Fermierii din reclamele de la Mega există, dar…

Mă uitam la articolul ăsta și m-am bucurat. Și mă bucur și acum că avem dovada că o reclamă nu e mincinoasă. E o chestie rară.

Paranteză, nu pot să trec peste hilaritatea organizării chestiei și anume de a chema la fermă bloggeri care scriu despre ultimele apariții în materie de tehnologie sau orice altceva complet pe lângă agricultură&co, ceea ce mie-mi dovestește din nou că n-avem cum să scăpăm de românismele astea niciunde. Dacă nu știi cine e Jean Martin Frotier sau Curtis Stone, ești din alt film. Binile învinge, schimbarea vine din noi, pe naiba, închis paranteza.

Revenind, uitându-mă la poze mă bucuram să-i recunosc pe fermierii ăia din reclame. Apoi în drum spre casă mă gândeam așa aiurea la 3 chestii:

  1. câte Mega Image-uri sunt în Bucuresți? Nu în țară, în București. În București sunt 470 zice Radu, la un moment dat. 400 de Mega înmulțit cu câteva kg de morcovi(minim minimorum), să zicem, pe fiecare magazin că e doar o linie de produse, “Gusturi românești“. Avem câteva tone ZILNIC. Înțelegeți? ZILNIC. Pentru că la Mega vrem mereu legume. Ok, n-or fi ei singurii furnizori, dar totuși, mie îmi dă cu virgulă producerea câtorva TONE de orice legumă ZILNIC.

2. Apoi, mă uit la poze. Mă așteptam să văd niște super sere, niște chestii imense sau măcar niște sere din kituri dedicate, ceva măreț care să facă față cererii a 400 de magazine. Dar nu, în schimb văd niște (sau o seră) sere cum avea bunica și cum au batrâneii pe la țară. Măricele, dar nu foarte. Nu din fier, nu din lemn prelucrat, ci din crengi sau copaci tăiați de undeva, de pe vale sau de pe deal. Nu mă înțelegeți greșit, oamenii face ce pot cu ce au, chestie foarte sănătoasă. Dar dacă ei, ăștia care vând unuia dintre cele mai mari lanțuri de magazine (top 5 pe țară, da?! Nu orice magazin.) nu-și permit niște investiții decente, oare restul, care vând la piață sau aiurea pe unde apucă, ce fac? cum supraviețuiesc? Întreb, nu dau cu paru! E o întrebare firească, nu?

3. De ce stau ascunși oamenii ăia? De ce fermierii respectivi practic nu există în online. Nu i-am gasit pe grupurile dedicate unde oamenii plâng de sar cămăsile de pe ei că n-au unde să vândă legume. De ce nu zic și ei ceva? De ce nu zic vecinii lor ceva de povestea lor de succes?

“Uite bă, așa se face. Noi am reușit să intrăm la Mega Image și ne merge foarte bine. Cu muncă multă și legume de calitate. Nu vă mai plângeti atâț.” Înțelegeți ce vreau să zic? Adică să nu-ți pese deloc de breasla din care trăiești? Să nu fii mândru de o astfel de reușită? Să nu vrei să le arăți și altora sau să vrei să intri și la Lidl, să crești să te dezvolți, să nu zici nu nimic, nimic, nicăieri? Mie mi se pare dubios. Lasați-o p’aia cu, nu au timp, ei muncesc. Spuneti-o altcuiva, nu mie, ca nu ține. Nu asta e explicația! Nu, nici eu nu am o explicație, am doar bănuieli, probabil nefondate și întrebările de mai sus. Și poate altele.

 

Bonus:

Cineva spunea că solul și legumele sunt testate și sunt ok. A, da bun. Știți ce spun testele? Că ai pus sufieciente mizerii în sol/legume cât să nu te omoare instant. Respectă NORMELE acceptate de “otravă”. Nu dau doi bani pe teste și autoritățile, mai ales române, în domeniu. TESTE? Gustul și vânzările, fidelitatea clienților, calitatea clienților, durabilitatea afacerii. Alea sunt teste!

 

7 thoughts on “Fermierii din reclamele de la Mega există, dar…”

  1. Hmm, nu e o problema sa fii realist dar cred ca esti si un pic rautacios…

    Te urmaresc de ceva vreme si cred ca am auzit Jean Martin Frotier sau Curtis Stone cu ceva timp sa apuci sa ii urmaresti si asta nu te discrediteaza sau ma crediteaza pe mine in vre-un fel, lucru care ar trebui sa fie valabil si pentru ei. Tehnologiile astea nu sunt de 3 ani … sunt doar abordari profesioniste ce sunt documentate intr-un format bun si accesibile oricui, lucru care pana acum nu a fost asa accesibil.

    Treaba cu “nu isi permit” e discutabila si sa iti spun si de ce, niste cunoscuti de ai mei lucreaza de ani de zile intr-un atelier si sunt tehnologii mai accesibile, utilaje ce pot fi cumparate cu un pic de dramurire dar problema nu sta in tehnologie sta in perceptie si cum ai fost obisnuit. Fac bani si ar putea sa-si cumpere dar nu sunt ei genul care sa isi revolutioneze procesul la fiecare 5 ani si sa perceapa ca asta o sa ii faca mai eficienti si mai castigati pe termen lung.

    Cunosc agricultori ce fac bani de ordinul zecilor de mii de euro si repeta aceleasi greseli over and over din acelasi motiv spus mai sus, e usor sa schimbi utilaje dar e dificil sa schimbi oameni.

    Curtis si altii fac parte dintr-o generatie unde informatia curge altfel, schimbarea face parte din proces si reprezinta un lucru firesc, pe noi a ramas inca umbra comunismului cu “fac lucrurile cum le facea bunicu” si asta e singura buba.

    Tonele necesare nu ar fi fost furnizate nici de o productie mai intensiva sau mai avansata de 4600 mp, eu sunt de parere ca ai nevoie de intinderi mari si atunci nu mai sunt fete de agricultori ci doar fete de antreprenori cu experienta fara furci in mana si valuri de furtune.

    Dar campania asta pe de o parte avea alt scop si noi ne-am concentrat doar pe ce se poate si pe ce nu se poate.

    Sper ca nu am fost inteles gresit, noroc!

    1. Fara suparare dar mi s-a acrit de cei care vorbesc de vremea comunismului. E un film, Toamna bobocilor. Acolo e o idee despre ce facea inginerul agronom. Acum sunt pe deoparte cei care incearca permacultura si pe de alata parte taranii. Astia care traiesc din asa ceva folosesc la greu chimicale. E un sat vestit= Matca. Plin cu solare. Pai ce se pune acolo pe plante …
      Taranii nu-si imparatasesc informatiile decat foarte rar si cu zgarcenie. De ce ar spune unui vecin ca el are contract cu un lant de magazine? Ca sa se duca si vecinul acolo? Daca se duce si vecinul poate-i scade pretul de vanzare.
      Maica-mea e oraseanca get beget dar si-a luat o casuta la tara. Cand intreba la inceput vecinele cum fac unele sau altele , raspunsul era ceva de genul : ca toata lumea/ nu-i fac nimic, ud si asa creste etc. La un moment dat a cumparat si ea ceva ingrasamant . Discutand la poarta, despre el, toate vecinele au comentat( ca e bun sau nu). Cu toate ca niciuna nu zisese vreodata : dau cu x ingrasamant.

      1. Asta e o prostie. Nu spun ca să mă duc eu să vând numai eu. De ce crezi că toate magazinele de mâncare sunt pe același etaj în mall-uri? Cum crezi că apar branduri ca pepenele de Dăbuleni sau brânza de Sibiu, stând așa de unul singur și vânzând 3 lulele, 3 surcele? Pâna nu vor înțelege că mai mulți e mai bine, țăranii se vor zbate la limita sărăciei.

      2. Eu nu discutam de vremea comunismului ci despre faptul ca fiecare industrie are operatiile ei care sunt firesti si pe care toti le fac … ni se par unice cand le vedem la unii care le filmeaza pentru prima data dar traiesc cu impresia ca procesul asta se perfectioneaza de multa vreme.

      3. Gabriel, dacă vrei să evoluezi, nu repeți aceleași greșeli an după an. Oamenii de care vorbeai mai sus, sunt ok la nivelul la care sunt. Ies pe plus, trăiesc, înseamnă că e bine și atunci de ce să schimbăm? Le e frică să încerce, le e teamă de eșec și asta pt că n-au back-up de nici un fel (material sau mental/psihic). Filosofia asta a lor e doar parțial ok în anumite contexte.

    1. Am mai întrebat și m-am mai lămurit. Le cumpără producția, dar de fapt Mega urmărește imaginea (PR-ul) făcută pe seama lor Aia e miza pt Mega. Altfel e win-win situation cu ceva imoralitate la mijloc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.