Casa nu se termină niciodată. E un mod de viață.

Citeam articolul ăsta despre cum un nene și-a făcut din casa și grădina lui, propria soluție de evadare din România. Și am realizat că de fapt cam într-acolo mă îndrept și eu și poate mulți alții. Poate asta e una din puținele scăpări de România ÎN România. Dar nu asta e neapărat ideea acum. Ideea care mi-a plăcut și pe care trebuie să o reținem e următoarea, din filmul Al 5-lea element:

Time is not important. Life is important (Timpul nu e important / Viata e importantă). Cele două, timpul și viața sunt de speță diferită. Noi am ajuns să prețuim timpul în dauna vieții.

Este exact așa. Am ajuns sa prețuim timpul în dauna vieții. Acum câtiva ani, îmi tot făceam probleme că n-am casa terminată, că se fac copiii mari și n-au fiecare camera lui și chestii d’astea. Ca să constat că de fapt ei vor tot cu noi în cameră să doarmă sau cel mult amândoi în camera lor sau cu unul din noi.

Apoi mă uit la oameni care s-au mutat în case terminate. În câțiva ani, necesită reparații, unele groase, nu de mentenanță. Și-mi dau seama că  trebuie cumva să renunți la abordarea de tip cursă cu un final anume, pentru că finalul nu există. Există doar noi pit-stopuri. Noi începuturi și noi finaluri. Balustradă, acoperit terase, finisat șemineu etc, etc toate astea nu fac parte din ceva care se termină la un moment dat. NU EXISTĂ acel moment în care spui GATA. AM TERMINAT! Nu, nu se termină niciodată.

Ce ai terminat gardul? S-o crezi tu, la anu trebuie să-l vopsești, vezi ce și cum s-a comportat și îți mai vine o idee pe care o faci la anul celălalt. De grădină nu mai vorbesc.

La început curtea/grădina mea arăta așa:

 

7 ani mai târziu și multe schimbări și modificări arată așa:

Și nu că ar fi cumva gata. Aici probabil va fi o seră acoperită. Și după ce va fi acoperită va fi și încălzită. Sau poate va fi îngropată și încălzită. Naiba știe. Ideea e că nu se termină NICIODATĂ.

Pentru că atunci când tu te identifici cu ceea ce faci, n-ai cum să termini. TU NU TE TERMINI cât ești viu. Ai noi și noi idei și noi proiecte.

Încerci să evoluezi și să ai noi obiective. Așa ajungi mai departe. 

10 thoughts on “Casa nu se termină niciodată. E un mod de viață.”

    1. Da, am luat în considerare. Și încă iau in considerare pavaj peste beton. Ce să zic, betonul a fost cel mai rapid și ușor mod de a scăpa de noroi. Am încercat chiar și cu vopsea de beton: https://haivas.ro/gasit-cum-sa-vopsesc-betonul/ Nu durează mai mult de un an și trebuie refăcută. Iar vopseaua nu e cea mai ieftină chestie. La un moment dat o să pun pavaj, cred. Apropo de neverending story!

      1. Pe aici se foloseste pavaj in 99% din cazuri. Presupun ca pentru scurgerea apei, dar sigur un motiv este si aspectul.
        Daca pavezi peste, creste nivelul (piatra + strat de nisip)

  1. Subscriu 100%. Poate 150% 😉 Bine, la noi e si vorba de o casa de aproape 100 de ani. Deci ideea e ca nu am reusit sa o terminam de reparat (nu sunt suficienti bani, estimarea mea grosolana ar fi undeva pe la 50-60.000 lei). Dar si dupa ce se termina, mai cade ceva, mai trebuie intretinut, sau (cazul foarte fericit) ti se pare ca ar mai fi ceva de facut/vopsit etc.

  2. Am ajuns la concluzia că nu are rost să renovez o casă mai mult decît ce este necesar unui trai normal.Nu living uriaș, nu parchet super scump, etc.
    Asta se leagă de faptul că nu mă aștept ca cei 2 copii să trăiască amîndoi în casa asta peste 20-30 de ani, poate nici unul.
    Așa am făcut și eu, la fel vor face și ei fiindcă vor vrea să plece de aici.De fapt, îi voi încuraja să plece.
    Nu are nici un sens să investesc zeci de mii de euro într-un lucru care va fi uitat peste ani.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.