Ce nu înțeleg expații despre România!

Ce nu înțeleg expații despre România!

     Mă refer aici la corporațiile mari din România, alea care au sediul central prin alte țări, alea din diverse domenii ca telekom, banking, FMCG etc. Majoritatea vin cu tâmpenia asta de identitate vizuală, să aparținem trup și suflet corporației, să ne însușim valorile ei și tot bullshit-ul de care corporatiștii români sunt sătui și pe care l-ar schimba în secunda doi pentru mai mulți bani la salariu. Deci astea nu există.

În schimb, de la centru, în toate corporațiile astea se insistă cu mizeria asta. Să fii una cu corporația. Și aberația merge în unele cazuri dincolo de orice închipuire. Se încearcă inocularea unei așa-zise culturi organizaționale forțat, să fiți așa, să fiți pe dincolo, marea majoritate, chestii de bun simț. Până când se ajunge la faimosul "cod de conduită vestimentară". Da, în România lui 2017 mai există așa ceva. Și tâmpenia merge până într-acolo încât li se impune angajatilor cum să se îmbrace. Și nu e vorba de chestii generale, business/casual, ci cu nume și prenume, culori, cravate, rahaturi.

La primul job, eram într-o companie românească, una din multele companii marca Marian Munteanu (da, ăla de la revoluție). Acolo mi s-a explicat clar de la început că la costum trebuie să am și vestă. Da, și la +36C.  Și întotdeauna sacoul peste. Horror! Și la început chiar respectam tâmpenia asta, că de, primul job, eram cuminte. Și asta era la o firmă de 20 angajați, a unuia care era împotriva comuniștilor. Dar azi, în 2017 sunt corporații mari, de +2000 de angajati în care li se explica foarte clar că la vizita ălui mare venit din afară trebuie să ai culorie X și Y în vestimentație. Ceea ce-mi amintește de o poveste de la Raiffeisen (niciodată nu țin minte cum se scrie, I don't care), pe la începuturi când, tot așa, a venit austriacu, ăl mai mare dintre boși și românașii erau ca la defilarea de 23 august, înțoliți, înțepați, speriați, atenți, erau oricum, doar să dea bine. Și cum se plimba austriacu prin sediu, iese din lift și dă nas în nas cu un pletos nebărbierit în pantaloni scurți. Se uită la ăsta ciudat și-l întreabă pe însoțitor: "Ce-i cu ăsta?" La modul că ce-i cu homeless-ul ăsta aici prin sediu. La care însoțitoru, în șoaptă aproape de urechea lui îi spune aplecat ceva de genul: "Aoleo, lăsati-l în pace p'ăsta că fără el ne pică toată banca." Pletosu era șefu și tata lor la tot ce însemna IT în Reiffeisen în România la ora aia.

Revenind la titlu, expații ăștia nu înțeleg că România este o fostă țară comunistă, în care timp de 50 de ani li s-a spus oamenilor ce să facă. De la ce să spună până la cum să se îmbrace. Uniforme stupide la școală, tuns obligat forțat în liceu, aliniat, pus la respect, redus la tăcere, anihilat orice formă de exprimare a personalității și ideilor proprii. Și dintre toate, asta cu tunsu și hainele au rămas adânc întipărite în memoria oamenilor. Ăștia între  peste 35 de ani au trăit vremurile reprimării comuniste și au alergie la orice tentativă de genul ăsta. Dar ei nu și nu, insistă cu tâmpenii.

Partea tristă e că atunci când au ocazia să make a statement, oamenii ăștia n-o fac, înjură-n barbă, fac mișto-uri, dar la o adică își iau floricelele pe ei când e cazul. Mă întreb de ce nu e nici unul/una cu două perechi de ouă care să-i zică sefului, și sefului șefului:

"Auzi coa', ia lasă-ne cu vrăjelile astea, că am îndurat destul când eram la școală. Mă îmbrac cu vrea mușchiul meu, bine?!" Și asta fără să se ajungă cu discuția la "nu-ți place, dă-ți demisia" sau " îmi bag picioarele în conduita voastră îmi dau demisia" pentru că tâmpenia asta n-are nici o legătura cu felul cum îți faci treaba, cât de bun ești și așa mai departe. NICI O LEGĂTURĂ. E doar o intimidare, o forțare, un abuz cu nimic mai presus decât cel făcut de comuniști. Iar ăstora cu ifose comunistoide trebuie să li se dea peste nas, fără să riști să-ți pierzi jobul sau să fii nevoit să-ți dai demisia.

 

3 thoughts on “Ce nu înțeleg expații despre România!

  1. citesc postarea asta la birou, bărbos pletos fiind, în pantaloni scurţi şi sandale. am început la jobul ăsta acum 9 ani, după ce la cel anterior mi s-a spus că ar fi cazul să vin la cămaşă şi cravată :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.