Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri
Caut să schimb rucsacul pe care îl folosesc pe bicicletă pt că: aș vrea sa fie puțin mai mic, impermeabil, să stea puțin depărtat de spate pt aeirisire(musai), să fie mai vizibil in trafic.(asta e doar nice to have, nu e musai, pt că am alte lumini, cască, geacă, care cred ca sunt suficiente deocamdata.)
Problema pe care o văd la toate variantele este că feature-ul ăla de ventilație e o minciună în realitate. Si multe, sunt urâte cu spume.
Colegu Vali ne-a recomandat un canal youtube, Ai iarba?, cu sfaturi despre cresterea și întreținerea gazonului. Serie din care prezentăm mai jos, sfaturi despre pregătirea gazonului toamna.
Dacă n-aveți timp sau chef de văzut tot ce spune omu ăsta aici, eu am reținut că ar trebui să pun îngrășământ ce conține un raport de 1:1 sau 2:1 azot:potasiu. Pentru detalii, urmăriți clipul sunt chestii pe care le știam, sunt chestii logice, de botanică elementară, dar și câteva lucuri specifice plantei, tips and tricks. Merită!
Iată câteva motive care te pot aduce puțin cu picioarele pe pământ dacă visezi la o astfel de viață.
Mi-am amintit de chestia asta recent când am auzit, din nou, pe cineva zicând că în X ani vreau să ajung la Y bani și la varsta Z doar să muncesc așa… de plăcere, să nu mă plictisesc.
Am tot auzit asta printre amici și prieteni încă de prin 2008, apoi prin 2012-2014 ceva de genul ăla. Și oamenii care ziceau asta învârteau cu firma sau firmele lor niste sume de bani, multe sute de mii de euro, nu știu sume exacte, doar am dedus din ce-mi spuneau ei. Oamenii visau frumos, ceea ce nu e rău, e chiar recomandat. Fiind pe val la momentele alea chiar credeau și eu mai că îi credeam pe ei că e posibil să-și îndeplinească visele astea.
Toți băieți isteți, pe care-i duce capu, care au ajuns acolo pt că s-au orientat bine, cu puțină șansă, treaba lor. Numai că viața are și ea planurile ei.
Auzind iar povestea asta, m-am întrebat. “Oare ce mai face R.? O fi ajuns la milionul ăla de €?” Nu știu, nu mai pot să dau de el, nu mai e nicăieri aparent, prietenii comuni nu mai știu nimic de el. E drept că se poate să se fi retras pe o insulă, dar… “Dar M. ce-o mai face? Că au trecut ăia 5 ani după care vorbea serios să se retragă Si eu îl cam invidiam ce-i drept. La naiba au trecut 10 ani. Oare “trăiește din dobândă”? (ăsta era un fel de a spune că trăiește din venit pasiv, nu se referea exact la dobândă). Ultima dată trebuia să-i plătească un client 1 mld. de lei. Ce să vezi? Acum muncește ca angajat și mai bagă și extra ca să iasă socoteala bine.
Prin 2008 aveam un coleg de corporație care visa tot la trăit din venit pasiv. Nu am știu niciodată ce învârtea el extra corporație, dar iată că 14 ani mai tâziu rupe tastele prin altă corporație, cam la fel ca-n 2008, doar că pe ceva bani mai mulți și cu o titulatură pompoasă înaintea numelui.
Poate n-am cunoscut eu români fericiți, nu zic nu. Or fi și cazuri reușite, dacă știți voi, băgați povestea în comentarii.
Îmi zice un prieten că n-am atitudinea care trebuie. Așa o fi, poate d’aia nu sunt milionar, că nu-mi “doresc destul de mult victoria”. Dar mie mi se pare că atitudinea nu e de ajuns, o fi necesară, dar e departe de a fi suficientă. Știi cum e? E ca la fotbal. Înainte, dacă erai talentat era suficient, driblai prin ei ca prin brânză pt că aveai acel talent, pe care mulți nu-l aveau. Acum, jocul s-a schimbat, talentul nu mai e suficient. E nevoie de condiție fizică, de multă, multă muncă, de strategie, de echipă, etc. Mult, mult mai complex totul. La fel sunt si antrenamenetele. Antrenamentele acum nu mai presupun doar fugă și joc de fotbal. Nu, acum sunt multe altele care te ajută sa te descurci în situații pe care le vei găsi pe teren. Toate aspectele vieții sunt mult mai complexe și d’aia zic eu că atitudinea nu mai e suficientă. E nevoie de un plan, de acțiune și de multă muncă și perseverență.
Ce mai trebuie în afară de astea? Habar n-am, să zică bogații, să zică life-trainerii, speaker-ii motivaționali. 🙂 Ăia știu! îi găsiți pe net.
Ce ar fi ca take away din gândurile astea:
Pt că atât noi cât și copiii ne-am plictisit de pereții camerelor, pt că au realizat și ei că există opțiunea de a-i schimba la culoare și pt că ce era se cam degradase (murdărie, crăpături chestii d’astea) ne-am gândit să-i schimbăm cumva ieftin și rapid.
Simplul vopsit n-ar fi schimbat prea multe, să dau cu glet nu mă pricep și nici n-aș fi rezolvat prea bine problema crăpaturilor dintre placile de rigips. Să schimb tot rigips-ul nici nu a intrat în calcule din motive de deranj prea mare. Trebuia ceva cu care să “băgăm gunoiul sub preș”, adică să acoperim crăpaturile și să schimbăm culoarea pereților și desigur să fie DIY, să nu coste o avere etc.
În cele din urmă am ales niște plăci de lemn, subțiri pe care le-am prins în câteva dibluri peste rigips și pe care le-am vopsit (sau nu) după cum au vrut puștanii. Am pus niște colțare șiiii… contrar principiilor, am vopsit lemnul de pe tavan. Într-una din camere tavanul a fost făcut cu lambriu într-o perioadă în care nu se mai găsea lambriu bun de la firma aia austriacă ce tăia păduri aiurea. Se gasea doar o mizerie de la Rom… ceva, ceva românesc, de proastă calitate. Drept pt care tavanul era plin de locuri unde a trebui să îndrept, repar cu chit de lemn, iar chestia asta se vedea foarte nasol pt că nu era fix nuanța lemnului.
Ce să mai, am vopsit lemnul și bine am făcut pt că acum s-au acoperit o grămadă de imperfecțiuni și cârpeli. Evident că nici acum nu e perfect, dar nici n-am urmărit asta.
Mai sunt multe de facut, plinte, lavabila, corpuri de iluminat etc. Urmează să pun parchet peste dușumea pt că dușumeaua s-a zgâriat, s-a stricat prin unele locuri, lemnul s-a strâns, a lucrat în timp și mai și scârțâie pe alocuri. Deci parchet.
Am gasit un site cu multe modele de parchet, practic e un fel de agregator de oferte din zona de design interior. Ceea ce e mișto că le ai pe toate la un loc. Fi-meo a vrut 2 pereți verzi. Ce parchet merge cu verde? 😀