M-am mobilizat de dimineață să montez suportul de bicicletă pe mașină, hotărât fiind că o parte din drumul spre birou o să-l fac azi pe bicicletă, să vedem cât de rău poate fi. Pentru prima dată pe anul 2018 și prima dată la temperaturi sub 10C am mers spre birou cu bicicleta. Când am dat-o jos de pe mașină, la RFI anunțau 2C în București și, important, fără vânt.
Cum să te îmbraci iarna pe bicicletă?
Nu gros, asta e clar. Dar nici subțire din motive evidente la 2C. Pentru că mi-e lene să mă schimb și să urmez un ditamai ritual al hainelor la birou, atât vara cât și iarna încerc să îmbin cele 2 categorii: haine de birou și haine de bicicletă.
Ca idee nu sunt adeptul echipamentelor (haine) speciale pentru bicicletă atunci când o folosești pentru deplasări în oraș, cum ar fi mersul la birou, la piață, în parc, la diverse întâlniri etc. Nu, eu cred că bicicleta trebuie să intre normal și firesc în viață noastră fără să fie o povară scu schimbat de haine, băgat viteză, aerodinamicitate și alte “curse” stupide pe care văd că le îmbrățișează foarte mulți. Știu, toți avem frustrări. Asta e.(n-ai bani de jeep dar măcar o bicicletă de 1000€ ca să ieși de 5 ori cu ea pe asfalt.) En fin, fiecare cu păsăricile lui.
Revenind… să îmbinăm hainele care ne permit în același timp să fim comozi pe bicicletă și la birou. Eu mi-am luat geaca de ski direct peste un tricou polo în care stau la birou. M-am gândit că e făcută pentru efort și vânt, chestii care se regăsesc și la ski și la bicicletă. A fost bine. nu mi-a fost nici frig, nici cald pe distanța respectivă.
Capul fiind neacoperit natural, trebuie protejat cu chestii făcute de mâna omului. De obicei un buff rezolvă problema.
N-am avut ochelari, așa ca la început am lăcrimat ca la parastas, dar a trectu repede.
Blugii nu sunt cei mai potriviți pentru mersul pe bicicletă. Ar trebui un material mai elastic poate, dar în care să poți sta liniștit și la birou! Găsiți voi pantalonii ăia!
Încălțările pot să fie din cele pentru birou, care să meargă la pantalonii ăia care nu cred că există.
Am încercat la început să merg fără mănuși. Apoi, pe la Arcul de Triumf, m-am gândit: “de ce să mă chinui?” și mi-am pus mănușile. Unele subțirele cu jmecherie d’aia la degete de te ajută să folosești touchscreenul.
Traseul a fost Agronomie-Pipera 20 min. Destul de lejer. Nu mi-a fost foarte frig, n-am transpirat, n-a fost nici soare.
Dacă vremea n-o ia razna, repetăm figura toată săptămâna. Iar mai spre căldură, mărim și traseul!
Acum cativa ani, cand distanta fata de birou era optima (12km) si nu aveam masina (cheltuisem banii de jeep pt bicicleta de aproape 1000eur), mergeam zilnic cu bicicleta pana acolo (de la -8 la 30 de grade, ploaie vant si grindina) si inapoi. Cateva observatii:
– daca nu poti sa te schimbi/te speli cand ajungi, nu o sa poti sa mergi repede (decat daca esti genul de om care nu poate sa transpire). Daca nu poti sa mergi repede, nu o sa poti sa o transformi in ceva distractiv/challenging de fiecare data. Daca nu poti sa faci asta, nu o sa vrei sa mergi in fiecare zi;
– daca totusi poti sa te schimbi, hainele de biciclist nu sunt un moft. Nu trebuie sa cumperi haine scumpe (eu iau tot echipamentul de la Lidl si rezista suficient), dar merita sa le incerci daca vrei sa te misti mai cu talent si sa fie comfortabil;
– daca vrei sa mergi mai repede si e foarte frig, e bine sa te imbraci mai subtire. Gen maneca lunga + softshell in cel mai rau caz. Doare in primele 5 minute, dar apoi o sa te simti ca in sauna. Manusile in schimb trebuie sa fie groase (cel putin pentru mine deoarece am circulatia periferica destul de proasta). La -8 folosesc 2 perechi chiar.
Avantajul daca tragi mai tare cand mergi la birou este ca ai practic tot exercitiul fizic asigurat, inclus in commute time.
Nope. Nu îmbrățișez abordarea asta. Am făcut-o în primul an de bike-to-work, strava, timpi, forțare, tricouri, ochelari din Lidl cum zici, toate prostiile. Acum mi se pare o prostie. “Daca nu mergi repede nu o sa fie distractiv.” Depinde de fiecare. Daca vrei/îți place sa mergi tare, te duci în ture cu o bicicletă speciala de asfalt. Eu am alte obiective de la bike to work. Poate trec rapid prin mega pentru mici cumpărături, poate iau laptopul cu mine acasa, poate de la servici merg la o terasă cu bicla etc, etc. cum ziceam, scopul e ca bicicleta sa intre natural in viața ta, în obiceiurile tale fără sa fie o povară.
Pai tocmai, sa fie natural. Pentru mine, faptul ca merg repede e distractiv. Pur si simplu sunt vesel in momentul ala. Nu e ceva fortat – daca imi propun sa merg normal si ma gandesc la altceva, imi dau seama ca alerg dupa cateva minute. Din contra, daca merg cu o omafiets (am facut chestia asta o saptamana cand ma chinuiam sa repar bicicleta) e plictisitor rau. Mai ales daca e vant din fata, cu o omafiets e doar nasol. Nu e facuta sa te poti lupta cu vantul, depui mai mult efort si in general iti blestemi zilele. Cu o bicicleta hibrida sau de curse, pozitia e mai buna, esti in starea de spirit ca faci sport si abordezi drumul ca pe un challenge in loc de “baga-mi-as ca puteam sa iau autobuzul”.
Si imi caram mereu laptop-ul cu mine, plus haine de schimb. Si intram si la magazin, asa transpirat si cu haine mulate. Si la terasa la fel.
Abordări diferite! Natural înseamnă să nu mă încurce, să nu-mi schimbe prea mult ritualurile inițiale. Schimbatul de haine e în plus, e time consuming, e un ritual pe care aș vrea să-l minimizez sau să-l elimin. Nu vreau să abordez drumul ca pe o provocare, nu vreau să intru în starea de spirit că fac sport nu vreau să mă întrec cu alți cicliști sau cu mașinile. Am 2 copii acasă și vreau să ajung la ei. În zona de Nord a Bucureștiului omafiets sunt OZN-uri pe lângă coloanele de mașini care stau ore întregi aproape nemișcate, iar cu autobuzele practic te intorci în timp. Probabil că ce biclă am eu s-ar chema un hibrid. A fost mountain bike, acum e o struțo-camilă! Dar e ok. Își face treaba, și-a scos banii! O să-i vină rândul, dar nu încă!