Căpşuni

           Despre vecinul meu, nea Tudor, v-am mai spus câte ceva. Zilele trecute am fost din nou în paradisul lui ca să cumpărăm căpşuni. Da, ca o paranteză, la el e un adevărat paradis: Heleşteu acoperit cu nuferi şi presărat cu mici cascade în care înoată crapi aurii, portocalii şi, ceea ce m-a uimit, un Nisetru mare cât o zi de post cu dezlegare la peşte, şi un altul mai mic. Dar heleşteul trece aproape neobservat pentru că ochii îţi sunt atraşi de păunii viu coloraţi care mişună pe acoperişurile cuştilor în care stau fel şi fel de multe alte păsări la fel de viu colorate: raţe salbatice, fazani de toate tipurile, gâşte şi găini ciudate pe care eu unul nici la gradinile Zoo mai răsărite nu le-am vazut.

          Revenind la căpşuni… OMG ce căpşuni!!! Nu arătă cine ştie ce, dar au un gust cum rar ţi se mai întâmplă să ţi se topească în gură.

Căpşuni cu zahăr?! O prostie, le-aş fi stricat gustul. Simple, proaspăt culese, aşa cum le-a făcut natura, de la mama lor.  Nu ştiu să existe vreun gust mai bun.

Aşa arată o cultură de căpşuni adevăraţi:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.