Ai un copil de 2, 3, 4, 5 ani sau mai mult. În viața lui sunt prezente diverse persoane mai mult sau mai puțin, dar care la un moment dat se întâmplă să dispară, să moară. E un fapt relativ normal. Și copilul te întreabă, ” Unde e X-ulescu?” “Mergem la X-lescu?” Cum îi explici? Există câteva variante:
1. Varianta frumoasă, gen all dogs go to heavean: ”S-a dus la Ceruri”
R: ”Mergem și noi la Ceruri? Cu ce mergem? De ce s-a dus la Ceruri?”
2. Varianta laico-spartana. ”Nu mai e. A murit. S-a dus la cimitir.”
R:”Ce face la cimitir? De ce s-a dus la cimitir? Mergem si noi la cimitir? De ce stă acolo?”
3. Varianta științifico-religioasă: ”Oamenii au un trup și un suflet. Când mor, sufletul părăsește trupul și se duce la ceruri, iar trupul la cimitir.” Sau ceva de genul ăsta, nu știu.
R:” Unde e sufletul? De ce sufletul părăsește trupul?” sau te miri ce întrebari poți primi…
Deci cum abordati problema asta? Ne facem că plouă, lăsăm așa că poate-i trece și uită? Cum?
Depinde in primul rand de religia fiecaruia. Dar eu am ales sa ii spun copilului toate variantele pe care le stiam, sa ii spun si parerea mea si sa ii las libera alegere. Era micut, dar asta nu inseamna ca era tembel. Nu cred ca trebuie pacaliti.
Pt ca traiesc aceasta experienta in fiecare zi ( mai putin cele cu delegatii, dar daca vb la tel cu fiicamea..), la inceput pare funny, dupa putin timp enervant samd.
Dar am vazut o reclama cu un tip si taica-su trecut de 65 de ani. Batranelul era cam senil, punea tot timpul intrebare la fiecare raspuns, se comporta ca un copil…intr-un moment de luciditate batranul ii spune ca asa era el cand era mic. Concluzia : avem 2 solutii, prima ar fi rabdarea, a doua testata de mine, raspundei in engleza sau alta limba. MERGE
Si copilul ce invata din a 2-a varianta?