Alalterieri n-am dormit deloc bine la gândul că nu sunt în Piață și că nu aveam cine știe ce motive să nu fiu în afară de o oarecare comoditate și niște drumuri în plus. Apoi am auzit că a picat Guvernul și m-am ofticat la gândul că lumea s-ar putea să nu se mai strângă și iar am ratat să contribui la ceva util în viață. 

     Așa că ieri am plecat de la job, am mers acasă i-am luat pe pici și m-am întâlnit cu doamna în Piața Universității. Fiind cu năzdrăvanii după noi, am stat ceva mai pe margine din motive lesne de înțeles. Însă vibrația străzii se simțea de departe. Se simțea lipsa de cuplaj la mesajele portavocei confiscate de agitatori, mesaje de peluză care n-aveau nici o legătură cu motivele pentru care oamenii erau acolo. Ba chiar de câteva ori au fost huiduți. O parte au plecat spre Piața Unirii-Parlament. O parte din cei "dislocați" s-au întors la Universitate. Grosul a rămas pe poziții. Cineva chiar i-a îndemnat să rămână și bine a făcut.

     Altfel, mai pe margine, părinții cu copii în port-bebe, cu ei de mână, cu ei pe umeri, oameni normali, care și-au făcut timp după job și pentru treburile cetății. Ăștia îi vrem în stradă, ei trebuie să iasă în număr cât mai mare. Sunt mult mai mulți.

     Știu că printre ei sunt și dintre cei care au fost acolo și-n '90. Îi vrem pe toți din nou în Piață. Au experiență și trebuie să-i învețe pe copiii lor să se ferească de agitatori si tot felul de scheme din "manualul miculului caghebist" prin care protestele riscă să fie confiscate. Aseară s-a încercat. Nu au reușit!

Încă ceva. Chiar nu găsim o portavoce prin care să-i acoperim pe agaricii care strigă aberații? Și cine are cheia de la balconul Universității?