Cum mi-am petrecut codul galben

Cum mi-am petrecut codul galben

    Miercuri dis de dimineata am plecat zmeu din fata casei impins de vantul care sufla cu putere (credeam eu) dinspre nord. Cauciucurile de iarna Firestone, si-au facut treaba totusi, cu sau fara vant din pupa. Piece of cake, ziceam eu in sinea mea.

   Seara la intoarcere, intrarea in Magurele blocata. Un tir rasturnat, din cate am inteles. Buuun. Plan B, intrat in Magurele prin Bragadiru.

Drum ok, 2 benzi, intru in Varteju, ajung pe strada mea… Dezastrul dezlantuit. Imi iau avant, imi fac curaj sa parcurg ultimii 500 m din drumul catre casa. Trec de prima casa de pe strada, treba merge, trec si de a 2-a, deja zapada era mai mare, iar la vecinul Vasile am avut buna inspiratie de moment de a opri in fata casei lui. Se formasera deja niste nameti peste ceea ce deszapezisera autoritatile, asa ca am luat-o incet, usurel la pas: 2 pasi cu fata 3 cu spatele. Vantul sufla atat de tare incat mergem inclinat in fata la 45 de grade, fulgii erau miliarde de cioburi mici, subtiri si ascutite care-mi taiau fata, vantul sufla atat de tare incat nu putem respira decat daca ma intorceam cu spatele la el. Mai luam 2-3 guri de aer, dupa care ma intorceam iar cu fata, ca sa pastrez directia.

    Acelasi vant de dimineata devenise deja un monstru pe care acum trebuia sa-l infrunt din fata. Dupa aprox 200 m ajung acasa. Bat la usa de castel, imi deschide regina mea si intru in casa eu si vreo 2 kg de zapada dupa mine, impingandu-ma de la spate. Fulgii care se inghesuisera sa intre in casa se topesc instantaneu de semineu. Pe jos e plin de apa.

Joi, nici o schimbare. Acelasi vajait si alb intunecat la geam. Dau sa ies din casa… dupa care: “Avem o problema”, la care sotia mea vine, se uita si zice doar atat. “Poza!” 🙂 Si se duce sa ia aparatul.

Sa va explic: in stanga pozei este usa de la intrare deschisa, in prim plan este dublura, oblonul, usa de castel inchisa. In rest, e zapada la mine-n hol.

Ies afara, dau de mancare la oratanii. Motanul D’Artagnan era plin de turturi si zburlit ingrozitor, labradorul Cala, ceva mai vioaie. Iar in magazie totul era de un alb imaculat. Totul.

Joi am facut un drum pana la magazinul din sat si la vecina, pentru doza de lapte proaspat muls. A fost o experienta unica. Cam ca atunci cand ne-am ratacit iarna pe valea Cerbului si ne prindea noaptea, doar ca de data asta stiam unde ma aflu si unde ma duc… aaa si nu urcam legat in cordelina de ceilalti, eram singur si mergeam la ses!

A trebuit sa anulam obiceiul de a ne lua ceaiul pe terasa in dupa-amiaza aceea.

Oricum am fi avut ceva probleme cu usa de la terasa.

In cele din urma a iesit si soarele.

De retinut daca aveti casa ceva mai izolata:

– nu subestimati prognozele meteo.

– fiti pregatiti cu rezerve. Noi avem 30 kg de cartofi, un sac de faina, drojdie, paste, suc de rosii, carne la garnita, vin, tuica, etc.

– nu disperati, intotdeauna poate fi mai rau.

– Echipamentele de zapada sunt un must have  in caz ca trebuie sa faci mici drumuri: salopeta de fas cu geaca cu gluga, parazapezi, bocanci sau chiar si niste cisme de cauciuc sunt bune, manusi mai de Doamne-ajuta si desigur o cagula care face toti banii. Ochelarii de schi sunt bineveniti.


Uncategorized

6 thoughts on “Cum mi-am petrecut codul galben

  1. Daca stau si ma uit acum pe geam, mi se pare ca unul din noi locuieste pe alta planeta… Zapada in Timisoara, mai nou, cade doar daca te joci cu placi de polistiren.

    Poza cu bicicleta rosie 🙂 e extraordinara! Mai mult decat 100 de stiri alarmiste. Imi place si cea/cele cu fazani. Au supravietuit, nu? Asta ar trebui sa intelegem din toata iarna, din tot viscolul… din tot.




    0



    0
    1. 🙂 e incredibil cum la distante relativ scurte pare ca suntem in zone climatice diferite! 🙂 Fazanii au supravietuit. Erau acolo pentru ca vecinul meu, nea Tudor a lu’ Otetaru, :)) asa ii zice, le-a pus un sac de grau. El fiind vanator si mare crescator de pasari de genul asta. A pus grau acolo ca sa avem noi la ce ne uita. Descovery live, direct din living! :))




      0



      0
  2. incearca sa porti si ochelari de protectie, eu i-am avut si pe viscol si cand m-am dat sambata pe derdelus 🙂




    0



    0
    1. Luci, ochelarii mei de schi erau printre bagajele inca nedespachetate de acum 2 ani cand ne-am mutat. O sa-i caut sa-i am la indemana! :))




      0



      0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com