Ca să vedeți, dacă mai era cazul, cât de rupt de realitate e învățământul românesc, vă spun că cineva s-a gândit că e bine ca în 2018, elevii trebuie să învețe să scrie scrisori pe care să le pună într-un plic pe care lipesc un timbru și le duc la poștă. Și de acolo poștașul o duce la adresa de livrare.

Bine, ok cu faptul că trebuie să știi să scrii scrisori, deși și aici standardele reale sunt complet diferite de ce se învață la școală, teoretic.

DAR faza cu plicul și timbrul, chiar nu o înțeleg. De ce i-ai învăța pe elevi cum comunicau oamenii în “Evul Mediu”. E interesant și asta, dar pune-o la Istorie, pune-o la Știați că… sau la ceva materie opțională de tipul “Curiozități din lumea noastră“. Pune-o oriunde altundeva, n-o pune la prezent, pentru că în prezent practic, nu există. La fi-meo la clasa a 2-a nu știa nici unul ce e aia timbru. Și sincer, nici n-au nevoie. NOI n-avem nevoie, care suntem niște babalâci în comparație cu ei. Dar ei!? Ce să facă ei cu timbrele? Ce urmează? “Să învețe elevii cum să folosească un telefon public cu fise?”

Chestiile de genul ăsta trebuie înlocuite  la capitolul “Scriere funcțională ” din programă cu niște lecții despre comunicarea în online, pe rețelele de socializare. Să-i învețe pe elevi că nu orice zboară pe Facebook sau Instagram se mănâncă. Să-i învețe să deosebească un profil fals de unul real (cât de cât) prin căutarea anumitor informații care ar duce spre un profil  de FB real sau să conștientizeze legătura între real și online, cum că de ex. dacă dai share location, poate să afle cineva, despre care de fapt nu știi nimic, unde ești și vine nebunu peste tine. Sau să-i învețe despre știrile false, despre miciunile pe care le pot citi la tot pasul și așa mai departe. Să-i învețe să-și pună întrebări și să analizeze orice!

Serios că nu e greu. Și ce dacă programa îți bagă pe gât plicuri cu timbre, “Ion” și povești despre agricultura de subzistență, le zici în 5 minute despre ce era vorba cândva și poți face ușor trecerea:

“Acesta era felul în care trimiteau bunicii și străbunicii noștri scrisori. Noi acum mai trimitem scrisori în plic? Mai mergem la poștă să punem timbru? Cum comunicați voi cu bunicii voștri acum?”

Și răspunsurile vor veni și poți începe astfel o lecție cu adevărat utilă fără să te cramponezi în programa dinozaurilor de la minister. Multe din aberațiile care pleacă de acolo pot fi remediate pe parcurs, la diverse nivele: inspectorat, școală, dar mai ales la clasă. 

Totul e “să se vrea”.

În altă ordine de idei, unele chestii din programă sunt neașteptat de actuale, de nivelul anilor 1998-2000:”

activităţi care implică folosirea calculatorului pentru redactarea unor enunţuri/ texte scurte

Scrierea imaginativă (texte de 3-7 enunţuri), pe baza unui suport vizual (imagini, benzi desenate – WOW!) sau a unui şir de întrebări

Cartea, ziarul sau revista clasei (blog, forum, grup online?)