De elvețianul care a strâns 100 000 de semnături pentru un referendum conform căruia fiecare cetățean ar primi de la stat, garantat, pe viață, lunar 2500 franci elvețieni (2000€), ați auzit probabil. Ideea e că dacă n-are omu grija zilei de mâine se poate concentra pe chestii mai importante pentru economia țării, ca alegerea unui loc de muncă. (mă rog, au și elvețienii problemele lor, de genul că executivii câștigă de ordinul zecilor sau sutelor de milioane, iar muritorii de rând trebuie să supraviețuiască doar cu Volvo, o singură vilă și un velier mic.)
Părerea mea este că, cel puțin la noi, dar nu cred că în alte părți piticii de pe creierul uman umblă cu covrigi în coadă, chestia asta n-ar face decât să aducă un handicap în plus. Și spun asta prin prisma unor experiențe recente în urma cărora constat că încă mai există oameni la 25-30 de ani, în plină ascensiune a unei așa-zise cariere, care nu înțeleg cum funcționeaza lucrurile în lumea asta, nu înțeleg care e circuitul banilor în viața din jurul lor și, cel mai grav, nici nu-i interesează, nu vor să știe. Astfel de oameni au pretenția să fie plătiți de nu contează cine, că oricum nu e treaba lor, dar ei și-au făcut bucățica de mizerie, astfel de oameni nu înțeleg că fac parte dintr-o chestie mai mare numită familie, firmă, societate sau cum vreți voi și că lucrurile sunt ceva mai complicate decât “eu am făcut ceva, deci mi se cuvine”, astfel de oameni voteaza și noi avem pretenția ca țara, economia, firma să meargă mai departe și să fie ok în vecii vecilor.
Serios, mie nu mi se pare așa de greu. Și nu sunt vreun geniu sau ceva… De ce oamenii ăștia insistă să o țină pe a lor?