De ceva vreme îmi pun întrebarea asta și tot caut răspunsuri realiste. Săptămâna asta am “înjurat” sistemul, forma de organizare în care trăim, sau mai exact, anumite efecte complet nenaturale, după părerea mea, pe care le are acest tip de societate. De ce?
Pentru că a fost săptămâna în care fiul meu cel mare, 3 ani, a intrat în sistem. A fost începutul pierderii treptate a controlului asupra educației și evoluției lui. Pentru nepărinți, a început pentru prima dată în viața lui, grădinița. Fiecare dimineață a fost o trăire la cote maxime, a unei despărțiri dramatice, pe care doar în filmele indiene mai ai ocazia să o vezi. (Vă amintiți “Lanțul amintirilor“(cred), scena despărțirii fraților, în care cel mare se urcă în tren din mers, iar cel mic rămâne în urmă și nu se mai întâlnesc decât peste 15 ani? Pe mine m-a marcat se pare. 🙂 ) Ei cam așa am pățit eu cu fiul meu în fiecare dimineață: lacrimi de crocodil, urlete, zvârcoleli, mânuțe încleștate în jurul gâtului meu, pe care trebuia să le desfac. Se despărțea de mine și-mi lua cu el o bucată din sufletul meu.
“- Nu veau la gădăniță!!”
“- De ce tati?”
1- ” Vreau cu tine”
2- “Vreau la mami”
3- “Mi-e dor de mami.”
4- “Vreau la casa noastră.”
5- “Nu vreau să te duci la servici.”
Și alte variațiuni pe aceeași temă, era negreșit răspunsul lui.
Ei bine, în aceste condiții am “înjurat” sistemul în care suntem nevoiți să trăim pentru efectul său complet nenatural, de despărțire a copiilor de mediul lor familial. Chestia asta ar trebui să se întâmple în mod natural atunci când copilul e pregătit să depășească granițele mediului său, când e pregătit și dorește să stea o parte din timpul unei zile, fără părinții lui, când își dorește să mai facă un pas în explorarea lumii, când vrea el să meargă mai departe. Așa e natural. Din păcate noi, oamenii, nu ne permitem luxul ăsta, pe care doar animalele îl mai au și eventual societățile ceva mai “primitive.”
In altă ordine de idei iată ce fac părinții din alte țari în asemenea situații: “Pack crying”, (părinții plâng în haită, gen), ” “Tissue Tea” (urging parents to attend “whether you are boohooing or yahooing”)”, “”BooHoo WooHoo Brunch” – which even serves champagne (at that one, “some parents cry and some dance”.
Deci care v-ați mai dat copilul la grădiniță? o punem de-un pack crying, un teasue tea, ceva?
La voi cum a fost? Cât a durat “filmul indian”?
