Am momente când îi găsesc pe atei de-a dreptul penibili

În general nu am treabă, fiecare cu ale lui pe tema asta,  la urma urmei nici eu nu dau pe la biserică sau ceva… Dar din când în când mai sunt momente ca ăsta: ieri m-a rugat fi-meo să-i pun la telefon melodia din “Ultimul mohican” să-i sune dimineața să se trezească. Azi căutam melodia respectivă și mă uitam pe comentariile de pe youtube:

This is the first time I have been able to listen to this track since my son’s funeral. My son loved this track and this was our farewell….

și răspuns

May your son find his place in the halls of his ancestors, alongside those whose blood he shares, and may you find him there when you too pass from this world. May you be reunited in the next life, and may you both know peace.

Să le explice un ateu d’ăsta oamenilor care și-au pierdut copiii sau părinții sau pe cineva extrem de drag cum că noi suntem doar hrană pentru viermi și că toate astea din jur, tot universul (apropo de alt imbecil care a aflat adevărul recent) și tot ce știm și nu știm sunt o pură întâmplare. Că totul e un mare nimic!

2 thoughts on “Am momente când îi găsesc pe atei de-a dreptul penibili”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.