Una din falsele teze pe care tot românu scăpat din țară după ’89 le propovăduiește, este lipsa gardurilor la casele americanilor. Ceva de genul ca “uite ce civilizați sunt, n-au nevoie de garduri”.
Păi n-au nevoie de garduri pentru simplul motiv că ar fi inutile. Gardurile nu sunt pentru oameni, să-și facă ei casele people proof. Sunt pentru animale. Gardurile s-au inventat ca să nu fugă animalele semi-domesticite sau să nu fie prădate de cele sălbatice.
În mintea lui românu’ compară și acum casele americanilor din oraș cu cele de la noi de la țară. Pentru că acolo avem case. La oraș sunt blocuri. Nici acum noi n-am înțeles (mulți dintre noi) că există case ȘI la oraș. (suburbii) Casele alea fără garduri sunt la oraș, ale orășenilor care au job și taie iarba în week-end ca să fie aproape de natură.
În realitate, americanii au o grămadă de garduri. Țăranii lor, la fel ca și ai noștri au garduri peste tot. Dacă vă uitați la “Great American Farm tour” al lui Justin Rhodes, veți vedea O GRĂMADĂ de garduri din te miri ce materiale, de la zidărie la plasă de buzău și paleți. Da, atât de săraci sunt țăranii lor, cam la fel ca ai noștri.
Deci clasa asta de mijloc a americanilor, n-are garduri pentru că ei sunt orășeni, n-au animale, n-au găini pentru că ei merg la corporație și stau în cubic-uri. Da, e frumos, nu zic, nu! Dar parcă…
Gardurile sunt pentru animale, dar și pentru acei indivizi care vor să știe exact unde e hotarul.
Am avut doi vecini care s-au certat (pardon, dat în judecată) o viață întreagă pentru o palmă de pământ. Efectiv, o palmă de pământ 😐
Dar na.. cum e românul, ar muri cu răzorul de gât.
La țară a trebuit să pun gard cu stâlpi de beton ca să nu-mi mai are un hapsân grădina.