În lumea veche a satului, se credea că odată botezat, pruncul intră simbolic sub protecția Domnului, ceea ce nu înseamnă că duhurile rele încetează să-i mai bântuie spațiul, timpul sau chiar dezvoltarea și creșterea normale. De aceea, familia, neamul, și adeseori întreaga comunitate a satului continuă să controleze respectarea datinilor și a normei moștenite, pentru a elimina riscul unor accidente legate de sănătatea și viitorul copilului.
Din punct de vedere magico-ritual, vârsta copilăriei era alcătuită din perioade successive de creștere, bine marcate de praguri de trecere, fiecare cu regulile și cu inventarul lui de recuzită simbolică. Fiecare prag însemna evoluția celui mic într-un spațiu nou, marcarea unor etape noi de vârstă și a unei autonomii corporale / fizice crescute.
Mai multe gasiti aici.
