Am văzut recent niște scări interioare din stejar la cineva. Băi, deci erau prefecte. Lăcuite în fabrică, îmbinări perfecte, lemn stratificat, montaj perfect, o nebunie! Nu le găseai nici o hibă!

Și m-am tot gândit la asta în ultimele zile și mi-am dat seama că eu nu aia vreau de fapt, de la orice obiect din lemn prelucrat. Mi se pare că lemnul prelucrat spre perfecțiune (acceptând că nu există perfecțiune) e un lemn mai sărac în emoții. Sigur că vezi fibra lemnului, dar cam atât. Nu mai ai unde să vezi munca, urma de prelucrare, lucrul manual, unicitatea lucrului, personalitatea meșterului combinată cu personalitatea lemnului.

Toate astea care dau “viață” lucrării de lemn dispar într-un ritm direct proporțional cu gradul de accesiune spre perfecțiune. Ei bine, mie fix chestiile astea îmi plac la produsele prelucrate din lemn. Să mai lași copacul să trăiască în obiectul respectiv.

Altfel, sunt melaminate cu atât de multe modele variate și neregulate și rezistente, de n-ai treabă. Luați-le pe alea. Sunt mai ieftine și la fel de perfecte.