E plină lumea de sunete, căști, nebunii, finețuri. Ecran curbat miliarde de culori când tu nu vezi decât 30. 4k, 15k,  toate prostiile astea n-au limită. Omenirea se comporta ca un puști de 3-4 ani care descoperă mașinuța cu telecomandă.

E atât de plin de cunoscători fini pentru orice rahat încât SONY a scos pe piață un walkman. Băi WALKMAN, un concept din anii ’80, dedicat iubitorilor de sunete fine, cu super high definition. Ca să ce nene? Adică ce rost are un device, fie că e video sau audio care are performanțe dincolo de puterea de receptare a senzorilor umani? Ce faci cu el și nu faci cu celălalt? Te dai mare? Atât? Atât putem?

Aș putea băga mâna-n foc că 80% dintre “pasionații” ăștia care dau 1200€ pe-o jmecherie d’asta, nu pot să deosebească 2 bășini  sunete  lejer diferite DAR pt că le spune SONY că e Hi-Res quality li se pare că “simt” și ei diferența!

Băi oameni buni, suntem defecți! Eu înțeleg plăcerile oricui, fiecare are păsăricile lui, dar toate au o limită, băi nene. De ex. și mie îmi plac topoarele, dar n-am 25, n-am nici 10, am vreo 4-5 din care folosescc practic 2, restul ruginesc. Și n-am  2 Urnieta sau mai știu eu ce avioane. Pt că n-am nevoie de ele, treburile pe care le fac, le fac perfect cu o secure de 70 lei și o toporișcă de 60 lei. Le ascut și cu ele îmi fac treaba. Și tot mi se par multe. Îmi plac, dar ce să fac cu 10, cu 20, cu 50?

Cât mai dureaza chestia asta? De ce oamenii nu-și concentrează energia pe lucruri utile, nu doar lor, că poate le au pe toate, dar utile celorlalți, comunității, omenirii în general. Rahaturile astea nu ajută cu nimic. Sunt damblalele scumpe ale unora care nu știu ce să facă cu viața lor. Și asta e nasol, e risipă de energie și de resurse, adică de chestii care nu sunt infinite și nici timpul nu prea e de partea noastră, în general.

Hai să ne risipim aiurea!