De ce competiția nu e bună-n viață

     Am mai scris pe tema asta, dar din când în când se întâmplă chestii care-mi întăresc convingerea. Cred că e greșit să te pregătești pentru viața ca pentru un concurs sau o serie de concursuri pe care fie le vei câștigă, fie le vei pierde. Deși toată civilizația vestică e construită pe filosofia asta, eu cred că ea se va schimba în următorii zeci de ani pentru simplul motiv că filosofia asta nu are finalitate, n-ai unde să te mai duci: cât de bogat, până unde? câtă putere? cât de repede trebuie să mai alergi ca să dobori un record mondial? legile bio-fizice spun că n-ai unde? Și se apucă unii să bage-n venă nu neapărat ca să fie mai buni, ci pentru scopul jocului în sine, pentru că omul nu poate mai mult.  E la fel în toate domeniile, în toate aspectele vieții. A fi primul, a fi cel mai bun, și mai bun decât toți dinainte, e o filosofie perdantă pentru că pur si simplu n-ai finalitate. Unde ajungi?

     Revenind la viață și competiție. Toată civilizația vestică e construită pe filosofia asta, care a avut rolul ei de a ne aduce unde suntem, dar impresia mea e că, la scară istorică, ne cam apropiem de un nivel care… ăla e. În lumea occidentală, foametea nu mai e o problemă majoră (doar cazuri izolate), pacea, comparativ cu alte perioade istorice a atins cote maxime, societatea s-a dezvoltat pe toate planurile, oamenii trăiesc infinit mai bine, mai mult, sunt mai educați, mai sănătoși per ansamblu. Cam aia e.

        De ce zic că ideea de concurs nu-i bună?

     Viața, după parerea mea, nu e despre competiție, viața nu e despre a fi primul, a câștiga sau a pierde. Atunci când mergi pe munte, nu te duci cu gândul de a fi primul acolo sus. Te duci pentru plăcerea călătoriei. Când pleci in vacanță nu te duci ca să ajungi primul la hotel. E irelevant pentru scopul călătoriei că ajungi primul sau al 2-lea dintr-o anumită serie de turiști. Scopul e să te simți bine.

     Scopul în viață e să fii fericit. Bun, o să ziceți că fericirea e-n antiteză cu nefericirea, deci e și aici un concurs. Cel care e fericit câștigă. Tocmai aici e schepsis-ul: a fi fericit nu e un concurs pentru că lucrul ăsta un se supune acelorași reguli. Într-un concurs ai reguli și în cadrul acelor reguli, după anumite norme, câștigi sau pierzi. În cazul fericirii, nu există reguli universale sau general acceptate. Sigur, există zone de congruență a definiției pentru anumite categorii, segmente de indivizi, DAR fericirea e a fiecăruia, e definită după regulile fiecăruia dintre noi. Ceea ce mă face pe mine fericit, e complet irelevant pentru tine.

     Veți spune, "bine, bine… dar pe unii îi face fericiți faptul că sunt primii într-un concurs, câștigarea cursei îi face fericiți." Da, doar dacă o câștigă, dacă nu o câștigă sunt la capătul opus al spectrului. Vor fi nefericiți. Ceea ce te face fericit, cred că ține de educație. De ce te-ai angrena în ceva care are următorul deznodământ: dacă câștigi ești tu fericit, dar automat, îi nefericești pe ceilalți care au priedut, dacă pierzi, ești tu nefericit.

Ați văzut probabil cum e la maratoane. Atunci când se organizează diverse maratoane, pentru diverse cauze, prezentarea lor se axează pe:

– numărul (mare) de participanți cu cât mai mulți, cu atât e mai reușit evenimentul. "La eveniment au participat x sute/mii…"

– "scopul evenimentului a fost de a atrage atenția asupra…"

– apoi urmează "cel mai tânăr participant a fost…"

– "cel mai vârstnic participant a fost un domn în vârstă de…"

– abia la final se menționează (dacă!) ceva și despre cel care a terminat primul cursa și după cât timp. Pentru că scopul evenimentului nu e să câștigi cursa, ci eventual să o termini și să te bucuri de participare. Scopul e să te distrezi, să te simți bine.

– în plus ați văzut că cei mai mulți se bucură pentru ultimul care termină cursa?

     Într-un fel viața e ca un maraton. Nu contează cine câștigă, important e să fie cât mai mulți, să o duci la un bun sfârșit, dacă e posibil, dar mai ales să te distrezi cât ești acolo alături de ceilalți.

D'aia zic că ar fi bine să educăm și să ne autoeducăm să fim fericiți în raport cu propriile reguli!

"Ce te face fericit? Asta. Do it!"

 

1 thought on “De ce competiția nu e bună-n viață”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.