Despre prietenie…

… s-a scris mult. A scris si Raluca pe Zoso.ro si poate multi altii care-mi scapa acum. Nu stiu ce mi-a venit sa-mi dau cu parerea despre subiect (stiu, dar nu va spun), dar simt ca trebuie sa fac asta acum.

Prieteni imi sunt/pot fi cei cu al caror sistem de valori/principii sunt cat de cat tangential, cei cu care imi pot impartasi bucuria de a-mi trai pasiunile, cei pe care-i pot suna la ora 3 dimineata sa le cer sa vina sa ma ia din oras, fara sa ma simt prost ca fac asta, cei pentru care as face acelasi lucru fara nici un regret sau fara sa ma enervez catusi de putin sau sa stau pe ganduri.

Prieteni imi sunt cei pe care-i stiu de-o viata, dar si cei pe care i-am cunoscut recent. E adevarat, timpul are un cuvant serios de spus, dar exista lucruri care pot compensa.

Prieteni sunt cei la care pot sa bat la usa pe neanuntate si ma primesc cu bucurie, fara sa am programare cu o saptamana inainte, reciproca fiind valabila.

Nu-mi plac prienteniile in care nu exista respect (oricare ar fi forma lui de manifestare), la fel cum nu-mi place prea mult respect de moda veche si nici prea multe politeturi pentru lucruri care se inteleg de la sine.

Nu-mi plac “prietenii” care te ajuta odata, si se asteapta “sa-si scoata parleala” cumva. Nu-mi plac prieteniile in care una din parti este, cum zice Raluca, obscen de sincera; Trebuie sa existe o zona tampon. Nu poti fi nesimtit de sincer cu cei la care pretinzi ca tii, pentru simplul motiv ca, daca tii la ei, ar trebui sa te gandesti sa nu-i jignesti prin sinceritatea parerilor tale.

Nu-mi plac prietenii care cred ca le stiu pe toate si-ti dau tot timpul sfaturi in orice domeniu.

Am pretentia de la prieteni sa ma trateze intr-un fel, cel putin asemanator cu cel pe care-l ofer eu lor. Stiu ca nu toti pot fi la fel ca mine, si nici eu ca ei; nu asta le cer, dar cu mai multa atentie si cu un minim de efort in gestionarea realtiei de prietenie mi se pare ca e dator fiecare.  2 secunde de gandire inainte de a scoate “porumbelul” pe gura, cred ca n-ar strica, astfel incat sa incerce sa anticipeze efectele spuselor sale pentru celalalt.

E OK sa-ti ceri iertare prietenilor. Chiar indicat!

Mai presus de toate, prietenia se reflecta-n fapte. Judecati in fapte si in timp, ganditi-va la faptele prietenilor vostri si judecati. Vedeti care sunt cei adevarati, cei care tin la voi si repozitiona-ti-va daca e cazul.

Daca rudele-mi sunt date, prietenii mi-i pot alege! Nu e nimic rau in asta! Time will tell daca te inseli sau ai avut dreptate!

1 thought on “Despre prietenie…”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.