Citesc asta din cand in cand ca pe o lectura. Imi place! Sunt chestii interesante, insa in acelasi timp imi dau seama cat de “de pe alta planeta” sunt unii, sau eu, cel putin, comparativ cu ce citesc acolo.
Chestii de genul:
– “talpa din piele este singura care se preteaza tinutelor formale sau tinutelor business ”
-“In mod normal, ar trebui sa achizitionezi pantofi cu talpa din piele cusuta, iar nu lipita de pantof.”
– “camasile cu maneca scurta ar trebui sa lipseasca din garderoba unui barbat” (asta o stiam, dar sincer, am cateva camasi cu maneca scurta. Ma gandesc serios sa renunt la ele. E o chestie destul de usor de facut si nu foarte costisitoare).
Oricum… revenind. Blogul este despre eticheta vestimentara masculina. Si credeti-ma sunt atatea de spus pe tema asta, si atatea chestii noi si interesante, incat nu te plictisesti citind. In acelasi timp imi dau seama ca totusi povestea asta cu eticheta e destul de “out of place” din filmul vietii noastre, asa cum se desfasoara ea in secolul asta.
Viata noastra e mult prea plina de atatea alte chestii, majoritatea destul de importante, incat nu mai avem resursele necesare sa acordam o cat de mica importanta acestor aspecte. Daca stau 8-10 ore la birou, asta insemnand majoritatea timpului in care sunt treaz (adica nu dorm 🙂 ), si prin urmare vreau sa-mi fac timpul asta cat mai placut, sa fiu imbracat cat mai comod, cat mai lejer si sa nu pierd 30 minute gandindu-ma cu ce ma imbrac, ce cu ce sa asortez, sau sa consult manualul de vestimentatie, care cu cine, ce se potriveste, sa asortez materialele sau sa numar culorile de pe mine.
Nu vreau nici sa cad in extrema cealalta a papucilor de plastic cu pantaloni la dunga sau chestii de genul, vreau doar sa subliniez ca pur si simplu, nu mai avem timp pentru eticheta. Cel putin nu atat, cat ne cere domnideromania.ro.
Altfel, salut initiativa si recomand educarea in sensul asta!
P.S. un post inspirat de spusele doamnei mele! 🙂
My friend, poate chiar in extrema nu cazi, dar dincolo de linie te duci in mod evident. Si spun asta pentru indiferent daca vorbim de clasic sau de bussines ( vestimentar evident) camasa peste pantaloni nu este acceptata.
Si nu ai nevoie de 30 de minute pe zi ca sa te decizi cu ce te imbraci si asta pentru ca , cel putin standardul in bussines vestimentar este relativ simplu si ( daca nu vrei sa fii in tendinte ci doar sa te inregimentezi in categorie) nu trebuie decat sa urmezi cateva, chiar foarte putine reguli de “asortare” sa le zicem. ( X culoare de evitat, intotdeuna genul acesta de pantof, doar maneca lunga, e.t.c).
Iar daca faci asta regulat ( adica te imbraci asa regulat) atunci totul e natural, mecanic, in sensul in care cum cele 5 zile de munca reprezinta 70 % din saptamana, asa si hainele de acest gen/culori vor reprezenta 70% din garderoba ta iar dimineata vei agatanatural camasa de pe umeras, iar la pelcare la fel de natural vei asorta o cravata.
Si nu, nu exista nici riscul sa devii tributar unui stil de vestimentatie si mergand mai departe unui stil de viata/de gandire bussines/corportist/antilibertate individuala e.t.c (asta cel putin pana cand te gandesti ce sapca nu se asorteaza cu sosetele atunci cand merrgi la picnic)
Ai putea sa zici ca sunt cam “intepat” cu cravata cand afara sunt 38 de grade, dar nu sunt pentru ca in cladiri exista AC si chiar daca as fi prefer asa decat, in pantalon de in, incaltaminte hibrid ( pantof in fata, papuc in spate – sa le zicem saboti) + tricou sifonat, sau varianta permium camasa tot de in cu maneca scurta peste pantaloni.
Si cred ca mai exista o legatura clara intre dinamismul /starea de relaxare a unei persoane la job raportat la tinuta. Tinutele bussines cred ca iti dau o mai mare concetrare; hai sa mai intream si pe alii, ce zici ?
Partial de acord. 70% e prea mult pentru mine!
intrebari:
– cine trage linia?
– cine accepta sau nu camasa peste pantaloni? tu n-o accepti, eu o accept. Cum ramane? 🙂
– daca totul e natural, atunci nu mai e mecanic. si invers. (mecanic, nu e natural).
– stiu ca n-ai purtat in, mi-ai zis ca n-ai curaj. 🙂 Pur si simplu nu e pentru tine. Zambesc la imaginea ta imbracat in haine lejere de in 🙂 Totusi, ar trebui sa incerci! Face cat decat un “Fly in” la NU Skin!
Apoi avem asa:
1- Pun mult mai mult pret pe confortul personal (confortul oferit de cel mai cel costum, nu se compara cu cel oferit de ex. de hainele de in pe timp de vara) decat pe impresia lasata altora. (mai mult sau mai putin cunoscuti).
Pentru ca tot ai zis de in: hainele traditionale s-au nascut din experienta si intelepciunea de sute sau mii de ani ale unor popoare. Crezi ca un designer/croitor cu scoala poate combate asta? Eu nu cred ca el poate stii mai bine. Dar sunt dispus sa-i dau o sansa.
2- Nu dau 2 bani pe cei care ma judeca in 5 secunde si pun stampile fara sa schimbe sau sa afle altceva despre mine.
3- un aspect aparte, si anume folosirea de materiale naturale. Suntem parte din natura si ar trebui pe cat posibil sa ramanem in legatura cu ea. Stie mai multe decat vom sti noi vreodata. Iar pe de alta parte, e inutil sa incerci sa te minti ca esti altceva. (plastic, nylon, etc). Nu, suntem in, lana, piele, etc.
My friend, viata e prea scurta ca s-o inchidem in regulile altora. Hai sa ne traim viata noastra, nu viata altora sau, mai rau, cea pe care o vedem in filmele in care femeia face si cariera fulminanta si 3 copii si e maritata cu un chirurg de succes, care are timp si de copii si de ea, ca femeie si petrec concedii in Hawai.
Altfel, cum stii si tu “de gustibus non disputandum”. Adica nu le putem DISPUTA. De discutat, vorbim cat vrei.:)
am uitat ceva… standardul nu e simplu. Doar pare simplu pentru necunoascatori! Citind pe acolo imi dau seama cate mici chichite exista. Mai multe decat cele pe care le stiam!
Vezi ca nu ma cunosti chiar asa de bine??
Vara, in weekend sau in concediu, port cu mare placere in camasi “hawaiene” si sandale si nu pentru alt motiv decat acela ca ma simt bine.
In acelaasi timp insa, la birou, nu ma pot simti bine decat in pantofi (piele), panatalon (stofa) si camasa (bumbac); si nu nylon/plastic e.t.c, aici DA, suntem 100% de acord
Am incercat si varianta cu blugi, camasa cu maneca scurta iar rezultatul este ca nu ma simt la fel de bine daca ma duc la birou (si nu doar psihic, ci si fizic) devin prea relaxat si cu gandul la orice altceva decat la munca.
Si sa stii ca am cunoscut recent o femeie, din ROmania, de 34 de ani, cu 3 copii, proprietara a cateva firme facute de ea si nu mostenite, maritata e drept nu cu un chirurg, ci cu un proprietar de service si care tocmai e in State pentru o luna de concediu.
Dupa cum vezi, Mos Craciun exista!
sa inteleg ca atunci cand muncesti nu esti relaxat? 🙂 si ca ai nevoie de hainele de genul asta ca sa te tina “concentrat” sa nu te relaxezi prea mult?
Nu-mi place cum suna… Vezi d’aia caut eu sa castig din ceea ce fac intr-un mod foooarte relaxat! Pentru ca atunci “munca” devine o adevarata placere!
:)))
sunt foarte tari discutiile pe tema asta.
e asa de trist uneori sa dai atat de multa importanta hainelor. e drept ca facand asta zilnic devine “usor” sa te simti confortabil in costum si camasa si cravata si tot tacamul, dar sa fim seriosi…in haine lejere te simti si gandesti mai bine. eu asa sunt, cel putin…
la o scurta privire pe site-ul cu pricina, imi este clar ca oamenii de afaceri sau corporatistii de prin cladirile noastre de birouri nu au nici o treaba cu eticheta vestimentara masculina.