Nu înțeleg colecțiile de chestii

Nu înțeleg colecțiile de chestii

Îmi plac foarte mult diverse tipuri de obiecte. Îmi plac de exemplu cuțitele, bricegele, fierăstraiele sau topoarele. Dar nu le colecționez. Am câteva pe care le și folosesc la treburi. Mi-au trecut mai multe prin mână, dar nu le-am păstrat pentru că nu văd de ce să mă împiedic de ele prin casă sau prin curte. Ce s-a dovedit a fi mai slab decât ce aveam lua calea gunoiului sau îl dădeam cuiva care avea nevoie de el. În felul ăsta rămâi cu 2-3 cuțite, topoare, orice, care vă sunt cele mai utile. Oricât mi-ar plăcea o droaie de feluri de cuțite, utilitatea primează. Îmi plac, mă uit la ele, le admir, dar dacă nu-și găsesc locul în stilul și activitățile mele, trebuie să plece. Atât de simplu.

Mă uit la oamenii care colecționează topoare sau mai e un grup pe FB în care oamenii se laudă cu colecția lor de bricege. Băi nene, câte poți să ții la tine? Unu, maxim două. Dă-le naiba pe restu că nu sunt tablouri. Sute de lei aruncate pe obiecte, de altfel utile, dar care ajung să fie de expoziție și să adune praf sau să ruginească.

Mă gândesc dacă nu cumva e un afront adus meșteșugului în sine de a făuri un anume obiect unicat pentru o anume trebuință, dar a cărui destinație ajunge să fie una care nu-i face cinste, e una sub nivelul lui. Un topor e făcut să fie folosit, tehnica aia la care s-a ajuns, poate în sute de ani de experiență, s-a născut fix din asta: din experiența în folosire a uneltei respective. Iar noi ce facem acum? Le punem în cui și ne uităm la ele. Cumva meșteșugul de a le făuri a devenit în sine, mai important decât destinația inițială a obiectului. Și mie asta mi se pare anapoda.

Sunt oameni care dau sute, mii de lei pe astfel de obiecte ca să nu facă nimic cu ele. Și zău dacă pot să înțeleg asta. Pot să înțeleg că suntem toți ciudați și avem fiecare păsăricile lui, dar hai să ne mai și tratăm, să ne facem viața mai ușoară, să ne corectăm. Văd în dorința asta de a colecționa ceva, tot o disfuncționalitate asemănătoare ălora care adună toate troacele pe balcon. Îi știți, sunt în fiecare oraș. Probabil că oamenii vor să umple un gol, o lipsă, au pierdut ceva sau pe cineva drag, habar n-am, dar nene, există psihologi pentru asta și s-ar putea să ieși mai ieftin.

foto

 

7 thoughts on “Nu înțeleg colecțiile de chestii

  1. Se poate si mai fain, eu am o colectie de cartele si carduri, in principiu am cartele de la romtelecom pana la altele din alte tari, de metrou, de orice….. la un moment dat le-am aruncat prin dulap si am uitat de ele. Cu cat sunt mai multe cu atat doresti sa ai si mai multe, si ajungi sa platesti scump pentru o chestie care nu are valoare.

      1. Mah acum intre a colectiona cartele/carduri si a colectiona topoare nu stiu care trebuie sa mearga mai urgent la psiholog. :)) Asa ca eu zic ca stau bine, oriucm nu le-am aruncat dar nici nu mai imi bat capul cu ele.

  2. Eu am colectionat o perioada etichetele de la articole de imbracaminte incaltaminte. Practic orice cumparam si avea o eticheta o pastram. Am ajuns sa le spun prietenilor sa le pastreze. Am facut-o pe o perioada de ceva ani dupa care am abandonat. Ca sa-mi spuna mama ca le-a bagat pe foc pe taote cand am plecat de acasa. Eu cred ca e ok daca nu exagerezi si consume sume de bani enorme. Si vorba buna… O colectie devine importanta odata ce numarul de obiecte colectate creste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.