E ok sa zicem "nu"

Nu inteleg oamenii care nu pot, nu stiu, nu vor sa-ti dea un refuz categoric intr-o anume problema. Chestia asta am intalnit-o indeosebi in multinationale si la oamenii de business cu pretentii. In schimb mai putin la oamenii care sunt mai aproape de realitate cum ii numesc eu pe cei care nu si-au pierdut legatura cu propria lor natura umana.

Ti-am propus ceva, o vanzare, un proiect comun, o grisina sau un snitel…nu conteza. Ai 2 variante DA sau NU. E simplu.

E OK sa spui NU la fel cum e OK sa spui DA. Important e SA STII CE VREI. De unde a venit teoria asta cu scaldatul refuzului si punerea lui dupa 15 perdele astfel incat celalalt sa piarda timp si efort cu descifrarea semnalelor unui refuz categoric, cand e de 155 000 de ori mai simplu sa zici NU?  NU ACUM, NU ma intereseaza, N-AM nevoie,  NU-MI place.

De mici suntem educati ca “nu e frumos sa refuzi”. BULL SHIT! E foarte frumos si sanatos! Oamenii ar trebui sa invete sa spuna NU, fara ca nici una din parti sa dea alte conotatii acestui raspuns sau fara ca acest raspuns sa produca 7 000 de efecte mai mult sau mai putin placute!

E OK sa te razgandesti dupa un timp. A intervenit modificarea X si acum m-ar interesa ceea ce mi-ai povestit. Putem sta de vorba? E mult mai ok sa te razgandesti dupa un refuz categoric decat scaldatul unui refuz care brusc se va transforma intr-un DA entuziast si tu sa te lauzi cu minunatele tale capacitati de negociere sau mai stiu eu ce alte tampenii de genul asta.

E vorba de eficienta in comunicare! E vorba despre profesionalism! E vorba despre onoare, despre asumarea unui raspuns si a consecintelor sale. Daca ai mingii, cum spune englezu, poti sa-ti asumi un NU sau un DA. Daca nu, inseamna ca nu stii ce vrei sau n-ai inteles despre ce e vorba si ti-e rusine sa ceri lamuriri pentru ca, nu-i asa, tu esti mare om de business si nu se cade sa arati ca nu pricepi, deci prin urmare o freci la rece cu raspunsuri si amanari de toata jena!

Exista si reversul medaliei. La fel de important ca asumarea unui NU la o propunere este si primirea acelui NU. Maxim, poti sa intrebi, de ce nu! Sa ceri o justificare a refuzului. Daca ai cu ce, o poti combate si asa mai departe. Daca nu, taci si inghite, mergi mai departe, ramaneti prieteni si va vedeti de ale voastre. Ai fi un imbecil sa te superi pe x sau y doar pentru ca el nu vede lucrurile sau propunerea ca tine. E dreptul lui si GHICI CE?? SURPRIZA! NU TOTI OAMENII GANDESC CA TINE!

Oameni buni e ok sa ZICETI  NU! E ok ca sa putem apoi bea o bere linistiti si sa ne vedem de ale noastre!

3 thoughts on “E ok sa zicem "nu"”

  1. De ce e greu sa spui NU?
    Cand copii au 1 si un pic-2 ani, invata sa spuna NU si-l folosesc des. Ce face parintele roman cand copilul spune NU? Nu se oboseste sa-i prezinte alternative, sa repete intrebarea peste 5 minute, sau sa inteleaga acel NU (drept e ca uneori nu e de inteles, copilul oricum se razgandeste repede). Si-atunci parintele ii arde una/il ia pe sus/urla la copil (si copilul invata ca NU este spus degeaba).
    Asta dupa ce acelasi copil a fost bombardat cu nenumarate NU-uri de la parinte (nu te catara, nu te murdari, nu atinge aia etc.) si a descoperit ca poate face acele lucruri in ciuda lui NU.
    Poate parea o explicatie banala/prea simpla/facila, insa totul porneste de la educatie.
    Un copil care nu-l poate spune pe NU devine un adult incapabil sa spuna NU, incapabil sa refuze sau sa accepte un refuz.

    1. You got a point there.
      Insa chestia cu NU la copii e un milestone in dezvoltarea lor. Cand il descopera pe NU il vor folosi doar de dragul descoperirii.
      Da, sunt parinti care procedeaza cum zici tu. Noi incercam sa evitam pe cat posibil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.