De ce ne uităm la viața altora pe youtube ca la un serial?

Sunt mii de exemple de oameni care își filmează pur și simplu viața. Și sunt și mai multe mii de alți oameni care se uită la ei ca la un serial. Urmăresc și eu canale care postează zilnic, nu mă uit la toate zilnic pentru că n-am timp și mă plictisesc episoadele cu banalități. Sunt 2 chestii care cred că trebuie menționate:

1 – Cei care produc astfel de seriale. Pot să-i înțeleg, pentru ei e sursă de venit, au o responsabilitate față de “abonați”, de fani care vor conținut zilnic, altfel, unii cel puțin, pleacă la alții. Și nu pot să le ofere mereu conținut relevant, în sensul de util. Așa că de multe ori filmează pur și simplu chestii banale. Fie pentru a oferi conținut și a ține publicul în priză, fie pentru a arăta și alte laturi ale vieții lor.

2 – Cei care consuma astfel de seriale cred că se împart în mai multe categorii:

  • serialomanii – consumă pur și simplu seriale. Au timp, nu prea știu ce pot face cu viața lor, n-au planuri, n-au obiective, așa că urmăresc seriale… reale, să le zicem. Ei sunt trup și suflet pentru serialele lor. Văd zilnic, fiecare episod. Poate chiar trăiesc emoțional întâmplările din viața celor la care se uită.
  • Pragmaticii – sunt cei care prind astfel de seriale pentru că au de învățat ceva de acolo la un moment dat. Ceva ce le e util în viața lor (au învățat să facă ceva, au deprins un skill, au gasit un restaurant, etc). La un moment dat, traseul lor se intersectează (din nevoie) cu cel al producătorilor de conținut. Ăștia revin, dacă sunt cât de cât agățați de “magia” serialului sau a “actorilor”.
  • Privitorii de ocazie – sunt cei care dau întâmplător peste “serial” și poate se abonează la el. Le place ceva la un moment dat, dar ei sunt din altă bulă. Cel mai adesea nu fac parte din nici o “galerie” sunt călători prin taburi și clipuri. Rar mai revin aleatoriu.Algoritmii îi marginalizează, cumva.

Revenind la întrebarea din titlu, cred că sunt foarte mulți care n-au planuri, în viața lor sau dacă au planuri nu se apucă efectiv de lucrat la ele, rămânând blocați în “documentarea” realizării planului. Și așa trec ani! Și-ți dai seama că ai căutat pe net 2-3 ani despre cum să faci X sau Y, dar in realitate n-ai făcut mare lucru sau chiar nimic. Nu e ok!

V-aș îndemna să FACEȚI ceva. Dacă aveți un vis, o dorință, începeți să lucrați la ea.Vine primăvara, pretext pentru a face chiar și cel mai mic pas posibil: acela de a te ridica pur și simplu de pe scaun după ce citești asta și să te duci să scrii pe listă pașii pe care trebuie să-i faci pentru atingerea visului, obiectivului, proiectului tău.

Ai vrut mereu să faci o casă pentu păsărele? Du-te la Hornbach și ia-ți ce-ți trebuie. Vrei să înveți o limba străină? Descarcă o aplicație, caută cursuri, sună și înscrie-te. FĂ CEVA, numai nu mai pierde timpul urmărind viața altora pe care ți-ai dori-o tu. Faceți asta în interval de săptămâni, pentru că mâine trece anu și iar n-ai făcut nimic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.