Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri
Aici sunt știrile care ajung la mine, mai devreme sau mai târziu.
1 – Proiectul Free Miorița continuă să aducă #luminăpentruRomânia. A făcut deja mai mult decât orice guvern postdecembrist.
2 – Da, uneori trebuie să calci pe cadavre.
3 – Ăștia micii nu vor nici mașini, nici case. #sharingeconomy
4 – Idei de afaceri profitabile și nu prea.
5 – În Moldova, comuniștii se mânjesc cu rahat. La propriu.
6 – 6 reguli pentru a deveni single-tasking. E o nebunie.
7 – De ce le plac copiilor puzzel-urile.
1. Un caz de braconaj la cerb surprins de camere video instalate în pădure într-un program al WWF-Romania
3. Gata cu Ebola. Nici un caz nou de o săptămână.
4. Un tip trăiește extrem de simplu.WC-ul lui e nebunie curată. Ca și el de altfel.Cum de ce? N-a făcut duș de 2 ani. Se bălăcește în Pacific.
1. Care e treaba cu Israelul. Un video care explică de unde a pornit totul.
2. Cele mai ciudate bărbi și mustăți s-au adunat în Austria.
3. Greviștii de la Air France sunt atât de supărați încât au zmuls hainele de pe managerii Air France.
4. Mass media naște monștrii. PEGIDA scoate în stradă câteva mii de oameni la Dresden.
5. Primul frigider comunitar din București, unde poți lăsa mâncarea încă bună pentru alții care au nevoie.
Un prieten de-al meu, la auzul acestei știri a zis ceva de genul că Suedezii sunt rupți de realitate, că trăiesc în lumea lor și habar n-au de restul. Ceea ce ar putea fi adevărat. Dar dincolo de asta, există un raționament în deciziile astea ale nordicilor. Adică nu e ca și cum i-a trăznit pe ei o idee în timp ce admirau cum se sparg valurile prin fiorduri, așa cum se mai întâmplă cu vecinii de la sud. Nu, chestiile sunt fundamentate. Vorbind de majoritatea angajaților, de o statistică dacă vreți, cred că cele 2 ore (diferența între 8 și 6) adunate se pierd complet aiurea cu mici chestii conexe sarcinilor propriu zise ale jobului. Le știți prea bine: mail-uri comice, faine, ppt-uri, pisici pe facebook, știri din domeniu și morning cheap-chat, și cofee breack și brunch și "ceva bun", și un ceai și introducerile lungi și banale dinaintea ședințelor (care apropo în 50% din cazuri pot fi un email) etc. Și e normal ca toate astea să existe, la urma urmei suntem oameni, nu roboți. Nasol e faptul că au devenit niște convenții pseudo-obligatorii și de multe ori pe unii îi țin în loc, în timp ce pe alții îi relaxează.
Bun, Suedia a zis așa, dacă mai terminăm cu toate prostiile astea și ne conncetrăm mai multa pe muncă, plecăm acasă sau oriunde vrea fiecare, mai devreme. Trist e că la noi sunt oameni care preferă să stea la birou decât acasă unde-i urlă ăla mic în cap, la noi sunt oameni singuri pentru care colegii de birou sunt singurii amici, prieteni. În general la noi sunt oameni cărora le place s-o lălăie prin corporație pentru că nu știu ce altceva mai bun ar putea face cu viața lor. Pentru că nu au una.
Revenind, adevărul este că lucrurile sunt mai complicate decât paradigma 6-8-10 ore pentru că intervin tot felul de factori cum ar fi tipul muncii, (pe șantier ritmul muncii e în funcție de vreme, de noapte/zi, în timp ce la birou depinde de altele, cum ar fi clienții din partea ailaltă a lumii și sunt importanți. Te mai dai după programul lor, c-așa e-n tenis.) Apoi mai sunt chestiile astea în care nu credeți, legate de bioritm, morning person vs evening person. Și multe altele dintre care nu trebuie să uităm chestia asta, că efortul intelectual specific multor tipuri de munci, atinge eficiența maximă în cicluri de câte 90 minute corelate cu pauze de 20 de minute sau dacă vrei rotunjim: 2 ore muncă, juma de oră pauză.
