n dinți și întreb:

– Pot să iau eu bucățica asta? Vreau să fac ceva decorativ din ea.

– Da, sigur. Vreti să vă tai alta mai frumoasă?

– Da., zic eu deja țopâind de bucurie. Din creanga aia de pe jos că nu e prea groasă.

– Așa? mă întreaba punând drujba pe ea.

– Mai subțire, zic făcând deja mofturi

– E verde și o să crape, mă corectează omul care nu-și pierduse mințile de bucurie, ca mine.

– Corect, zic eu, atunci puțin mai groasă, așa e ok.

Bun. Acum să vedem ce facem din ele. Sugestii?

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.