Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri
Pentru ca toți avem numai idei, lipsa lucrurilor practice și simple ieșite din mâinile tale e dureroasă. Trebuie să reînvățăm să meșterim tot felul de chestii. E distractiv.
Ca să-mi mai iau mintea de la știrile momentului, am facut următoarea chestie. Cumparat salată cu rădăcină din supermarket. Am mâncat frunzele din dotare și rădăcina am pus-o în pământ, în grădină. Merge și-n ghiveci, pe balcon sau undeva în casă. Planul ar fi să dea alte frunze.: 2 în 1 sau 3 în 1 sau 4 în 1, rămâne de văzut. Poate fi la fel de bine și 1 în 1, dacă mai îngheață noaptea, deși salată stă în pamânt si peste iarnă. Vom vedea. Gata! Atât, reveniți, scuzați întreruperea.
Anul trecut am fost leneși și n-am pus nici un răsad. Le-am cumpărat pe toate mai în primăvară. Total general 400 lei pt toate răsadurile puse în grădină. Nu prea mi-a plăcut experiența. Nu neaparat pt că am dat bani, dar senzația era ca și cum ai lua mere din magazin și le legi cu ață în pom. Nu a fost ce trebuie din punct de vedere al satisfacției.
Anul ăsta am luat semințe din Leroy pe ideea că poate alea mai scumpe sunt mai bune. Vom vedea. La vară.
Există mai multe articole care fac referire la entropie ca și concept din fizică și aplicarea lui în viața noastră. Eu m-am oprit la ăsta, pentru că mi-a atras atenția paragraful de mai jos.
Life is full of small decisions: Should I pick up that sock on the floor? Should I do the dishes before bed? What about fixing the leaky faucet in the bathroom?
Leaving a sock on the ground is a manifestation of a concept from physics you may have heard of: entropy. Entropy is a measure of how much energy is lost in a system. If a system loses too much energy, it will disintegrate into chaos.
Ceea ce e cât se poate de adevărat. Nu o luați ad literam, nu orice amânare de a face chestii necesare duce imediat la haos, dar o serie prelungită de astfel de decizii poate duce în cele din urmă la haos. Cel mai adesea însă duc la cluter, dezordine și coltul cu troace.
Și chestia asta valabilă și în business. Se consumă o grămadă de energie pe lucruri inutile sau cvasi-utile.Știm desigur cu toții celebrele ședințe care ar fi putut fi un mail sau mai nou un call în care stabilim alt call. La noi chestia asta e ridicată la rang de artă.
La polul opus există însă negentropia, adică o entropie negativă. Dacă luăm sensul entropiei ca stare de dezordine, atunci negentropia devine opusul ei și pe ea trebuie să ne concentrăm.
Toată povestea asta îmi aduce aminte de conceptul de minimalism care vizează și el eficiența acțiunilor noastre atât în business cât și în viață personală. Sistemele ineficiente sunt foarte reactive la genul ăsta de abordare: “să facem exact ce e necesar și eficient și nimic mai mult ca să ne putem vedea de ale noastre”. Și observ asta în jurul meu tot mai des. “Ale noastre” nu prea mai există. Aparent omenirea a ajuns în punctul în care eficiența a devenit disruptive, perturbatoare în tot mai multe sisteme, pentru că am ajuns cu toții în punctul în care o ducem prea bine, dar am uitat să ne bucurăm de asta. Toate astea se întâmplă pe fondul poveștii ăsteia cu creșterea la nesfârșit care iarăși ne împiedică să ne vedem de ale noastre, pt că undeva, cuiva îi trebuie mai mult și mai mult. Ceea ce nu e în sine rău, dar fără să existe măcar o finalitate la acest “mai mult”, totul devine ridicol. “vreau mai mult pentru că vreau sa ajung acolo.” Altfel n-ar nici un sens.
Concluzii? Nici o concluzie! Vă las cu gândurile și linkurile astea așa la juma’ de săptămână. Ce putem noi influența (dacă reușim și aici) sunt chestiile mici și imediate din jurul nostru: dau zăpada, arunc gunoiul unde trebuie, nu risipesc mâncarea, plantez un copac, îmi fac obiceiuri sănătoase și așa mai departe.
Și mă refer aici la “Din ce o să trăiți la pensie?” Sună aiurea întrebarea asta, nu? “Pai cum? Am doar 35 de ani. Cum ce fac la pensie? Mă plimb prin lume, mă retrag la o căbănuță undeva frumos. Cam astea cred eu că sunt gândurile multora.
Eram zilele trecute la o un pahar de vorba cu niste prieteni și dintr-una în alta aflăm că statul german trimite scrisori cetățenilor în care pe scurt le zice cam așa: Bă băieți și fete, treaba e nasoală. Pe când o să ieșiți voi la pensie, pensia publică o sa fie de câteva sute de euro. Ia puneti voi mână și gândiți-vă și la alte surse de venit care să vă ajute la batrânețe. Discuția a continuat, dar eu am rămas cu chestia asta în cap: Păi dacă așa stă treaba în motorul economiei europene, la noi ce-o să fie?
M-am apucat să caut ceva știri despre treaba asta ca prea mi se părea ireală. O fi fost vreun caz aparte, vreo situatie deosebită, îmi tot ziceam eu. Doar că nu! Aparent treaba e groasă și se poate verifica. Eu l-am ales pe băiatul ăsta care zice mai multe chestii despre pensia din Germania în clipul de mai jos, dar mentionez doar atât: la o rată a inflației de 1,5% cât ia în calcul statul german, pe când o să iasă la pensie un om de 30-40 ani, 100€ vor valora 59€, iar UE recomandă să se ia în calcul o rată a inflației de 2%, ceea ce înseamnă că 100€=>49€. Pensia medie în Germania acum e undeva pe la 1600€ – 1700€. Aplicând rata inflației, ajungem la cele câteva sute de euro de care ziceam.
În România a fi la pensie va fi în continuare, mult timp de acum în colo, tot o luptă de supraviețuire. Dacă în Germania vei rămâne cu 800€ pensie net, în România, va fi și mai puțin. Suficient cât să-ți plătești curentul, benzina (daca mai pleci undeva) și ceva alimente.
Acum, revin la întrebare, v-ați gândit cum faceți la pensie? Până când aveți de gând să munciți? Cum stați cu sănătatea? Sperați să mai nimeriți butoanele pe tastatură? Până când? Ce e de făcut?
Probabil un mix, câte puțin din fiecare, ar fi o variantă de răspuns. Fiecare le știe pe ale lui, dar e bine să te gândești măcar la chestiile astea din timp.
Sunt multe povești pe youtube pe tema asta. Este chiar o nișă în creștere despre mutatul la țară și toată nebunia trecerii la o viață mai simplă, mai liniștittă, mai sănătoasă. Povestea de mai jos e doar un model și mi se pare destul de realist, decent, prezentat.
Așadar, dacă vrei sa scapi de jobul ăla de la 9 la 5 iată la ce trebuie să te aștepți:
1- Chiar dacă renunți la job, vei avea nevoie de un venit pt a plăti facturile: energie, benzină, doctori, medicamente, etc. Chestii esențiale. Cel puțin astea.
2- Va trebui să faceți sacrifcii. S-ar putea sa nu-ți mai permiți unele lucruri pe care ți le oferă un salariu de la un job normal. Deci va trebui să renunți la chestii care costă.
3- S-ar putea sa muncești mai multe ore decât cele 8 pe care teoretic le stai la birou/zoom.
Bun, acum sa ne uităm la cum au făcut trecerea oamenii ăștia:
1- Ieșit din datorii.
2- Începi să economisești pt proiectul în care te retragi. (casă, teren, etc.)
3- Reduci cheltuielile. Cumperi numai ce e esențial, fără mâncare specială, fără mese în oraș, fără coafor, barber-shop sau alte mofturi de genul. Aici fiecare și le știe pe ale lui.
4- Calculezi ROI-ul la orice faci. Capre, găini, grădină orice. Câți bani bagi și câți bani scoți.Merită, nu merită?
Din ce faci venit? Practic din orice.Youtube, vinzi din ce produci, carne, gemuri, alcool, legume etc. Faci tot felul de joburi punctuale (o masă, un website, o campanie) la care te pricepi ca sa faci un ban în plus.
Chestia asta nu e pt oricine, așa că-ți sugerez să te uiți bine la toate aspectele astea și să iei o decizie. Sigur, mai e și varianta de mijloc în care unul din voi rămâne la un job relativ stabil (atât cât mai pot fi stabile joburile în ziua de azi) iar celălalt poate face chestiile de mai sus. Majoritatea “retrașilor la țară” funcționează pe calea asta.
