Mă scuzați, dar prea mulți educatori/educatoare nu-și știu meseria

     Citeam comentariile la articolul ăsta și n-am putut să nu constat aceeași abordare de văicăreală, care da, până la un punct, pe anumite teme, e justificată. Da, e nasol în grădinițe din sute de motive, că nu sunt bani de salarii, de toate chestiile necesare, da, sunt prea mulți copii în grupe și nu te poți ocupa de ei, este nevoie de peronal auxiliar care să ajute educatoarele, părinții sunt cretini, mulți nu știu nici ei să scrie etc. Într-adevăr sunt sute de astfel de probleme. Dar faci ce poți cu ce ai. Importantă e abordarea unei situații și asta e cel mai dureros. În loc să văd că oamenii încearcă să se ajute, să vină cu soluții concrete, ei aruncă doar cu noroi, pentru că e mult mai ușor.

Dincolo de problemele, repet, REALE, eu văd la multe comentarii de acolo o lipsă  gravă de imaginație, de creație, de atitudine pro rezolvarea problemei.

Fiecare copil poate alege o temă pentru un proiect, care va avea în centrul atenției, în funcție de vârsta și interesul acestuia, unul dintre următoarele concepte: sărăcie, siguranță rutieră, biodiversitate, fuziunea culturilor, energie durabilă. Pentru realizarea proiectului, copilul va avea la dispoziție șase luni pentru investigare, culegere și analiză de materiale și pentru pregătirea unei prezentări în fața unei audiențe formată din colegi, părinți, profesori sau alte persoane. 

 

Cea mai tare chestie la faza asta este "copilul poate alege". Asta e un lucru pe care noi ca nație l-am cam uitat. Și trebuie să-l reînvățăm. Dar cu cine? Cu educatorii ăștia?

educatori

Biodiversitate

     Și încep doamnele să se plângă că ce proiect să facă eele cu ăia micii la biodiversitate, că sunt prea mici. La fi-meu la gradiniță, la țară, la Vârteju, i-a pus să pună o sămânță de (orice plantă) într-un borcănel cu pământ să o ude până când crește ceva de acolo. Atât de simplu. Semințele din mărul pe care-l mănâncă la prânz se scot și se pun în pământ și se udă. Da, nu e mare lucru, dar nici ei nu sunt prea mari. Încet, încet, puțin câte puțin…

Energie durabilă

Se ia una din sutele de jucarii stricate și se caută o elilce sau se face una din ceva, ORICE, se pune într-un "băț" astfel încât să se învârtă. I se explică la nivelul lui ce se întâmplă și cam gata proiectul. Sigur poate dura mai mult sau mai puțin în funcție de cât de elaborat vrei să fie și de vârsta copilului. Dar, na e greu! Știu, la tăți ni-i greu.

     Nu mai continui cu restul, că eu nu mă pricep, nu sunt cadru didactic calificat și trecut prin X cursuri de specializare. Așa ca neștiutor, cred că orice părinte mai destupat puțin, poate găsi soluții la temele propuse. Iar chestia cu prezentarea în fața unei audiențe mi se pare de maximă importanță.

Dar na… mai bine blamăm pe facebook ministerul că e rupt de realitate și scoatem în față restul problemelor din sistem, pentru că așa e logic!

Free Miorița_Poienile de sub Munte

 

2 thoughts on “Mă scuzați, dar prea mulți educatori/educatoare nu-și știu meseria”

  1. O singura mentiune la textul de mai sus: doamna Andronescu a facut educatoare/invatatori in doar 6 luni prin cursuri private (scoala excelsior). Aceste 6 luni ofereau diploma echivalenta uneia de liceu pedagogic facut in 5 ani. Drama e ca aia cu liceu pedagogic fie au iesit la pensie, fie din sistem si au cam ramas astia scoliti in 6 luni. De-aia se vaita.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.