Intre casa mea si primul drum oarecum principal, sunt fix 500 m. Pe aceasta distanta mai sunt inca 3 case locuite si una in curs de finisare, nelocuita inca.

La 250 m sta vecinul Vasile, mare om, mare caracter si la propriu si la figurat. Intr-una din zilele cat am fost noi “arestati la domiciliu de d-na Iarna”, plictisiti de stat la gura sobei, ne-am apucat sa ne deszapezim. Cu lopata. Cam cum e agricultura la noi. El mai vioi de dimineata, a luat-o incet de la casa lui pana-n drum si eu de la mine pan’ la el. Pana spre dupa-amiaza am dat la lopata toti nametii de pe str. Fragilor si vreme de juma de zi am avut drum deszapezit manual de noi. Mandrii nevoie mare am fost noi de munca noastra… a 2-a zi d-na Iarna parca se uita de sus la noi si radea in timp ce punea nametii la loc doar clipind din genele de gheata.

Ne-am razbunat si noi pe ea punand in dusmanie lemne pe foc, prajind niste carnati de casa pe care i-am servit c-o tuica fiarta si am incheiat c-un vin rosu!

Care e lectia pe care o invatam? Viata noastra s-a denaturat putin si nu mai tine ritmul naturii. In zadar ne luptam noi sa ne vedem de ale noastre, daca natura are alte planuri. Ar trebui sa stam cuminti si sa o lasam sa-si faca si ea treaba, iar noi sa asteptam in barlog pana se mai domoleste. Cam cat de mari ne credem noi sa avem alt ritm decat lumea din jurul nostru?