Fuziune, nu fisiune

 

     Mare zarvă mare în lumea științei pentru că nemții reușiră fuziunea. Păi fisiunea, aia cu care făcură praf Hiroshima, cică e când "nucleul unui atom de plutoniu, uraniu sau hidrogen este spart în mai multe bucăți eliberând o cantitate enormă de energie", iar fuziunea "nucleară constă în unirea a doi nuclei de atomi de hidrogen împreună pentru a forma un nou nucleu greu."

Mă acu' io nu mă pricep, dar  pe principiul ăsta puteam să le zic și eu să meargă cu experiența mea de licean umanist. Pai peste tot de la  istoria religiilor, istoria artei, latină, istoria literaturii, istoria istoriei… ce să mai, peste tot era aceeași concluzie: Unirea sau uniunea a două corpuri declanșează o energie incomensurabilă cântată de poeți și compozitori de-a lungul vremurilor imemoriabile din veacul veacurilor și până azi. Ba chiar ultimii care și-au răcit gura cu povestea asta fuseră amărâții ăia de hipioți care ziseră ei, da cine să-i audă că Make love not war!

Bine că a descoperit și știința apa caldă și se gândi să împreuneze ceva, în loc să destrame cum făcură pân' acu'! Halal de genii! 

foto

Tags:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.